Barbu Delavrancea d6k21ko

Trilogia Moldovei Apus de Soare, Viforul =i Luceafarul, compusa
? —, este rodul unei ?alte con=tiin\e ceta\ene=ti a scriitorului care a voit sa puna ? fa\a contemporanilor sai o pagina din trecutul glorios al poporului nostru. Printr-un concurs fericit de imprejurari, piesa cea mai izbutita a trilogiei ram?e Apus de
Soare, capodopera a genului, prin care Delavrancea sta alaturi de
?ainta=i straluci\i, precum Alecsandri =i Hasdeu. Caragiale ?su=i apreciase cu totul elogios aceasta piesa a lui Delavrancea.
Sursele de informa\ii pentru dramaturg sunt de aflat ?
Letopise\ele Moldovei , publicate de M. Kogalniceanu, ? Cronica rom?ilor =i a mai multor neamuri de Gh. +incai, ? Arhiva istorica a Rom?iei, scoasa de B. P. Hasdeu, =i mai cu seama
?tr-o carte a lui C. Esarcu: +tefan cel Mare, Documente descoperite
? arhivele Vene\iei (), unde scriitorul afla o serie de amanunte deosebit de interesante, referitoare la ultimele zile din via\a marelui voievod moldovean. E men\ionata, ? cartea lui Esarcu, o scrisoare din colec\ia vene\iana a lui Marino Samido datata august , care pomene=te de boala domnitorului, de arderea cu fierul
?ro=it ? foc a ranei de la picior, de medicii care l-au ?grijit, de
?scaunarea lui Bogdan, ?ca din timpul vie\ii lui +tefan, de un complot boieresc, ?abu=it ? fa=a etc.
E. Lovinescu contesta acestei piese conflictul dramatic =i ac\iunea, ? anume fel pe drept cuv?t. Insa Apus de Soare traie=te
— a=a cum arata G. Calinescu — ·ai ales prin realitatea tipologica a eroului principal . +tefan este o mare energie care nu vrea sa piara, un autocrator de care a ascultat ?treaga
Moldova =i de teama caruia s-au cutremurat du=manii din jur, mai multe zeci de ani ? =ir. Acest barbat de stat =i general ?cercat
? multe razboaie, om de mari energii fizice =i morale, traie=te drama batr?e\ii =i a sf?=itului inexorabil al vie\ii. Conflictul, foarte puternic, este deci mai mult de ordin interior, const?d ? contradic\ia dintre caracterul perisabil al omului +tefan =i tendin\a de perpetuare a puterii domne=ti, a voin\ei voievodului, dincolo de moarte. Acest conflict, general-uman totodata, capata o profunda semnifica\ie social-istorica. Nu moartea — pe care a privit-o de at?ea ori ? fa\a, ? nenumaratele-i razboaie — ? cutremura pe

+tefan cel Mare, ci ideea ca autoritatea domneasca s-ar putea prabu=i o data cu dispari\ia lui fizica. Meritul mare al dramaturgului consta ? aceea ca a ?\eles cu ad?cime fenomenul istoric esen\ial al epocii, precum =i ? faptul de a-=i fi ?zestrat eroul cu aceasta ?\elegere. For\a statului feudal moldav statea, pe atunci, ? autoritatea puterii domne=ti centralizatoare. In politica lui ?\eleapta, voievodul se sprijinise pe mica boierime =i pe raze=i, lovind ? marii latifundiari cu tendin\e dezagregante. Ca domn,
+tefan, ajuns la batr?e\e, atinsese treapta cea mai de sus a gloriei, a superiorita\ii =i autorita\ii. Credincio=ii =i supu=ii ? numesc
?lavitul , ?f?tul , ·mparatul , iar pu\inii uneltitori, precum paharnicul Ulea, stolnicul Dragan =i jitnicerul Stavar, tremura numai la g?dul sabiei scurtatoare de capete, pun?du-=i nadejdea doar
? boala, batr?e\ea, moartea omului +tefan Mu=atin.
Romanticul Delavrancea a =tiut — cu un deosebit tact artis tic — sa zugraveasca cu egala for\a pe batr? =i pe voievod, pe om =i pe supraom, ? persoana lui +tefan cel Mare. Astfel, ? timp ce doamna Maria se ?grije=te de boala so\ului, voievodul e preocupat de problema Pocu\iei: ,,DOAMNA MARIA: Ram?, stap?e: ?grije=ti de Moldova,
?grijind de sanatatea ta...
