Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
APUS DE SOARE - comentariu literar
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
Barbu Delavrancea d6k21ko

Trilogia Moldovei Apus de Soare, Viforul =i Luceafarul, compusa
? —, este rodul unei ?alte con=tiin\e ceta\ene=ti a scriitorului care a voit sa puna ? fa\a contemporanilor sai o pagina din trecutul glorios al poporului nostru. Printr-un concurs fericit de imprejurari, piesa cea mai izbutita a trilogiei ram?e Apus de
Soare, capodopera a genului, prin care Delavrancea sta alaturi de
?ainta=i straluci\i, precum Alecsandri =i Hasdeu. Caragiale ?su=i apreciase cu totul elogios aceasta piesa a lui Delavrancea.
Sursele de informa\ii pentru dramaturg sunt de aflat ?
Letopise\ele Moldovei , publicate de M. Kogalniceanu, ? Cronica rom?ilor =i a mai multor neamuri de Gh. +incai, ? Arhiva istorica a Rom?iei, scoasa de B. P. Hasdeu, =i mai cu seama
?tr-o carte a lui C. Esarcu: +tefan cel Mare, Documente descoperite
? arhivele Vene\iei (), unde scriitorul afla o serie de amanunte deosebit de interesante, referitoare la ultimele zile din via\a marelui voievod moldovean. E men\ionata, ? cartea lui Esarcu, o scrisoare din colec\ia vene\iana a lui Marino Samido datata august , care pomene=te de boala domnitorului, de arderea cu fierul
?ro=it ? foc a ranei de la picior, de medicii care l-au ?grijit, de
?scaunarea lui Bogdan, ?ca din timpul vie\ii lui +tefan, de un complot boieresc, ?abu=it ? fa=a etc.
E. Lovinescu contesta acestei piese conflictul dramatic =i ac\iunea, ? anume fel pe drept cuv?t. Insa Apus de Soare traie=te
— a=a cum arata G. Calinescu — ·ai ales prin realitatea tipologica a eroului principal . +tefan este o mare energie care nu vrea sa piara, un autocrator de care a ascultat ?treaga
Moldova =i de teama caruia s-au cutremurat du=manii din jur, mai multe zeci de ani ? =ir. Acest barbat de stat =i general ?cercat
? multe razboaie, om de mari energii fizice =i morale, traie=te drama batr?e\ii =i a sf?=itului inexorabil al vie\ii. Conflictul, foarte puternic, este deci mai mult de ordin interior, const?d ? contradic\ia dintre caracterul perisabil al omului +tefan =i tendin\a de perpetuare a puterii domne=ti, a voin\ei voievodului, dincolo de moarte. Acest conflict, general-uman totodata, capata o profunda semnifica\ie social-istorica. Nu moartea — pe care a privit-o de at?ea ori ? fa\a, ? nenumaratele-i razboaie — ? cutremura pe



+tefan cel Mare, ci ideea ca autoritatea domneasca s-ar putea prabu=i o data cu dispari\ia lui fizica. Meritul mare al dramaturgului consta ? aceea ca a ?\eles cu ad?cime fenomenul istoric esen\ial al epocii, precum =i ? faptul de a-=i fi ?zestrat eroul cu aceasta ?\elegere. For\a statului feudal moldav statea, pe atunci, ? autoritatea puterii domne=ti centralizatoare. In politica lui ?\eleapta, voievodul se sprijinise pe mica boierime =i pe raze=i, lovind ? marii latifundiari cu tendin\e dezagregante. Ca domn,
+tefan, ajuns la batr?e\e, atinsese treapta cea mai de sus a gloriei, a superiorita\ii =i autorita\ii. Credincio=ii =i supu=ii ? numesc
?lavitul , ?f?tul , ·mparatul , iar pu\inii uneltitori, precum paharnicul Ulea, stolnicul Dragan =i jitnicerul Stavar, tremura numai la g?dul sabiei scurtatoare de capete, pun?du-=i nadejdea doar
? boala, batr?e\ea, moartea omului +tefan Mu=atin.
