n3f12fb

1940-1996 poet si prozator poet and prose writer

Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, 1966; Patimile, 1968; Martorii, 1968; Epistole, 1969; Cartea fiilor, 1970; Etica, 1971; Armura lui Thomas si alte epistole, 1971; Cele ce sunt, 1974; Taietorul de lemne, 1974; Istorii, I-V 1977-1986; Versuri, 1982; Vantul Ahab, 1984; Marele scrib, 1985; Viata lumii, 1989; Nimic fara Dumnezeu. Noi convorbiri cu Mihai I al Romaniei, 1992; Tanarul bogat, 1993; Anul tacerii, 1997

Hymns to the Sleeplessness of Words, 1966; The Passions, 1968; Epistles, 1969; The Book of Sons, 1970; Histories, I-V, 1977-1986; Ahab, the Wind, 1984; The Great Scribe, 1985; The Life of the World, 1989; The Passions, 1991; Nothing Without God. New Dialogues with Michael I of Romania, 1992; The Rich Young Man, 1993; The Year of Silence, 1997

Contrastul intre forma clasica a versului lui Mircea Ciobanu (altadata el scria in metru antic, acum predomina endecasilabul si, in general, versul alb de o nobila tinuta a dictiunii) si viziunile carnale, atroce, crude, suave, materiale, paradoxale sau livresti devine una din sursele efectului poetic. Egal cu sine in exigenta si in capacitatea vizionara, in intensitate stilistica, Mircea Ciobanu ramane si in Viata lumii acelasi poet dens si lucid, plin de imagini construite si de enigme. (Marian Papahagi)

The contrast between Mircea Ciobanu's classical verse (he used to write in ancient metrics, whereas now prevail the hendecasyllable and, as a rule, blank verse with a noble diction) and the carnal, atrocious, cruel, suave, material, paradoxical or scholarly visions becomes one of the sources of poetic effects. Always exacting, displaying steady visionary capacities and stylistic intensity, Mircea Ciobanu remains, in The Life of the World, the same concentrated, clearheaded poet full of built images and enigmas. (Marian Papahagi)

Martorii, primul roman al lui Mircea Ciobanu este un caz in peisajul epic contemporan. Deopotriva prin factura lui propiu-zis epica, deosebita de tot ce s-a scris in contextul istoric dat, si prin lumina pe care o arunca asupra cartilor ulterioare ale scriitorului, in primul rand asupra ciclului Istorii - care este, prin anvergura constructiei epice, prin polivalenta tematica si prin stil, unul din cele mai bune romane din literatura romana. (Laurentiu Ulici)