+TEFAN: Pocu\ia...
DOAMNA MARIA: Iarna... Viscol...
+TEFAN: Pocu\ia!
DOAMNA MARIA: Sa ?ceapa primavara...
+TEFAN: Iarna e aici (arata parul) =i niciodata primavara nu va mai sosi...“
(Actul I, scena .)
Inscaun?d pe Bogdan, batr?ul +tefan =i prelunge=te puterea dupa moarte: ,,Io, +tefan Voievod, am suit pe Bogdan pe tron... Io,
+tefan Voievod, i-am a=ezat cu m?a mea coroana stramo=ilor mei“
(actul IV, scena ). Voin\a lui este lege =i cine i se ?potrive=te cade mai ?ainte chiar de a fi atins de fierul sabiei domne=ti. Aceasta sabie are puterea unui simbol, semn al autorita\ii tronului, de care voievodul e con=tient pe deplin. E ?sa=i voin\a autocratului: ,,Nu vrea sa iasa... — zice +tefan ?cerc?d sa scoata sabia =i adres?du se paharnicului Ulea; iar, dupa o pauza calculata, cu psihologia batr?ului care pipaie con=tiin\a interlocutorului: ,,Nu vreau sa vrea sa iasa (actul III, scena ). +i dupa executarea actului sacramental al taierii uneltitorului: +i cu acest o\el oprii cutremurul =i umplui prapastia... (S-aude: ,,Sa traiasca domnul Bogdan! ) I... ... Da!...
S-a ?plinit legea! (Scoboara treptele =i arunca sabia.) \i-ai ?plinit menirea ca =i mine! (actul IV, scena ).
Ca om, +tefan nu e lipsit de obi=nuitele pacate, ,,?tr-un mod fatal legate de-o m?a de pam?t , dupa cum zice poetul.
Are copii nelegitimi, pe Oana =i pe Rare=. Pentru ca cei doi se iubesc, tatal cauta sa impiedice incestul. ?lavitul , ,,milostivul ,
?f?tul +tefan nu putea ?sa sa faca acest lucru pe fa\a, spre a nu-=i =tirbi autoritatea. De aceea, pe Rare= ? trimite la mama lui, la H?lau, pentru a afla adevarul, iar fa\a de Oana folose=te un =iretlic de om batr? =i bolnav, prefac?du-se ca aiureaza, comunic?d fetei adevarul ? chipul acesta. Tot ca om, +tefan trece prin torturi cr?cene, atunci c?d trebuie sa i se arda rana de la picior. Impresionanta este ?sa voin\a voievodului, care, spre a nu-=i pierde aureola de supraom, cere sa nu fie imobilizat ? vederea acestei teribile opera\ii, ? timpul careia, spun?d rugaciunea — ca ?aintea unei batalii — converte=te,
? final, strigatul de durere ?tr-o relatare de razboi: +i c?d ? strapunse pe Bogdan ? zise... C?ne, ce ai facut pe fratele tau...
=i c?d =i dete sufletul striga... a! a! o! o! (actul IV, scena ).
Dupa cum s-a mai spus, drama istorica Apus de Soare este lipsita de un conflict organizat, de o intriga bine studiata. Personajul principal, +tefan cel Mare, este mereu ? centrul aten\iei spectatorilor. Chiar =i ? rarele da\i c?d nu se afla pe scena, el este prezent prin comentariul celorlalte personaje, toate secundare, create anume spre a ?tregi figura principala ce cre=te monumen tal din fiecare replica. Oana =i Doamna Maria sunt devo\iunea
?truchipata, de fiica =i so\ie, dar =i de moldovence. Rare= este creat pentru verificarea, ? ereditate, a caracterului =i pentru ca batr?ul sa aiba ? fa\a ochilor spectacolul desfatator al s?gelui t?ar al Mu=atinilor, care fierbe: ,,Oh! s?gele Mu=atinilor n-are ast?par, fierbe, navale=te ca haiturile de la munte! (actul III, scena ). Moghila este slujitorul credincios etc. Toate aceste personaje pivoteaza ? jurul celui central =i se hranesc din seva acestuia. Compozi\ional, Apus de Soare nu are o construc\ie ar borescenta, ci seamana de fapt cu o \ =nire impetuoasa, poematica.