Romanticul Delavrancea a =tiut — cu un deosebit tact artis tic — sa zugraveasca cu egala for\a pe batr? =i pe voievod, pe om =i pe supraom, ? persoana lui +tefan cel Mare. Astfel, ? timp ce doamna Maria se ?grije=te de boala so\ului, voievodul e preocupat de problema Pocu\iei: ,,DOAMNA MARIA: Ram?, stap?e: ?grije=ti de Moldova,
?grijind de sanatatea ta...
+TEFAN: Pocu\ia...
DOAMNA MARIA: Iarna... Viscol...
+TEFAN: Pocu\ia!
DOAMNA MARIA: Sa ?ceapa primavara...
+TEFAN: Iarna e aici (arata parul) =i niciodata primavara nu va mai sosi...“
(Actul I, scena .)
Inscaun?d pe Bogdan, batr?ul +tefan =i prelunge=te puterea dupa moarte: ,,Io, +tefan Voievod, am suit pe Bogdan pe tron... Io,
+tefan Voievod, i-am a=ezat cu m?a mea coroana stramo=ilor mei“
(actul IV, scena ). Voin\a lui este lege =i cine i se ?potrive=te cade mai ?ainte chiar de a fi atins de fierul sabiei domne=ti. Aceasta sabie are puterea unui simbol, semn al autorita\ii tronului, de care voievodul e con=tient pe deplin. E ?sa=i voin\a autocratului: ,,Nu vrea sa iasa... — zice +tefan ?cerc?d sa scoata sabia =i adres?du se paharnicului Ulea; iar, dupa o pauza calculata, cu psihologia batr?ului care pipaie con=tiin\a interlocutorului: ,,Nu vreau sa vrea sa iasa (actul III, scena ). +i dupa executarea actului sacramental al taierii uneltitorului: +i cu acest o\el oprii cutremurul =i umplui prapastia... (S-aude: ,,Sa traiasca domnul Bogdan! ) I... ... Da!...
S-a ?plinit legea! (Scoboara treptele =i arunca sabia.) \i-ai ?plinit menirea ca =i mine! (actul IV, scena ).
Ca om, +tefan nu e lipsit de obi=nuitele pacate, ,,?tr-un mod fatal legate de-o m?a de pam?t , dupa cum zice poetul.
Are copii nelegitimi, pe Oana =i pe Rare=. Pentru ca cei doi se iubesc, tatal cauta sa impiedice incestul. ?lavitul , ,,milostivul ,
?f?tul +tefan nu putea ?sa sa faca acest lucru pe fa\a, spre a nu-=i =tirbi autoritatea. De aceea, pe Rare= ? trimite la mama lui, la H?lau, pentru a afla adevarul, iar fa\a de Oana folose=te un =iretlic de om batr? =i bolnav, prefac?du-se ca aiureaza, comunic?d fetei adevarul ? chipul acesta. Tot ca om, +tefan trece prin torturi cr?cene, atunci c?d trebuie sa i se arda rana de la picior. Impresionanta este ?sa voin\a voievodului, care, spre a nu-=i pierde aureola de supraom, cere sa nu fie imobilizat ? vederea acestei teribile opera\ii, ? timpul careia, spun?d rugaciunea — ca ?aintea unei batalii — converte=te,
? final, strigatul de durere ?tr-o relatare de razboi: +i c?d ? strapunse pe Bogdan ? zise... C?ne, ce ai facut pe fratele tau...
=i c?d =i dete sufletul striga... a! a! o! o! (actul IV, scena ).
Dupa cum s-a mai spus, drama istorica Apus de Soare este lipsita de un conflict organizat, de o intriga bine studiata. Personajul principal, +tefan cel Mare, este mereu ? centrul aten\iei spectatorilor. Chiar =i ? rarele da\i c?d nu se afla pe scena, el este prezent prin comentariul celorlalte personaje, toate secundare, create anume spre a ?tregi figura principala ce cre=te monumen tal din fiecare replica. Oana =i Doamna Maria sunt devo\iunea
?truchipata, de fiica =i so\ie, dar =i de moldovence. Rare= este creat pentru verificarea, ? ereditate, a caracterului =i pentru ca batr?ul sa aiba ? fa\a ochilor spectacolul desfatator al s?gelui t?ar al Mu=atinilor, care fierbe: ,,Oh! s?gele Mu=atinilor n-are ast?par, fierbe, navale=te ca haiturile de la munte! (actul III, scena ). Moghila este slujitorul credincios etc. Toate aceste personaje pivoteaza ? jurul celui central =i se hranesc din seva acestuia. Compozi\ional, Apus de Soare nu are o construc\ie ar borescenta, ci seamana de fapt cu o \ =nire impetuoasa, poematica.
