"Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de
aur din marea de amar". f6s2sm
Poet national si universal Scriitorul total al literaturii romanesti sPoetul
nepereche Geniul tutelar al culturii neamului Fauritorul limbii literare Luceafarul
culturii romanesti
E unul care canta mai dulce decat mine? Cu-atat mai bine
tarii, si lui cu-atat mai bine. Apuce inainte s-ajunga cat
mai sus, La rasaritu-i falnic se-nchina-al meu apus. (V.Alecsandri - Unor critici)
1850, 15 ianuarie Se naste la Botosani Mihai, al saptelea din unsprezece copii
zamisliti de Gheorghe si Raluca Eminovici. Botezat la Biserica Uspenia, aflata
aproape de casa natala, din centrul urbei. Azi disparuta, casa facea parte din
zestrea mamei. Tatal Gheorghies avea rangul de caminar si muncise ca vechil
pe mosia din Dumbraveni (spre Suceava).
1850-1856 Mihai isi petrece copilaria la Botosani si, desigur, calatoreste
in trasura parintilor la mosia Durnesti, spre Prut, luata in arenda,
la Agafton, Bucecea, Catamaresti, Cucorani etc.
1856-1858 Copilarie de farmec la Ipotesti, alaturi de droaia de plozi. Familia
Eminovici, care cumparase mosia cu 4000 de galbeni, darama casa batraneasca
si ridica un conac nou. Mihaita era inconjurat prin, "natala mea
valcioara" de patru frati: Serban, Niculae, Iorgu si Ilie (acesta
era prietenul de nazdravanii). Surorile Ruxandra si Maria au murit de copile.
Dar, "dulcea mama" mai naste patru prunci, dupa Mihai: Aglae, Harieta,
Matei si Vasile, ultimul incetand din viata la varsta frageda.
1858-1860 Dupa ce invatase doua clase acasa, severul caminar Gheorghies
il duce peste hotar, in Bucovina stapanita atunci de Imperiul
austro-ungar, la Cernauti. In pasaport, tatal declara ca Mihai de 8 ani
are "parul negru, ochii negri, nasul potrivit, fata smolita". Clasele
a III-a si a IV-a le urmeaza la Scoala primara greco-orientala numita "National-Hauptschule".
Locuieste la Aron Pumnul (profesor si revolutionar pasoptist ardelean), prieten
cu tatal sau. Ceilalti frati sunt la gimnaziu. Mihai invata binisor, dar
programul militaresc si dorul de casa il determina sa fuga singur, pe
jos, pana la Ipotesti. Biciul usturator al caminarului il obliga
sa revina in capitala Bucovinei.
1860, in septembrie Tatal isi duce iarasi baietii, prin vama Mihaileni,
la Cernauti. Mihai e inscris la "K.K. ober-Gymnasium"
1860-1863 Frecventeaza gimnaziul. Rezultate bune in prima clasa ("excelent"
la romana, "foarte bine" la istorie), dar in clasa a II-a
merge ca racul si, neglijand matematica si latina, ramane repetent.
Fuge iarasi la Ipotesti, peste granita, mai simte o data biciul tatalui, care-l
duce legat la Cernauti. Repeta clasa a II-a gimnaziala, dar dupa Pasti (1863)
nu mai e inscris in cataloage.
1864 Atras de teatru, insoteste trupa Fanny Tardini-Vladicescu care soseste
la Hotel Moldova din Cernauti. Este angajat ca sufleur si pleaca in turneu cu
trupa la Brasov. Era fascinat de frumusetea actritei Fanny Tardini. Toamna e
copist in administratia judetului Botosani, pana in martie
1865.
1865-1866 Mihai mai are o sansa: sa-si continue la Cernauti studiile liceale
in particular. Are grija de biblioteca lui Aron Pumnul. Dar in ianuarie,
cand numara 16 ani, e zguduit de moartea, tocmai langa el, a profesorului.
Plange in hohote, fiindca se stie, spiritual vorbind, fiul adoptiv
al ardeleanului. Seara, ii citeste colegului Stefanelii poema La moartea
lui Aron Pumnul, compusa in acea zi. E prima creatie, publicata in
brosura omagiala Lacramioarele invataceilor gimnazisti din Cernauti la
moartea preaiubitului lor profesor Aron Pumnul, tiparita cu aceasta ocazie.