Mai mult dec? o drama istorica, Apus de Soare este un poem dramatic. In acest sens este g?dit =i titlul simbolic.
Din punctul de vedere al mijloacelor de expresie, Apus de Soare este o capodopera oratorica, ?trunind totodata, ?tr-o forma unica p?a acum, multa observa\ie umana la un loc cu poezia. Acest lucru este posibil ? literatura o singura data — ? cazul evocarii —
? ultimele apoteoze — a unei figuri istorice mare\e, precum aceea a lui +tefan cel Mare. Talentul oratoric al lui Delavrancea s-a manifestat aici din plin, cu mari efecte scenice, spectaculoase. Aceasta pentru ca teatralitatea, retorismul, grandoarea =i solemnitatea se potrivesc personajului ? chestiune, =i numai acestuia. Aplic?d procedeul =i celorlalte doua par\i ale trilogiei, Delavrancea a izbutit incomparabil mai pu\in. Numai lui +tefan cel Mare, batr?, ? culmea gloriei, care s-a pastrat ? con=tiin\a tuturor genera\iilor, i se potrive=te a se exprima ? chipul acesta retorico-poematic: ,,+TEFAN:...De c?e ori ?i ?fa= pulpa dreapta zic Doamnei: Oana, piciorul meu. Piciorul meu vrednic ca Oana (scapa sabia ?tr-adins).
Oana... (Oana ridica sabia, i-o da, =i da sa-i sarute m?a, dar n-o ajunge.)
Sa ma cobor la tine ori sa te-nal\ la mine? Prive=te drept ? dreptul ochilor mei. A! tu pl?gi, Oana? +i de ce? Aide... vino ?coace, batr?a mea prietena. Pe cre=tetul tau sa cada sarutul voievodului ca ploaia peste holdele verzi (O saruta pe cre=tet)...
DOAMNA MARIA: Seamana cu Maria-ta... Ca doua picaturi de apa...
+TEFAN: Una care pica acum =i alta care a picat odinioara... Abia... risipit... Pe una o vad... pe cealalta... (actul I, scena ).
La vederea poporului care se aduna, +tefan vorbe=te ca un poet profet, cu exclama\ii de lirism sublim =i ? metafore grandioase. Cu siguran\a ca nu a=a s-a comportat capetenia de o=ti. Imaginea traie=te ?sa ? posteritate =i impresioneaza puternic: este o imagine care convine spiritului nostru =i
Delavrancea are meritul de a o fi exprimat grandios. Personajul se adreseaza parca spectatorilor din sala:
+TEFAN: Oh! saracii!... Saracii mei =-ai vostri... Saraci =i voi =i eu... Ce bogata e Moldova!... I-auz =i-i vaz, ? vaz =i-i auz... O! cum se varsa apele ? Siret, a=a vin =uvoaiele ? Suceava la chemarea
Voievodului lor!... (actul I, scena ).
Oric? de pompoase, vorbele mari spuse de gura lui +tefan cel Mare conving mereu artistice=te, ca ni=te sunete de razboi scoase din alamuri, ? momente de via\a =i de moarte:
?u am fost biruit la Razboieni =i la Chilia. Moldova a biruit pretutindeni! A fost norocul, a fost taria! (actul III, scena ); ?oamne, os?de=te-ma, dupa pacatele mele, ci nu ma os?di de pacea cu turcii, spre m?tuirea sarmanului meu popor (ibid.); ?unt de=ert, dar de de=ertaciune niciodata n-am fost plin (actul IV, scena ).
Dupa cum se =tie, Barbu Delavrancea a fost cel mai mare orator al nostru. +tia sa capteze mul\imile printr-un anume cre scendo studiat al discursului, prin dezlan\uiri de cascade verbale hohotitoare cu ad?ci ecouri ? suflet. Me=te=ugul retoric — foarte rar utilizat ? literaturile mai moderne — atinge sublimul ? c`teva din celebrele replici ale lui +tefan cel Mare din Apus de
Soare. Exclama\iile =i interoga\ia, urmate de enumerarea numelor proprii vestite, cu sonorita\i istorice impresionante ? gradul cel mai ?alt, sunt de mare efect scenic, facute anume spre a zgudui sala: +tefan pare a se adresa parterului:
?h! padure t?ara!... Unde sunt mo=ii vo=tri? Presara\i... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Razboieni.