Mai mult dec? o drama istorica, Apus de Soare este un poem dramatic. In acest sens este g?dit =i titlul simbolic.
Din punctul de vedere al mijloacelor de expresie, Apus de Soare este o capodopera oratorica, ?trunind totodata, ?tr-o forma unica p?a acum, multa observa\ie umana la un loc cu poezia. Acest lucru este posibil ? literatura o singura data — ? cazul evocarii —
? ultimele apoteoze — a unei figuri istorice mare\e, precum aceea a lui +tefan cel Mare. Talentul oratoric al lui Delavrancea s-a manifestat aici din plin, cu mari efecte scenice, spectaculoase. Aceasta pentru ca teatralitatea, retorismul, grandoarea =i solemnitatea se potrivesc personajului ? chestiune, =i numai acestuia. Aplic?d procedeul =i celorlalte doua par\i ale trilogiei, Delavrancea a izbutit incomparabil mai pu\in. Numai lui +tefan cel Mare, batr?, ? culmea gloriei, care s-a pastrat ? con=tiin\a tuturor genera\iilor, i se potrive=te a se exprima ? chipul acesta retorico-poematic: ,,+TEFAN:...De c?e ori ?i ?fa= pulpa dreapta zic Doamnei: Oana, piciorul meu. Piciorul meu vrednic ca Oana (scapa sabia ?tr-adins).
Oana... (Oana ridica sabia, i-o da, =i da sa-i sarute m?a, dar n-o ajunge.)
Sa ma cobor la tine ori sa te-nal\ la mine? Prive=te drept ? dreptul ochilor mei. A! tu pl?gi, Oana? +i de ce? Aide... vino ?coace, batr?a mea prietena. Pe cre=tetul tau sa cada sarutul voievodului ca ploaia peste holdele verzi (O saruta pe cre=tet)...
DOAMNA MARIA: Seamana cu Maria-ta... Ca doua picaturi de apa...
+TEFAN: Una care pica acum =i alta care a picat odinioara... Abia... risipit... Pe una o vad... pe cealalta... (actul I, scena ).
La vederea poporului care se aduna, +tefan vorbe=te ca un poet profet, cu exclama\ii de lirism sublim =i ? metafore grandioase. Cu siguran\a ca nu a=a s-a comportat capetenia de o=ti. Imaginea traie=te ?sa ? posteritate =i impresioneaza puternic: este o imagine care convine spiritului nostru =i
Delavrancea are meritul de a o fi exprimat grandios. Personajul se adreseaza parca spectatorilor din sala:
+TEFAN: Oh! saracii!... Saracii mei =-ai vostri... Saraci =i voi =i eu... Ce bogata e Moldova!... I-auz =i-i vaz, ? vaz =i-i auz... O! cum se varsa apele ? Siret, a=a vin =uvoaiele ? Suceava la chemarea
Voievodului lor!... (actul I, scena ).
Oric? de pompoase, vorbele mari spuse de gura lui +tefan cel Mare conving mereu artistice=te, ca ni=te sunete de razboi scoase din alamuri, ? momente de via\a =i de moarte:
?u am fost biruit la Razboieni =i la Chilia. Moldova a biruit pretutindeni! A fost norocul, a fost taria! (actul III, scena ); ?oamne, os?de=te-ma, dupa pacatele mele, ci nu ma os?di de pacea cu turcii, spre m?tuirea sarmanului meu popor (ibid.); ?unt de=ert, dar de de=ertaciune niciodata n-am fost plin (actul IV, scena ).
Dupa cum se =tie, Barbu Delavrancea a fost cel mai mare orator al nostru. +tia sa capteze mul\imile printr-un anume cre scendo studiat al discursului, prin dezlan\uiri de cascade verbale hohotitoare cu ad?ci ecouri ? suflet. Me=te=ugul retoric — foarte rar utilizat ? literaturile mai moderne — atinge sublimul ? c`teva din celebrele replici ale lui +tefan cel Mare din Apus de
Soare. Exclama\iile =i interoga\ia, urmate de enumerarea numelor proprii vestite, cu sonorita\i istorice impresionante ? gradul cel mai ?alt, sunt de mare efect scenic, facute anume spre a zgudui sala: +tefan pare a se adresa parterului:
?h! padure t?ara!... Unde sunt mo=ii vo=tri? Presara\i... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Razboieni.