Semna: M. Eminoviciu, privatist. La Ipotesti, adolescentul Mihai e coplesit
de prima iubire. Se zice ca o chema Casandra Elena si era fiica lui Gheorghe
Alupului. Arata ca floarea alba de cires. Se plimba prin lunci, prin codru,
pana la lacul fermecat. Ea e mai mare decat junele amorezat. Mai
apoi, fiind departe, Mihai afla ca fata de 19 ani a fost luata de zburatorul,
rapusa de dropica (hidropizie) si e inmormantata in tintirim.
Trist, o evoca in: De-as avea, Din strainatate, Mortua est (intitulata
la inceput Elena), Aveam o muza ori Floare albastra. Trimite poezia De-as
avea revistei Familia, condusa de Iosif Vulcan, care o publica imediat (martie
1866), schimbandu-i numele din Eminovici in Eminescu. Calatoreste
mai mult pe jos la Blaj ("mica Roma", despre care-i vorbise Pumnul).
Cu ghetele rupte si o traista in spinare (cu niste carti si caiete in
care adunase folclor), Mihai coboara de pe dealul Hula in "vatra
romanismului" - Blaj, incearca sa-si dea examenele, dar nu
le ia, neavand conditii de invatatura. Fara parale, doarme intr-un
pod de fan, imbuca din piata prune cu paine neagra si se scalda
in Tarnava (fiind un bun inotator). Citeste cu nesat cartile
de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipotesti nu-i vin la
timp si pleaca la Sibiu, in cautarea fratelui sau Neculai, dar acesta
plecase la Timisoara. La vremea strugurilor, este in mizerie, cu picioarele
goale. Un teolog ii da niste ghete. Pasaportul fiind expirat, este ajutat
de Popa Bratu din Rasinari (bunicul dinspre mama al poetului O. Goga) sa treaca
clandestin granita austro-ungara spre tara sa, Romania, furisandu-se
prin munti. Strabate Oltenia si Muntenia, atras de Bucuresti.
1867-1869 Il aflam la Giurgiu - hamal in port. Devine sufleur in
trupa ambulanta a lui Iorgu Caragiale si, apoi, il cunoaste pe nepotul
acestuia, Ion Luca Caragiale. Impreuna cu trupa teatrala a lui Mihai Pascaly
face un turneu la Lugoj, Sibiu, Arad, Oravita, Buzias. Se angajeaza, cu ajutorul
acestuia, ca "sufleur II si copist" la Teatrul National din Bucuresti.
Intreprinde un nou turneu, cu trupa Pascaly, la Galati, Iasi, Cernauti
si Botosani, unde e retinut de tatal sau Gheorghies si trimis, toamna, la studii
in strainatate. In septembrie, purcede cu fratele cel mare Serban
la Praga, incercand sa se inscrie la Universitatea Carolina.
Isi face o fotografie, in atelierul pictorului-fotograf Jan Tomas,
insa pleaca din acest oras. La 2 oct. il aflam la Viena.
1869-1872 In capitala Imperiului Habsburgic figureaza ca student la Universitate.
Neavand diploma de bacalaureat, e inscris ca "audient extraordinar"
si nu ca "student ordinar", precum ceilalti. Urmeaza cursuri de filosofie,
drept, economie politica, limbi romanice, anatomie etc. Scrie mult.
1870 Colaboreaza la revista Convorbiri literare din Iasi cu poezia Venere si
Madona. Vara, I. Negruzzi il gaseste la Viena, invitandu-l sa se
stabileasca in Iasi. O cunoaste la Viena (martie 1872) pe frumoasa doamna
Veronica Micle, venita la un tratament.
1871, 15 august Participa la sarbatorirea a 400 de ani de la sfintirea manastirii
Putna, fiind unul dintre organizatori.
