c1g13gj
La mijlocul drumului,
La putul porumbului
Vazui floarea campului,
Dar nu-i floarea campului,
Si-i chiar ochiul sarpelui,
Sarpe lung cu solzii verzi,
Nici sa-l vezi, nici sa-l visezi.
Cel balaur din pacate
Inghitise jumatate
Trup cu arme ferecate,
Trupusor de voinicel
Ce striga mereu din el:
„Sai, badita ortomane,
Ca m-ajunge la ciolane!
1 Romanii au multe crezari in privirea serpilor, unele intemeiate pe ispita, altele nascute din inchipuire. Asa gasim in povestile si in baladele lor niste fiinte fantastice sub nume de balauri care au trup de sarpe si grai omenesc, si care, cand se lupta cu vitejii feti-frumosi, se lovesc cu ei in buzdugane, iar cand alung vreo prada, o alung cu o falca-n cer si cu una in pamant. Insa ei sunt totdeauna
invinsi de catre feti-frumosi si taiati in multe bucati care cearca a se impreuna pana ce asfinteste soarele.
Acei balauri se rudesc cu dragonii popoarelor Apusului. Ca si acesti, ei sunt pazitori de comori si de fete mandre de imparati, rapite de dansii.
Romanii cred inca ca pietrele scumpe se formeaza din spuma gurii serpilor si ca cuiburile lor sunt adevarate comori de briliante si de rubine.
Sai, badita, de ma scoate,
Ca m-apuc’ fiori de moarte!“
Iata-n lungul drumului
La putul porumbului
Ca venea, mari, venea
Pe balaur de-ntalnea
Un viteaz de ortoman
Pe-un cal negru dobrogean.
„Mai balaur! striga el,
Lasa trupul tinerel,
Ca te curm pe jumatate
Sa-mi rascumpar din pacate.“
Sarpele se zvarcolea
Si cu sapte limbi graia:

Superstitia poporala pretinde ca de fiecare sarpe ucis, Dumnezeu iarta un pacat.

„Ortomane,
Hotomane!
Bate-ti negrul
Pe de-a-ntregul
Si te du, si fugi de mine
Ca nu-i bine nici de tine.“
„Serpulita,
Dinti de crita,
Am un palos de otel,
Lasa trupul tinerel.“
„Taie-ma, nu ma taia,

Nu ma las de prada mea,
Ist copil chiar din pruncie
Maica sa mi l-a dat mie,
Ca ades il blestema
Si-i zicea cand il culca:
„Culca-te, alina-te
Sunt cateva zile in an, incepand de la Sfantul Petru, in care se zice ca ies serpii la drum. Atunci se face mare ucidere de aceste reptile. Unii serpi insa au privilegii de a fi respectati, de pilda acei de casa. Ei, ca si barzele de pe acoperisul casei, si ca randunelele de sub streasina, sunt oaspeti neatinsi, fiind aparati de legea sfanta a ospetiei ce domneste din vechime la romani.
1 A se prinde frati de cruce e o datina antica ce impune datorinta de a-si da viata unul pentru altul. Legatura acestei fratii se facea prin amestecarea sangelui.
Cand doi barbati se decideau a se infrati, trebuia sa-si faca ei pe bratul drept cate o taietura in forma de cruce si sa uneasca sangele lor.
Acest obicei mistic, care in epoca de astazi e mai de tot cazut, se tine negresit de oarecare traditii de pe timpul cruciadelor, sau poate chiar de tainele introducerii hristianismului la romani.
Romanii vechi inca aveau mare respect pentru serpii de casa, pe care ii
imblanzeau si-i primeau la masa, de-i hraneau cu lapte.

Sarpele suga-mi-te!“
Cel viteaz de ortoman
Izbea negrul dobrogean
Si cu pala lui cea noua
Pe balaur taia-n doua,
Apoi trupul inghitit,
Plin de rane, otravit,
El in carca-l ridica,
Sus, la stana se urca
Si in lapte mi-l scalda,
De venin il curatea
Si cu viata-l daruia.
Apoi, mari, cat traia,
Frati de cruce se prindea1
Si-mpreuna voinicea
Pe balauri de starpea!

Plecat-au in zori
Trei surori la flori.
Sora cea mai mare
S-a dus inspre mare,
Sora cea mezina
Pe mal, in gradina,
Sora cea mai mica
Si mai salbatica
S-a dus, mari, dus