Unde sunt parin\ii vo=tri? la Cetatea Alba, la Catlabugi, la Scheia, la
Cosmin, la Len\e=ti... Unde sunt batr?ul Manuil =i Goian, =i Stibor, =i
C?de, =i Dobrul, =i Iuga, =i Gangur, =i Gotca, =i Mihail Spatarul, =i Ilea
Hurul comisul, =i Dajbog p?calabul, =i Oana, =i Gherman, =i fiara palo=ului... Boldur?... (actul III, scena ).
Se pare ca majoritatea acestor nume nu sunt de inven\ie; ? orice caz, ordinea lor ? torentul retoric potopitor este studiata
? vederea ob\inerii unui efect maxim. Repetarea lui =i sugereaza navala impetuoasa, anume sonorita\i pe metri egali (=i Goian,
=i Stibor, =i C?de) duc spre un fortissimo ? scara, dupa cum c?e un epitet sau caracterizare creeaza pauza potrivita pentru risipirea ecourilor (=i Ilea Hurul comisul, =i Dajbog p?calabul...
=i fiara palo=ului Boldur).
Sn chip firesc, dupa vijelia de ?trebari vine raspunsul scurt
=i peremptoriu: Pam?t!, urmat de o metafora extraordinara prin retorismul ei grandios;... +i pe oasele lor s-a a=ezat =i sta tot pam?tul Moldovei, ca pe umerii unor uria=i!
Truculen\a retorica este ?tarita apoi de indica\iile scenice.
In fine, discursul voievodului este contrapunctat de o dezlan\uire a stihiilor, c?d, ? anume puncte de v?f sau de cobor = ale perioadelor, afara fulgera, ploua toren\ial, bubuie tunetele =i, din c?d ? c?d, c?e un trasnet formidabil acopera pentru o clipa totul. +tefan se impune astfel ca un conducator al poporului, trimis parca de Providen\a. Vorbele lui ram? sapate
? suflet ca ? granit: ?ine\i minte vorbele lui +tefan, care v-a fost baci p?a la ad?ci batr?e\e... ca Moldova n-a fost a stramo=ilor mei, n-a fost a mea, =i nu e a noastra, ci a urma=ilor no=tri =i a urma=ilor urma=ilor vo=tri, ? veacul vecilor... (ibid.).
La prima vedere pare curios cum Delavrancea, care ? proza sa ob\ine efecte de mare pitoresc prin culoarea lexicului, a izbutit
?tr-o drama istorica, unde +tefan cel Mare vorbe=te ca ?
?prejurimile Bucure=tiului: dasparte, te vazui, sa scula, porni, vrusei, dastul, ni\ica, nu-\i zisei d-asta =i d-astalalta, dada, de=te,
al, acu=ica, zobit etc. Foarte pu\ine sunt elementele lexicale de coloratura istorica: laca=ul meu ohavnic: (?inalienabil, termen mai mult juridic), Io, +tefan (titulatura voievodala). O data apare chiar un neologism sau doua: ma opui, involt (despre par), greu de conceput ? literatura de evocare istorica, de la Negruzzi p?a la Sadoveanu. Cauza poate sta ? lipsa peri\iei filologice la dramaturgul nostru. Oratorul este ?sa preocupat de piscurile cele ?alte ale discursului, care acopera totul, ca o lava fumeg`nda, astfel ?c? striden\ele dialectale ram? imperceptibile ochiului
=i urechii spectatorilor solicita\i spre colosal =i grandios. Nu se pot nega apoi virtu\ile retorice ale graiului muntean, net supe rior celui moldovean sau ardelean, u=or de observat de la Antim
Ivireanul p?a la Delavrancea. Aceasta ar putea explica, ? parte, vorbirea munteneasca, aparent neadecvata, a eroului principal.
Zicem: ,,aparent neadecvata , deoarece, ? buna masura, +tefan cel Mare — ? piesa lui Delavrancea — este o proiec\ie lirico retorica a autorului ?su=i =i mai pu\in un personaj cu o existen\a de sine statatoare, obiectiva, care ar avea nevoie de un mod propriu de a vorbi, colorat istoric =i dialectal.
