Marturisirea „Simt enorm si vad monstruos” situeaza opera lui Caragiale sub semnul unei duble situatii comica si tragica. Prima se materializeaza sub semnul scrierilor satirico-moraliste din comedii si schite unde realitatea sociala este filtrata printr-o perceptie enorma si vazuta caricatural; iar cea de-a doua este evidenta in proza analitica (nuvele) unde sub lupa simtirii enorme si a vederii monstruoase sunt puse fenomenele social patologige. „Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numar redus de personaje, prin concentrarea in timp, prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei in sensul ca ni se prezinta o lume de caractere care sunt localizate.” (Silvian Iosifescu) i8b15bd
Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in proza care satirizeaza intamplari, aspecte sociale, sau moravuri (dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de unor deputati) prin intermediul personajelor ridicole. I.L.Caragiale in capodopera „O scrisoare pierduta” aparuta in 1884 creaza tipologii, „face concurenta starii civile”, cum sustinea Gabaret Ibraileanu. Fiecare personaj este tipologic: Zaharia Trahanache -; tipul incornoratului, Stefan Tipatescu -; tipul junelui amorez, Zoe Trahanache -; chipul cochetei adulterine, Ghita Pristanda -; tipul slugarnicului, Nae Catavencu -; tipul parvenitului si al demagogului. Intre personaje nasc conflicte puternice, pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei, reprezentati de Nae Catavencu si membri partidului de guvernamant (Tipatescu, Branzovenescu, Farfuridi). Sigur conflictul principal este provocat de pierderea scrisorii de catre Zoe si folosirea acesteia ca arma de santaj in mana lui Catavencu. Un conflict secundar apare cand Branzovenescu si Farfuridi se considera tradati si de aceea hotarasc sa trimita

Branzovenescu si Farfuridi se considera tradati si de aceea hotarasc sa trimita „anonima semnata” la Bucuresti.
Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc pre rezolvarea conflictului in finalul fericit al piesei. Scrisoarea revine la Zoe iar trimisul de la centru, Agamita Dandanache, devine deputat. Este aleasa tehnica amplificarii treptate a conflictului (a bulgarelui de zapada). O serie de procedee compozitionale (modificarea raporturilor dintre personaje, razbunarile bruste de situatie, introducerea unor elemente surpriza, anticipari, amanari) mentin tensiunea dramatica prin multiplicarea si complicarea situatiilor conflictuale.
Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si in mentinerea tensiunii dramatice. In fiecare act, in momentele de maxima tensiune Cetateanul turmentat intra in scena avand interventii involuntare dar decisive in derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului(noroc), fiind cel care gaseste scrisoarea din intamplare in doua randuri, apoi ii este subtilizata de Catavencu, iar in final o duce „andrisantului”. Dandanache este elementul surpriza prin care se realizeaza deznodamantul. El rezolva ezitarea dramaturgului intre a da mandatul „prostului” Farfuridi sau „canaliei” Catavencu. Personajul intareste semnificatia piesei prin generalizarea si ingroparea trasaturilor candidatului trimis de la centru fiind „mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”.