1872-1874 Paraseste Viena si vine, prin Botosani, la Iasi. La 1 septembrie citeste
la sedinta Junimii poezia Egipetul si nuvela Sarmanul Dionis. Impresionati,
membrii societatii decid sa-i acorde o importanta suma de bani pentru continuarea
studiilor la Berlin. Titu Maiorescu il voia "doctor in filozofie"
si urmas al sau la catedra din Iasi. Se inscrie la Universitatea Humboldt
din Berlin si frecventeaza iarasi cursuri diverse. Maiorescu ii trimite
100 de galbeni, ca sa-si ia doctoratul, insa Eminescu paraseste brusc
Berlinul, renuntand la examene. Calatoreste cu trenul tocmai la Marea
Baltica, la Königsberg, orasul marelui filozof Kant, cautand documente
din istoria romanilor. In plina vara 1874, descinde la Iasi, fara
titlul de doctor in filozofie. Supararea lui Maiorescu va trece repede.
Ii ofera postul de director al Bibliotecii Centrale, depunand juramantul
in fata rectorului Stefan Micle, sotul Veronicai. Este poftit in
salonasul literar al V. Micle, din casa rectorului. Preda germana la Institutul
Academic.
1875 Numit de Maiorescu revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, viziteaza
multe scoli si face rapoarte detaliate. Se imprieteneste cu Ion Creanga.
Dragostea pentru Veronica se amplifica.
1876, 15 august Moare "dulcea mama" Raluca, inmormantand-o
la Ipotesti. Revenit la Iasi e, pana in 1877, redactor la Curierul
de Iasi (100 de lei lunar).
1876 Paraseste redactia, in urma unui conflict cu cei de la "foaia
vitelor de pripas". Totodata, pleaca din Iasi, unde statuse 4 ani si crease
perlele din ciclul veronian: Fat-Frumos din tei, Calin, Lacul, Dorinta, Peste
varfuri s.a.
1877-1883 Redactor al ziarului conservator Timpul. Munca epuizanta la articole
si poezii, viata intima dezordonata, firea de boem - toate contribuie la daramarea
sa psihica. Se declanseaza boala, are dureri de cap.
1875-1883 Timpul capodoperelor: Luceafarul, Scrisorile (5 la numar), Doina s.a.
1883 Vara, acasa la Maiorescu, Eminescu ii declara ca vrea sa invete
albaneza si sa se calugareasca. Altadata, se duce la cafeneaua "Capsa",
scoate revolverul si racneste ca regele trebuie impuscat, pentru ca-i
tine pe liberali in brate. Apoi se baricadeaza intr-o baie publica,
opt ore, lasand apa sa se reverse peste tot. Gardienii sparg usa si-i
pun camasa de forta. Ajunge la casa de sanatate a dr. Sutu si Bucurestiul afla
ca "D-l Eminescu a innebunit". Are 33 de ani si, pana
la moarte, va trai intr-o agonie prelunga, prin spitale si ospicii, fara
a mai putea scrie ceva important. Vietuieste din mila publica, apoi din mica
pensie viagera (250 lei lunar). La 2 XI 1883 soseste la Viena, insotit
de prietenul Chibici-Ravneanu, fiind internat la Sanatoriul Ober-Döbling.
Apare prima editie a poeziilor lui Eminescu, ingrijita de Maiorescu.
1884-1885 Locuieste la Iasi. Calatoreste in Italia (cu Chibici). Apoi
face bai la Liman, langa Odesa.
1886 Este internat la ospiciul de la manastirea Neamt, unde il
viziteaza Creanga.
1886-1888 Locuieste la Botosani, ingrijit de sora sa paralitica Harieta.
In vara lui 1887, e dus la bai, la Hall, aproape de Insbruck.
1888, aprilie Pleaca de la Botosani la Bucuresti, unde V. Micle il ia
pentru ingrijiri medicale.
1889, februarie Internat din nou la Sanatoriul dr. Sutu. Pietrele i se par diamante,
frunzele bani. Se crede voievodul Matei Basarab.
1889, 15 iunie Pacientul Petrea Poenarul il loveste in cap cu o
piatra trasa din prastie. Dar moartea e consecinta unei endocardite vechi. Creierul
sau cantareste 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller.
Este inmormantat la Bellu, cu onoruri nationale. Tagirta Cristi