Culoarea istorica nu lipse=te totu=i ? aceasta capodopera a lui
Delavrancea, realizata fiind nu cu mijloace lingvistice, ci prin o atmosfera arhaizanta, sugerata de anume credin\e mistice, practici magice, supersti\ii =i mai ales prin acele semne prevestitoare de evenimente funeste =i grave. E vorba — spre a ne exprima mai simplu — de un fel de realism istoric, ? modul cum este ?fa\i=ata
(? planul artei, se ?\elege) mentalitatea oamenilor trecutului, pe care spectatorul =i cititorul din epoca noastra ? ?\elege ca atare.
A=a — spre pilda — ? actul II, scena — Doamna Maria, scap?d din m?ni talgerul cu gr?, care se sparge, considera acesta un
?emn rau . +tefan ?su=i, intr?d victorios ? cetatea Sucevei, dupa razboiul cu le=ii, exclama la un moment dat: ,,Cata\i sub piciorul drept =i, de-\i gasi carbune, sa-l beau ? paharul meu de sarbatoare ca e bun de friguri; de-\i gasi plumb, sa-l topim, sa-l turnam ?tr o cana cu apa ne-nceputa, =i, de se va ?chega, voi vedea ce va veni mai apoi (actul II, scena ).
Deosebit de caracteristic este dialogul ? care jitnicerul Stavar comunica stolnicului Dragan semnele prevestitoare de nenorociri, pe care le observase ? noaptea precedenta: ,,JITNICERUL STAVAR: Ai auzit c-ast’ noapte o bufni\a a \ipat toata noaptea pe castel?
STOLNICUL DRAGAN: Nu.
JITNICERUL STAVAR: Buha... \ipa, \ipa, p?a spre ziua... C`nd sa zboare, o ma\a neagra, ha\, =-o m?ca. Ma\a se spala pe bot. Un vultur cazu sageata =i ?ha\a pe ma\a. Pe vultur ? sageta un curtean =i alerg?d dupa vultur, curteanul cazu ?tr-o prapastie.
STOLNICUL DRAGAN: Ce-o mai fi =i asta?
JITNICERUL STAVAR: +i azi diminea\a o vaca, din vitele domne=ti, a s?gerat ? =i=tar, pe c?d o mulgea...
STOLNICUL DRAGAN: Ciudat!
JITNICERUL STAVAR: Luna s-a aratat ca un cearcan ro=u; c?nii au urlat; o femeie a nascut un copil cu picioarele de ied...
STOLNICUL DRAGAN: Ur?e semne etc. (actul III, scena ).
Faptele sunt luate din cronici, unde, cu naivitatea lor caracteristica, scriitorii vechi notau c?d o seceta mare, c?d navala lacustelor, c?d apari\ia unei comete, c?d chiar na=terea unui vi\el cu cinci picioare etc., o serie ?treaga de lucruri considerate nefire=ti, puse pe seama divinita\ii ca ni=te semne prin care aceasta
=i-ar fi aratat puterile. Delavrancea le valorifica artistic dupa un procedeu shakespearean. Dialogul citat mai sus, dintre stolnicul Dragan =i jitnicerul Stavar, seamana — schimb`nd ceea ce este de schimbat — cu o scena din Iuliu Cezar de Shakespeare, ? care conspiratorul Casca vorbe=te de semnele rau prevestitoare. Se pare ca — a=a cum arata Victor Eftimiu ?tr-un loc — Delavrancea ,, =i facea m?a recitind piesele marelui dramaturg englez, pe care, unele din ele, tocmai ? vremea compunerii trilogiei, Margareta
Miller Verghi, prietena a scriitorului, le traducea ? rom?e=te.
Shakespeareana ne apare ? Apus de Soare, vorbind ? ge neral, tendin\a, ?cununata de succes, de a ?truni ? eroul prin cipal necesitatea istorica cu eternul omenesc. Izb?da dramaturgului rom? se datoreaza ?sa ? cea mai mare parte integrarii lui ? tradi\ie, ? faptul ca figura lui +tefan cel Mare este evocata cu ochii poporului.