Unde sunt parin\ii vo=tri? la Cetatea Alba, la Catlabugi, la Scheia, la
Cosmin, la Len\e=ti... Unde sunt batr?ul Manuil =i Goian, =i Stibor, =i
C?de, =i Dobrul, =i Iuga, =i Gangur, =i Gotca, =i Mihail Spatarul, =i Ilea
Hurul comisul, =i Dajbog p?calabul, =i Oana, =i Gherman, =i fiara palo=ului... Boldur?... (actul III, scena ).
Se pare ca majoritatea acestor nume nu sunt de inven\ie; ? orice caz, ordinea lor ? torentul retoric potopitor este studiata
? vederea ob\inerii unui efect maxim. Repetarea lui =i sugereaza navala impetuoasa, anume sonorita\i pe metri egali (=i Goian,
=i Stibor, =i C?de) duc spre un fortissimo ? scara, dupa cum c?e un epitet sau caracterizare creeaza pauza potrivita pentru risipirea ecourilor (=i Ilea Hurul comisul, =i Dajbog p?calabul...
=i fiara palo=ului Boldur).
Sn chip firesc, dupa vijelia de ?trebari vine raspunsul scurt
=i peremptoriu: Pam?t!, urmat de o metafora extraordinara prin retorismul ei grandios;... +i pe oasele lor s-a a=ezat =i sta tot pam?tul Moldovei, ca pe umerii unor uria=i!
Truculen\a retorica este ?tarita apoi de indica\iile scenice.
In fine, discursul voievodului este contrapunctat de o dezlan\uire a stihiilor, c?d, ? anume puncte de v?f sau de cobor = ale perioadelor, afara fulgera, ploua toren\ial, bubuie tunetele =i, din c?d ? c?d, c?e un trasnet formidabil acopera pentru o clipa totul. +tefan se impune astfel ca un conducator al poporului, trimis parca de Providen\a. Vorbele lui ram? sapate
? suflet ca ? granit: ?ine\i minte vorbele lui +tefan, care v-a fost baci p?a la ad?ci batr?e\e... ca Moldova n-a fost a stramo=ilor mei, n-a fost a mea, =i nu e a noastra, ci a urma=ilor no=tri =i a urma=ilor urma=ilor vo=tri, ? veacul vecilor... (ibid.).
La prima vedere pare curios cum Delavrancea, care ? proza sa ob\ine efecte de mare pitoresc prin culoarea lexicului, a izbutit
?tr-o drama istorica, unde +tefan cel Mare vorbe=te ca ?
?prejurimile Bucure=tiului: dasparte, te vazui, sa scula, porni, vrusei, dastul, ni\ica, nu-\i zisei d-asta =i d-astalalta, dada, de=te,
al, acu=ica, zobit etc. Foarte pu\ine sunt elementele lexicale de coloratura istorica: laca=ul meu ohavnic: (?inalienabil, termen mai mult juridic), Io, +tefan (titulatura voievodala). O data apare chiar un neologism sau doua: ma opui, involt (despre par), greu de conceput ? literatura de evocare istorica, de la Negruzzi p?a la Sadoveanu. Cauza poate sta ? lipsa peri\iei filologice la dramaturgul nostru. Oratorul este ?sa preocupat de piscurile cele ?alte ale discursului, care acopera totul, ca o lava fumeg`nda, astfel ?c? striden\ele dialectale ram? imperceptibile ochiului
=i urechii spectatorilor solicita\i spre colosal =i grandios. Nu se pot nega apoi virtu\ile retorice ale graiului muntean, net supe rior celui moldovean sau ardelean, u=or de observat de la Antim
Ivireanul p?a la Delavrancea. Aceasta ar putea explica, ? parte, vorbirea munteneasca, aparent neadecvata, a eroului principal.
Zicem: ,,aparent neadecvata , deoarece, ? buna masura, +tefan cel Mare — ? piesa lui Delavrancea — este o proiec\ie lirico retorica a autorului ?su=i =i mai pu\in un personaj cu o existen\a de sine statatoare, obiectiva, care ar avea nevoie de un mod propriu de a vorbi, colorat istoric =i dialectal.
Culoarea istorica nu lipse=te totu=i ? aceasta capodopera a lui
Delavrancea, realizata fiind nu cu mijloace lingvistice, ci prin o atmosfera arhaizanta, sugerata de anume credin\e mistice, practici magice, supersti\ii =i mai ales prin acele semne prevestitoare de evenimente funeste =i grave. E vorba — spre a ne exprima mai simplu — de un fel de realism istoric, ? modul cum este ?fa\i=ata
(? planul artei, se ?\elege) mentalitatea oamenilor trecutului, pe care spectatorul =i cititorul din epoca noastra ? ?\elege ca atare.
A=a — spre pilda — ? actul II, scena — Doamna Maria, scap?d din m?ni talgerul cu gr?, care se sparge, considera acesta un
?emn rau . +tefan ?su=i, intr?d victorios ? cetatea Sucevei, dupa razboiul cu le=ii, exclama la un moment dat: ,,Cata\i sub piciorul drept =i, de-\i gasi carbune, sa-l beau ? paharul meu de sarbatoare ca e bun de friguri; de-\i gasi plumb, sa-l topim, sa-l turnam ?tr o cana cu apa ne-nceputa, =i, de se va ?chega, voi vedea ce va veni mai apoi (actul II, scena ).
Deosebit de caracteristic este dialogul ? care jitnicerul Stavar comunica stolnicului Dragan semnele prevestitoare de nenorociri, pe care le observase ? noaptea precedenta: ,,JITNICERUL STAVAR: Ai auzit c-ast’ noapte o bufni\a a \ipat toata noaptea pe castel?
STOLNICUL DRAGAN: Nu.
JITNICERUL STAVAR: Buha... \ipa, \ipa, p?a spre ziua... C`nd sa zboare, o ma\a neagra, ha\, =-o m?ca. Ma\a se spala pe bot. Un vultur cazu sageata =i ?ha\a pe ma\a. Pe vultur ? sageta un curtean =i alerg?d dupa vultur, curteanul cazu ?tr-o prapastie.
STOLNICUL DRAGAN: Ce-o mai fi =i asta?
JITNICERUL STAVAR: +i azi diminea\a o vaca, din vitele domne=ti, a s?gerat ? =i=tar, pe c?d o mulgea...
STOLNICUL DRAGAN: Ciudat!
JITNICERUL STAVAR: Luna s-a aratat ca un cearcan ro=u; c?nii au urlat; o femeie a nascut un copil cu picioarele de ied...
STOLNICUL DRAGAN: Ur?e semne etc. (actul III, scena ).
Faptele sunt luate din cronici, unde, cu naivitatea lor caracteristica, scriitorii vechi notau c?d o seceta mare, c?d navala lacustelor, c?d apari\ia unei comete, c?d chiar na=terea unui vi\el cu cinci picioare etc., o serie ?treaga de lucruri considerate nefire=ti, puse pe seama divinita\ii ca ni=te semne prin care aceasta
=i-ar fi aratat puterile. Delavrancea le valorifica artistic dupa un procedeu shakespearean. Dialogul citat mai sus, dintre stolnicul Dragan =i jitnicerul Stavar, seamana — schimb`nd ceea ce este de schimbat — cu o scena din Iuliu Cezar de Shakespeare, ? care conspiratorul Casca vorbe=te de semnele rau prevestitoare. Se pare ca — a=a cum arata Victor Eftimiu ?tr-un loc — Delavrancea ,, =i facea m?a recitind piesele marelui dramaturg englez, pe care, unele din ele, tocmai ? vremea compunerii trilogiei, Margareta
Miller Verghi, prietena a scriitorului, le traducea ? rom?e=te.
Shakespeareana ne apare ? Apus de Soare, vorbind ? ge neral, tendin\a, ?cununata de succes, de a ?truni ? eroul prin cipal necesitatea istorica cu eternul omenesc. Izb?da dramaturgului rom? se datoreaza ?sa ? cea mai mare parte integrarii lui ? tradi\ie, ? faptul ca figura lui +tefan cel Mare este evocata cu ochii poporului.

Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta