b1l22lf

Fa\a de o parte a prozei noastre amenin\ate de golirea arterelor ei de s`nge epic, literatura lui Fanu= Neagu (n. 1932) vitala, dominata de fapte =i cu toate sim\urile la p`nda — reprezinta corectivul necesar, revan=a pilduitoare. Ea ne da o imagine a vita lita\ii individului =i sugereaza freamatul existen\ei comune, c`nd al\ii, trag`nd totul in recipientele unei eseistici inteligente, dar incolore, ofera doar schemele ei generale =i inerte. Nu =tim c`t poate sa at`rne acest fapt in balan\a altor critici. Pentru noi, el e semnul unui instinct artistic superior, pentru ca proza fara epic =i poezia fara lirism sunt ni=te formule goale. Fanu= Neagu scrie o proza a faptelor, cultiva elementul senza\ional =i nu se teme de greaua invinuire de a infa\i=a via\a unor destine elementare. E, deci, in linia unei tradi\ii pe care unii o socotesc, azi, compromisa prin lipsa de idei. Snsa, cum am spus =i in alt loc, spiritualitatea nu e a obiectului observat, ci a scriitorului. Peste faptele cele mai moderne =i mai inalt spirituale, ca dramele unui filozof de profesie, poate sa cada g`ndirea cea mai conservatoare =i mai lipsita de inteligen\a creatoare, in timp ce un prozator ce observa gesturile tipice ale unui individ fara voca\ie metafizica deduce din ele o idee mai generala despre condi\ia omeneasca, poate sa fie, adica, mai aproape de lumea spiritului =i de filozofie dec`t cel dinainte.
Spunem aceasta intruc`t sunt mul\i care cred, ca altadata despre Sadoveanu, ca Fanu= Neagu are talent, dar n-are concep\ie estetica, e un excelent narator, dar literatura lui nu trece peste un anumit prag de spiritualitate. Spiritualitatea trebuie s-o cautam
insa in straturile =i substraturile car\ii, in puterea ei de a da senti mentul vie\ii universale. Cine spune ca Holban e mai profund in car\ile lui despre intelectuali dec`t Sadoveanu, iar Rebreanu mai pu\in filozof, ca artist, dec`t Hortensia Papadat-Bengescu g`nde=te superficial, pentru ca, inca o data, ceea ce intra in discu\ie e ade varul operei, puterea ei de a lumina abisurile existen\ei umane.

Adevarul psihologic e altceva dec`t adevarul dedus pe calea specu la\iei =i, fara sa excluda pe cel din urma, for\a spirituala a unei opere se judeca mai ales dupa primul. Pe scurt, spiritualitatea fara talentul de a citi in oglinzile vie\ii interioare e un nonsens in arta, iar acolo unde exista un mare talent e cu neputin\a sa nu fie, intr un fel caracteristic, =i o spiritualitate ascunsa in zidurile operei.
Alt fapt paradoxal este confuzia ce se men\ine in jurul speciilor literare. Critica literara exalta o data schi\a, alta data romanul, ca =i c`nd s-ar putea concepe o ierarhie a genurilor. Cu zece ani
in urma se cultiva genul scurt, astazi se face elogiul nediferen\iat al romanului, cu sentimentul ca cine n-a scris macar un roman nu poate fi un prozator serios. Sndata ce un nuvelist trece la roman, opera lui dinainte intra in umbra, indiferent de calitatea ei estetica.
Nu e nici o justificare pentru aceste discriminari, totu=i mul\i pun romanul, bun sau rau, inaintea nuvelei, =i poemul, totdeauna,
inaintea sonetului. Istoria unei literaturi mari re\ine, cu toate acestea, numele unui autor ce a scris un unic sonet =i ignora at`tea dovezi de fidelitate fa\a de poemul cosmogonic.
Evolu\ia spre roman e un fenomen indiscutabil pozitiv intr-o literatura =i, fiind vorba de literatura noastra, nu e un secret ca numarul romancierilor cu adevarat serio=i e inca restr`ns. Apar multe car\i voluminoase, dar prea pu\ine romane: opere de sinteza epica, de analiza =i construc\ie superioara. A stimula interesul pentru ele e, se in\elege, o necesitate. A face insa aceasta in detrimentul nuvelisticii, de pilda, e o prejudecata pe care numai culturile neconsolidate, cu teama de a nu fi sincronice, o cultiva.
Succesul romanului Sngerul a strigat a impiedicat sa se mai vorbeasca de nuvelistica superioara a lui Fanu= Neagu. O culegere selectiva — Cantonul parasit (1964) — a trecut aproape neobser vata, de=i critica avea acum prilejul sa urmareasca de la un punct estetic mai inalt evolu\ia unui prozator talentat. Dincolo de nisi puri, Acasa sunt, nu e nici o indoiala, nuvele antologice, fix`nd doua planuri intre care talentul excep\ional al lui Fanu= Neagu oscileaza in chip deliberat. Cea dint`i e o nara\iune aproape fantas tica, povestea, pe scurt, a unui miraj intr-un cadru de via\a debor danta. Cea de a doua e o proza de observa\ie exacta, inconfor mista, cu un sentiment mai inalt al tragicului. Sntre aceste formule evolueaza prozatorul — prea terorizat de real pentru a deveni un fantastic pur =i cu un sim\ prea puternic al fabulosului, miticului pentru a fi un prozator rece =i indiferent. A judeca, de aceea, nara\i unile sale ca ni=te basme moderne nu e de recomandat, a ignora,
in analiza, partea lor de mister, aburul fantastic in care sunt inva luite conflictele cele mai dure arata, tot a=a, o lipsa de intui\ie exacta a obiectului.
S-a spus apoi despre prozator ca este un colorist =i un poet al senza\ionalului. Sn nuvelele mai noi (Vara buimaca, 1967) Fanu=
Neagu e, mai ales, un observator al conflictelor sociale. Nuvela
Acasa este elocventa in acest sens. Nimic senza\ional nu se petrece aici, povestirea arata stap`nire =i o voin\a programatica de
„ariditate“. O batr`na se intoarce, inso\ita de un nepot, in satul de unde fusese alungata. Ea are sentimentul mor\ii apropiate =i vrea sa-=i afle sf`r=itul in casa unde nascuse noua copii =i-i murise barbatul. Dar casa e transformata, acum, intr-o institu\ie publica,
=i primarul Pavel Odangiu e intolerant:
„— Am venit sa mor, Pavele. Tu e=ti primarul, du-te =i lasa-ma cu Eremia, vreau sa mor in odaia mea. Ala e scaunul meu, l-am
invelit cu material de la Braila. Cumpara un turc sa-=i faca fes =i-am luat =i eu patru co\i. Era inflorat.
— Ce-mi pasa mie de pove=tile voastre?! Aici e Sfatul Popular, discutam treburile comunei.
— Trebuie sa ma la=i, ceru batr`na. Un sfert de ceas, =i gata.
Sn odaia asta, tu =tii bine, am nascut noua copii. Unde-i lada aia de fier era patul. Acolo au zacut =i mi s-au stins patru baie\i. Tot acolo mi-a murit =i omu. S\i imprumuta plugul, primavara.
— Asculta, striga Odangiu la Eremia, scoate-o de-aici!
— Nu, zise batr`na, nu mai e timp.“
Batr`na moare, cum promisese, =i primarul love=te cu pumnii pe nepot, vinovat — nu se =tie de ce—de aceasta int`mplare. Sunt
=i alte detalii ce sugereaza o drama umana mai generala. So\ia
=efului de gara se pl`nge ca =i-a irosit tinere\ea prin satele obscure ale Baraganului, un =ofer infirm =i mitoman poveste=te cu cinism cum ingra=a anual patru-cinci porci cu m`ncarea de la pomana mor\ilor pe care ii cara cu camionul gospodariei colective. El refuza sa intre in sat cu cei doi pasageri primejdio=i: batr`na =i nepotul,
„du=manii de clasa“, indeparta\i din vechile lor gospodarii. Proza torul nu da alte amanunte asupra conflictului de care, se vede bine, e obsedat. Faptele dau un sentiment de existen\a tragica in ordine sociala, speculat intr-un sens mai inalt omenesc. O batr`na
\aranca ce vine sa moara in satul de unde plecase fara voia ei spune mai mult despre drama unei categorii de oameni dec`t 100 de nedrepta\i infa\i=ate, cu m`nie, intr-o nara\iune sociologica ampla.
Senza\ionala, in in\elesul bun al cuv`ntului, e Luna, ca o limba de c`ine, povestea — relatata cinematografic — a unor copii devora\i de ni=te c`ini infometa\i. Sugestia demen\ei colective e remarcabila. Aceea=i ambiguitate e reluata, mai documentat, in
Doi saci de po=ta, in acel stil de realism atroce =i fabulos discret, propriu lui Fanu= Neagu. Nara\iunea pare mai degraba o parabola
— a instrainarii, a intoarcerii la existen\a primara? — dar orice
incercare de a interpreta in acest chip datele povestirii e contrazisa de insisten\a realista a autorului. Jucu, Maud, Ezaru, isterizate de dragoste, traiesc in mijlocul unei naturi fabuloase. Sntr-un lan de gr`u apar intr-o noapte opt fete goale, doi baie\i ies din padure
=i dispar fara urma, ierburile sunt in febra, o senzualitate ciudata cuprinde totul in aceste locuri intre ape, unde traiesc, departe de civiliza\ie, ni=te indivizi neobi=nui\i, p`ndi\i de primejdia necuno scutului. Iubire, moarte, timp, natura misterioasa, prolifica, sunt motivele acestor povestiri moderne, in care fantasticul e privit tot deauna cu un ochi necru\ator de realist =i, invers, observa\ia mora la e neincetat impinsa spre fabulos =i senza\ional.
Uneori aceste planuri nu se intrepatrund dec`t, aparent, la suprafa\a nara\iunii. Vara buimaca, de pilda, dezvolta metoda dialogurilor paralele ca intr-o veritabila piesa absurda. Baba Anica,
George, Mihai Droc g`ndesc fiecare la altceva =i replica unui personaj se izbe=te de zidul de nein\elegere al celuilalt. Batr`na se g`nde=te la moarte, George, copilul, la puterile miraculoase ale batr`nei, Mihai Droc la drama pe care o traie=te. E, zice prozatorul undeva, o „impar\ire a timpului“, o, adica, imposi bilitate de a comunica intr-o lume in care fabulosul =i tragicul au devenit cei doi poli ai existen\ei: „Snainte de-a se crapa de ziua, eu plec s-aduc caii gr`ului. Pe sub pogoanele unde trec caii gr`ului, spicul se umfla c`t coada vulpii. Plec =i vin cu ei pe sub pam`nt,
=i ei or sa necheze salbatic. Caii gr`ului, George, au trup de gr`u, picioare de gr`u, cap de gr`u. Tu singur o sa-i auzi. „Di, caii gr`ului!“ o sa strig eu, =i o sa fiu intr-o caru\a cu ro\i de floarea soarelui, spi\e din cotolani de porumb, co=ul — din vi\a-de-vie
impletita, =i faraoancele — patru creste de pepene. Sa ma a=tep\i
=i sa viu. Tat-tu =i ma-ta or sa spuna ca am murit, dar numai tu o sa =tii unde m-am dus.
— Snchide ochii, zise George, vreau sa ma joc ni\el cu fulgerele pe care le am in palma =i o sa te frig.“
Fanu= Neagu se arata a fi =i un bun cazuist moral in Iarba v`na ta, sugestia unei ratari mediocre, fara sentimentul, purificator, al tragicului. Aici =i in celelalte fragmente epice se vede capacitatea de expresie a prozatorului, for\a de seduc\ie a limbajului sau, de care au vorbit =i al\i comentatori. Dar trebuie facuta o precizare.
Nu e vorba numai de faptul ca Fanu= Neagu scrie, cum se spune, bine, adica frumos, cu o fraza muzicala =i colorata, prozatorul reali zeaza mai mult dec`t at`t: el creeaza un limbaj al lui, aproape misterios, fara de care conflictele nara\iunii nu se pot in\elege. Daca traducem faptele intr-un limbaj comun de analiza, farmecul dispare, in\elesurile nara\iunii se intuneca. Proza a devenit, intr un cuv`nt, prizoniera limbajului ei inefabil.
* * *
Sngerul a strigat (1968) este o nara\iune inc`ntatoare, remarca bila prin puterea de a fixa destinul unei lumi ce traie=te o dislocare din tiparele ancestrale, foarte aproape, in cartea lui Fanu= Neagu, de mituri. Este, inainte de orice, povestea unor „stramuta\i“, du=i
incolo =i incoace de apele evenimentelor. Razboiul desav`r=e=te ceea ce factori sociali mai mode=ti incepusera, iar evenimentele ulterioare vor arunca ace=ti indivizi, funciar inconformi=ti, in v`rtejuri =i mai mari. Re\inem, in acest caz, un prim merit al roma nului, acela de a prezenta drama unei colectivita\i, =i trebuie spus ca despre ea Fanu= Neagu da judeca\i profunde =i curajoase.
Dar Sngerul a strigat e mai mult dec`t o buna pictura sociala: e o incercare de a pune in simboluri tragedia unei lumi ce traie=te
in marginile unei primitivita\i fabuloase. To\i cei care au scris despre carte au remarcat filia\iile ei cu literatura munteneasca, cit`nd un numar apreciabil de prozatori, de la Caragiale la C.
Sandu-Aldea, spre disperarea =i, probabil, iritarea autorului. Sntr un loc (in carte) el insu=i aminte=te de Panait Istrati, iar in alta parte (intr-un interviu), privind in urma =i socotind progresul reali zat de literatura sa, vorbe=te de o viziune noua asupra lumii duna rene. Nu e, fire=te, numai o viziune inedita sau nu aceasta cade, mai int`i, sub ochi. Cu adevarat superior in proza lui Fanu= Neagu e sim\ul extraordinar al concretului, capacitatea, altfel spus, de a da iluzia vie\ii =i de a crea destine memorabile prin inregistrarea exacta =i rapida a gesturilor tipice. Mai este inca ceva: insu=irea de a concentra intr-o povestire o psihologie =i, cum =i autorul =i personajele sale au o mare placere de a nara, pe p`nza romanului se fixeaza mai multe r`nduri de figuri pitore=ti, unele de neuitat.
Aceasta e, in fond, formula car\ii: o adi\iune de episoade, de pove=ti, puse sub semnul unui simbol tragic. Fiecare personaj din
Sngerul a strigat are o poveste a lui =i pe aceasta o spune prozatorul sau alt personaj, intrerup`nd, daca e cazul, o alta poveste, pentru ca, odata paranteza inchisa, totul sa reintre in albia nara\iunii ini\iale. Cartea e strabatuta de asemenea p`rtii ce se interfereaza, se unesc =i se despart la tot pasul, spre inc`ntarea cititorului insetat de epic. Personajele devin, in proza lui Fanu= Neagu, =i actori =i spectatori. Vasile Predescu i=i spune povestea lui, dar nu termina bine ce are de zis pentru a face loc altei int`mplari, nu mai pu\in senza\ionala dec`t prima, av`nd, acum, ca erou pe colonelul
Grigorescu. Che Andrei are in roman rolul de a nara int`mplari neobi=nuite =i de a medita, sceptic, la ele. A fantaza a devenit un mod de existen\a.
De spunem insa numai at`t, nedrepta\im, indiscutabil, proza lui Fanu= Neagu, foarte moderna prin limbajul, ritmul iute =i acuitatea senza\iilor. Ea i=i depa=e=te formula =i altfel, prin proiec \ia faptului in mit, prin trecerea, fara protocol, dincolo de liziera verosimilului. Nae Caramet, stramutat din Platara=ti in Dobrogea, vede intr-o noapte cum ies la suprafa\a apei corabii cu mor\i ce arunca la mal lucruri scumpe pentru a ispiti pe localnici. Pe Pavel
Berechet il striga noaptea pe=tii, iar Gica Duna are noroc in via\a pentru ca a sarutat o m`na de mort. Procedeul e acela al lui
Galaction din Sn padurea Coto=mani =i Moara lui Califar, insa ce e acolo fantezie =i supersti\ie e, aici, un mod de a privi Universul, un chip de inser\ie a fabulosului in via\a de toate zilele. Chiar =i pe aceste c`mpii imaginare, nara\iunea i=i pastreaza ritmul =i tonul,
=i acest fapt e remarcabil, deoarece =terge orice urma de artificiu.
Sunt, apoi, in Sngerul a strigat, felurite datini pag`ne, prezen tate in modul dinainte, fara ostenta\ia prozatorilor etnografi.
Prinderea =i aducerea porcilor din balta se desfa=oara, de pilda, dupa un ritual. Ca sa nu intre bole=ni\a in casa, \aranii ard o cruce, de Boboteaza =i de Pa=ti oamenii i=i iarta unii altora pacatele. Ca sa opreasca valurile de nisip, Nae Caramet invoca pe Satan, cu aceste vorbe de groaza:
„ Satan, imparatule negru a...i; fii stap`nu lor, dupa cum e=ti stap`nu meu. Plate=te-le cu avere =i te vor sluji pe pam`nt. Da-le avere =i ei i=i vor spala picioarele, in fiecare seara, intr-un lighean cu g`ndaci.“
E, fire=te, multa ironie in aceste propozi\ii spuse pentru a
infrico=a sufletele slabe de felul lui Magaie, dar e =i o mare placere pentru formulele oraculare.
Mitul razbate de la un punct, in cartea lui Fanu= Neagu, in alt fel de tar`muri, unde gesturile acestor indivizi nazdravani, violen\i
=i sarcastici, lasa umbre tragice. Romanul se deschide =i se inchide cu moartea tatalui =i a fiului, ingerul negru, prevestitor, striga de trei ori =i in doua r`nduri el anun\a un sf`r=it. Sn\elegem =i din alte detalii ca Sngerul a strigat ascunde, dincolo de perdelele de fum ale legendei, o veritabila tragedie omeneasca, =i aceasta e pieirea lumii fabuloase de dinainte, atinsa de vraja unui blestem.
Fatalitatea ia, in cazul \aranilor din Platara=ti, chipul, mai int`i al =iretului Doanca, administratorul prin\ului +u\u (Buric). Acesta, pentru a construi un aeroport, deposedeaza de pam`nt 13 familii
=i le expediaza dincolo de Dunare, in Dobrogea, intr-un fel de pam`nt al fagaduin\ei. Oamenii fac planuri, mirajul pam`ntului
ii stap`ne=te, orice incercare de a le trezi neincrederea e inutila.
Cel dint`i atins de aripa ingerului negru — spre a vorbi in limbajul car\ii — e Nicolae Mohreanu, iar ultimul, fiul lui, Ion. Ca =i tatal sau, el moare dintr-o eroare, incheind, astfel, ciclul fatalita\ii oarbe. Sunt =i alte semne ce dau impresia, la lectura, de proza ini\iatica in genul misterioasei Crengi de aur a lui Sadoveanu. Cum nu avem insu=iri =i, p`na acum, nici placerea de a face simbo lologie, ne limitam a semnala preferin\a lui Fanu= Neagu pentru simetrii =i numere cu valori (cine poate =ti?) divinatorii. Sngerul striga de trei ori in cartea lui, iar ho\ii ce i=i incearca norocul, de
Boboteaza, sunt in numar de 33; evenimentele ce zguduie, la
inceput, lumea bal\ilor, sunt tot a=a, trei („in primavara aia, trei evenimente mai de seama s-au petrecut in c`mpia Brailei!“...); oamenii lui Iulea Falcosu sav`r=esc trei spargeri, familiile stramu ta\ilor nu depa=esc numarul, s-a vazut, de 13, iar de scadem pe
Nicolae Mohreanu, mort chiar la inceputul acestei migra\iuni, numarul \aranilor in drum spre pam`nturile Dobrogei ram`ne 39.
Ion Mohreanu moare, in fine, la v`rsta de 30 de ani etc. Ne amu zam, fire=te, =i autorul =i noi, de aceste coinciden\e, fara a crede ca e la mijloc o mistica a cifrei trei.
Terenul tare al car\ii e altul =i principiul ce il domina e, nici vorba, profund laic. Fanu= Neagu e un spirit patrunzator, dintr-o biografie banala el creeaza un destin. Calitate foarte rara, numai prozatorii cu adevarat excep\ionali citesc in palma unui individ comun linia unui destin ce iese din serie. Sn Sngerul a strigat e, mai int`i, Che Andrei, personajul notabil al car\ii. Omul cu benti\a neagra trasa peste scorbura goala a ochiului e un individ cu imagi na\ia fierbinte, sceptic, totodata, =i =iret cu in\elepciune. El e un tip nastratinesc (formula s-a mai folosit), cu o judecata sanatoasa, caci, zice el, „omu e dator sa fie om, iar boul sa aiba coarne“. Alta convingere a lui e ca nimeni nu inva\a din experien\a altora =i ca soarta rea a individului e de a lua totul de la capat. Sn limbajul lui aforistic, aceasta in\elepciune batr`neasca e tradusa in chipul ce urmeaza: „Fiecare natarau, domnule, vrea sa-l rastigneasca el, cu m`inile lui, pe Isus Cristos, ca sa se convinga ca Isus a trecut prin lume cu adevarat“. Sa mai transcriem =i aceasta remarca, buna de pus sub ochii firilor sentimentale: „Ca-n primul an de nsuratoare, omu n-are pereche de t`mpit pe lume“.
Spirit malign, Che Andrei ia totul in r`s =i, cum spune despre el alt personaj, „in via\a lui n-a zis o vorba de bine despre cineva“.
Darul lui este: a trai c`rtind =i „a vedea via\a cum e“. Un om lucid, cu scaun la cap, intr-o lume nazdravana ce vede corabii cu mor\i ie=i\i din ad`ncurile apei =i oameni de lemn plutind pe valuri. Dar
Che Andrei nu ram`ne totdeauna a=a: fantezia lui trece frontiera de care vorbeam, =i, dintr-un sceptic inteligent, el devine un nasco citor productiv. Povestea corabiilor cu mor\i la c`rma o relateaza chiar el, intr-o clipa in care imagina\ia o ia inaintea ra\iunii. T`nar, fusese prizonier in Anatolia =i acolo =tersese de praf in fiecare zi
2 123 de capa\`ni, la un muzeu. C`nd castelul prin\ului +u\u e devastat, Che Andrei se urca pe un divan cu rotile =i pune pe admi nistratorul Doanca =i c`teva slujnice sa-l traga. Inten\ia lui e de a se capatui, dar, spre a-=i respecta destinul de in\elept ratacitor =i sarac, ram`ne o haimana batr`na, simpatica =i clevetitoare. Bea, se in\elege, haiduce=te =i manifesta, uneori, gusturi exotice, cum ar fi acela de a culege via cu \iganci tinere. Che Andrei este, cu un cuv`nt, oglinda acestei lumi cuprinse de o febra ciudata, dar c`nd aceasta oglinda se intoarce spre sine, lucrurile apar, atunci, deformate =i fantastice.
Re\inem, apoi, din aceasta scriere ce nu are propriu-zis un personaj central (personajul ce domina cartea e lumea din c`mpia
Brailei, cu reliefurile =i spiritualitatea ei inimitabile), figura lui
Gica Duna, un veritabil Mitica de c`mpie. El \ine doua neveste =i, dupa o oarecare vreme, aduce in casa =i pe a treia, pastorind in chip justi\iar peste toate:
„Eu, vere Ionica, legal sunt insurat numa cu Anica, Maria a fost lucratoare cu ziua in gradina mea de zarzavat, ca am gradina la fel de intinsa ca 3 artilerie Fran\a, ne-am iubit =i am adus-o in casa. Drept, nu? La inceput, Anica, rau, ca pleaca, ca-=i face seama, ocara, injura. Burta pe du=umele =i da-i bataie. +i da-i =i aleilalte.
Gre=ea una, le bateam pe-am`ndoua. Egal. Anicu\a a prins de veste ca daca dau in una, dau =i in ailalta. +i-a inceput sa strice, sa far`me, sa ologeasca o vita, totu ca sa le iau de par. Vezi, socotea ea, indur eu, dar ma racoresc din partea care ma arde, ca Gica pune toroipanu =i pe Maria. P`n-am prins fasoanele. Acum nu mai e nici un fel de r`ca. S-a lini=tit treaba. Ei, da’ nu mai vin odata?“
Ion Mohreanu e mai palid, estetice=te, rolul lui in roman fiind mai ales acela de a infa\i=a pe al\ii. De destinul lui prozatorul leaga, totu=i, oarecare semnifica\ie, caci il int`lnim in toate momentele cheie ale evocarii. El e acela ce asculta strigarile
ingerului, iar la cea de a treia, spre a-=i implini soarta, moare ves tind na=terea. Capitolul ce nareaza strigarea din urma e de un realism atroce, cu o precizie in detalii =i o arta a sugestiei ce depa =esc tot ce s-a scris la noi pe aceasta tema. Confesiunea e, aici, fragmentata =i banuim ca prozatorul nu spune tot ce =tie, las`nd cititorul sa reconstituie, singur, din mozaicul amanuntelor, dramele altor stramuta\i. Ion Mohreanu trece =i... prin acest (al treilea!) cerc al suferin\ei =i moare impu=cat, pe nedrept, sub suspiciunea de tradare. Cercul destinului se inchide, astfel, peste o lume a patimei =i violen\ei, a fanteziei =i suferin\ei.
* * *
Nara\iunea Frumo=ii nebuni ai marilor ora=e (1976), scrisa in stilul plin de cruzime =i suavitate al Crailor de Curtea Veche, a avut de la inceput admiratori =i detractori deopotriva de inver=una\i.
Cei care o contesta vad in ea o apologie a viciului, o risipa inutila de talent in descrierea unor fapte care jignesc sim\ul nostru moral, cum ar fi be\ia =i parazitismul. Exemplul lui Dostoievski sau Mateiu
Caragiale, observatori =i, intr-o oarecare masura, poe\i ai naturilor degradate, nu tulbura pe cei care judeca o proza, in fond, fantas tica, aburoasa, dupa criteriile romanului de observa\ie realista.
Admiratorii pre\uiesc in schimb poezia limbajului, sim\ul meta foric, puterea lui Fanu= Neagu de a sugera o atmosfera in care sublimul traie=te laolalta cu trivialul. Concluzia ce se poate trage vaz`nd aceasta oscilare a opiniilor critice este ca o nara\iune trebuie judecata prin ceea ce este, nu prin ceea ce am voi noi sa fie. Privita din unghiul romanului balzacian, proza lui Poe sau
Hoffmann reprezinta o colec\ie de absurdita\i. Prozatori moderni ca Georges Bataille sau Céline, raporta\i la schema romanului clasic, pot parea spiritelor pioase ni=te autori pornografi. Ei sunt
insa observatori inclemen\i ai individului sub limita normalita\ii.
Dostoievski studiaza condi\ia omului in zona patologicului =i literatura lui este, intr-un anumit sens, mai morala =i mai virila dec`t literatura care evita sistematic formele insalubre ale vie\ii.
Pacatul, dezonoarea sunt oglinzile impure ale omenescului. Con fruntat cu aceste zone joase ale existen\ei, individul se dizolva sau se intare=te ca o\elurile fine prin contactul cu o substan\a ostila.
Romanul lui Fanu= Neagu nu este at`t de complicat =i nu trebuie o desfa=urare prea mare de argumente pentru a dovedi ca el trebuie privit ca o proza de atmosfera fantastica (Al. Piru il nume=te in chip just in Ramuri „un poem matein“), cu o limba =i o putere de inven\ie formala excep\ionale. Stilul inflorat, ingenios metaforic din Cronici carnavale=ti trece intr-o nara\iune de 200 de pagini care, in multe privin\e, seamana cu un colaj de desene suprarealiste. O femeie t`nara inal\a deasupra casei cinci zmeie pe care a desenat o icoana, un cal-de-mare, un cap de zimbru, un
=oarece st`nd in fa\a aparatului de fotografiat =i propriul chip din profil; un fotbalist prinde o capra =i suge cu lacomie din ugerul ei strig`nd, biblic, „mama, eu sunt iedul tau“; o batr`na implete=te ni=te sacule\e =i str`nge in ele furnici, pe care apoi le vinde unui c`ntare\ gelos; c`ntare\ul trage cu pu=ca intr-o cruce pentru ca
„ea a vegheat destrabalarea“; in alta imprejurare el se iube=te cu o fata pe acoperi=ul unei colibe intre =irurile de pe=te pus la uscat;
in plina criza erotica infige bra\ul unei cruci in tortul pregatit pentru sarbatorirea adversarului sau =i da drumul furnicilor in purcelul fript; femeia culpabila intra cu picioarele in tort, =i c`ntare\ul, intr-o criza acum de umilin\a cre=tineasca, pl`nge =i aduna cu limba buca\elele de tort de pe v`rful pantofilor etc.
Astfel de schi\e poetice absurde sunt rodul unei fantezii care cu un ochi prive=te necru\ator obiectul, iar cu altul il rastoarna
=i-l deformeaza. Faptele pornesc dintr-un plan al realita\ii =i deodata o imagine le scoate din evolu\ia lor normala =i, parasind orice determinare, coerenta realista, intra intr-o zona a oniricului.
Procedeul este frecvent in proza moderna, in romanul sud-ame rican de pilda, unde asemenea deplasari imprevizibile de perspec tiva sunt frecvente. La Fanu= Neagu instrumentul care tulbura si metriile realului este imaginea rara, incisiva, crescuta ca un dinte amenin\ator in mijlocul unei fraze normal prozaice. Posibilita\ile autorului in acest domeniu sunt practic nelimitate, in m`na lui orice devine simbol, lucrurile cele mai indepartate se unesc intr-o metafora noua, dezechilibranta. Luna poate fi comparata cu o foaie de varza, cu urechea lui Van Gogh sau cu o dropie incarcata cu oua. Poezia incepe printr-o contestare a poeziei, lirismul intr-o epica de acest tip este expresia unei subiectivita\i agresive. Proza torul se inscrie, din acest punct de vedere, intr-o tradi\ie de pamfle tari lirici, sublimi in nega\ie, c`rtitori, „spurca\i“ in exprimarea poeziei vie\ii. Arghezi a creat prin publicistica sa un stil care a facut =coala. Tehnica lui este ingro=area p`na la absurd a carica turii, persisten\a in enormitate, un realism, pe scurt, metodic pus
in slujba unei fantezii negre. Sub aceasta latura formala, epica lui Fanu= Neagu este mai apropiata de stilul din Tablete din \ara de Kutty dec`t de stilul baroc, inghe\at, din Craii de Curtea Veche, modelul marturisit al Frumo=ilor nebuni ai marilor ora=e. Sl des parte totu=i de Arghezi gustul pentru oralitate, gesticula\ia libera, munteneasca. Personajele sale vorbesc mult =i au darul limbajului oracular. Ca =i Craii lui Mateiu Caragiale, ele se int`mpina cere monios (o solemnitate a batjocurii), heliadesc: „Sarutare, lemne triste ce galben-verde-nnegri\i“ sau „sanatate =i s`nge rau in coada capitalismului“. Strigatul lor de lupta este „Evohe“, modul lor de adresare este injuria colorata. Naratorul =i personajele arata aceea=i imagina\ie deliranta („e=ti foarte frumoasa. Sunt convins ca te hrane=ti cu ingeri =i cu para=ute“) =i un spirit de o inteligen\a rea, prolifica: „femeile au suflet de dezertor“, „sarac lipit paha rului“, „=i bube coapte pe farfurii de por\elan“, „c`nd il vezi pe
Dumnezeu a...i roaga-l din partea mea s-arunce un altar de carne pe tine“ etc. Nu poate fi vorba intr-o proza de acest fel de caractere, de analiza, de o desfa=urare revelatoare de situa\ii coerente.
Compozi\ia este fragmentara, cu alternan\e de planuri temporale
=i inciden\e lirice la tot pasul.
Nara\iunea (subintitulata: „Fals tratat despre iubire“) are in centrul ei trei (pe alocuri patru-cinci) crai de lume noua, ni=te indivizi zanatici care ratacesc intr-un Bucure=ti hibernal cu c`rciumi pitore=ti =i femei teribile. Prozatorul ii nume=te „frumo=ii nebuni“, nebunia lor insemn`nd a trai „primejdios“, dar „adeva rat“, a se hrani cu himere. Un c`ntare\ de muzica u=oara, Radu
Zavoianu, un fotbalist, Ed Vardara, =i un scriitor, Ramin\ki, care este =i ideologul grupului, duc o via\a lacoma =i absurda, sub puterea unui sentiment de furie =i de frica. Desfr`ul, spune unul dintre ei, „e un galop prin fa\a tribunei unde prezideaza Moartea“.
Deocamdata, existen\a ofera alte aspecte, mai incurajatoare, =i
Craii nu le ignora. Ei bat c`rciumile, vorbesc din placerea de a vorbi =i sunt in stare sa-=i dea via\a pentru o replica. Voluptatea de a tachina a eroilor lui I.L. Caragiale ia aici forme aspre. Nebunii lui Fanu= Neagu au voca\ia formulelor memorabile =i in situa\iile cele mai triste ei se salveaza printr-un paradox. Formulele inchid mici desene fantastice, arata, in orice caz, o imagina\ie demna de
Orient. Ele innobileaza pacatul =i batjocoresc (dintr-un complex de sentimentalitate) virtu\ile pe punctul de a se sacraliza. „Toate drumurile sunt unse cu suparari a...i numai ala spre c`rciuma e maturat de ingeri“; „l`nga tine =i lumina face viermi“ etc.
Radu Zavoianu are 30 de ani =i „ochi de soldat intr-o garni zoana araba“, detaliu menit sa sugereze o for\a obscura de atrac\ie.
Toate portretele sunt facute in acest chip. Ed Vardara e cracanat
=i blond, „flegmatic =i inde=irabil“, Tudor Fluture, administrator la sta\iunea G., are un cap care seamana „cu un cap de c`ine mu= cat in ceafa de alt c`ine“. Delia, o Ra=elica in mini-jupa, arata ca
„o funie lunga pe care cineva a in=irat o mul\ime de greieri des creiera\i“. Funia de greieri este apriga =i, ca modelul ei, pe unde trece, lasa in urma un =ir de cadavre. Sim\urile ei devoratoare intimideaza =i pe Dumnezeu, invocat in imprejurarile cele mai ad`nc profane de ace=ti destrabala\i cu sim\ul umorului. „Eu nu-s nici verde nici albastra, declara femeia. Dar c`nd imi infig ochii
in cineva, Dumnezeu inchide stingherit poarta casei, trage obloa nele la fereastra =i scoala c`inii“... Nebunii frumo=i merg „la maslu“ la bodega numita „La Maria Viscolita“, pe litoral la hanul „Lanterna piratului“, la Pustnicul sau in Balta Brailei, unde Ramin\ki are cuno=tin\e in mediile interlope. Faptele sunt, in continuare, violente =i colorate. La sta\iunea G., nebunii participa la o v`natoa re de c`ini. Ni=te copii prind insecte =i, leg`ndu-le cu a\e, fac din ele umbrele sf`r`itoare cu care se plimba, fuduli, prin centrul ora=ului Braila. Ramin\ki, inva\ator inzestrat cu darul vorbirii, \ine cuv`ntari la inmorm`ntari contra vin una vadra. Pus sa pregateas ca o =edin\a de doliu (la moartea unui personaj istoric), el se roaga de copii sa se induio=eze, ii amenin\a, le da c`te o palma, inutil, efectul este pe dos: copiii se inveselesc. Un padurar, Taliverde, are darul be\iei =i patima car\ilor. Pe fruntea lui este semnul unei cruci pe care el il interpreteaza in stilul magilor sadovenieni:
„ — Pai, inting cu trei de=te adunate intr-o inva\atura folosi toare. Pun de=tele pe frunte =i-l aud pe popa: muierea-i schimba toare, azi pe-un fir de izma, m`ine pe-o nuia de meri=or. Le cobor spre p`ntece =i =tiu, va rog sa ma ierta\i, ca o singura muiere nu
\ine de foame. Le duc la rasarit, pe umarul drept, =i dau de ama gire. Snchei crucea, la asfin\it, =i simt cum tuna-n mine porunca raspopitului: mireasa ta, frate Taliverde, sa fie duhul din struguri.
Pe care sa-l bei strecurat prin trei inele, unul de zapada, unul de p`ine =i altul de c`ntec. Doamne-ajuta!“
O femeie de balta, Cechina, a iubit un =ir de barba\i rasp`ndi\i pe malul fluviului, =i acum, la 40 de ani, arata ca „fala stinsa a unui asfin\it de iarna pe un turn de m`nastire“. Aslan, care o
inso\e=te, e un fel de „prin\ turc cu titlul pus amanet“. Sntr-o Braila fabuloasa =i cruda, un popa, Sebastian, trage de pe Dunare o strana cu patru babe a\ipite, opt femei ie=ite din inchisoare dau foc la zdren\e, imbraca rochii lungi, spumoase, =i petrec inv`rtindu-se
in jurul unui brad ca ni=te mirese ale lui Dumnezeu. Uneia dintre ele, Sultana, i-a fugit cu sora ei barbatul pentru care a stat la
inchisoare, =i un ho\ inimos ii promite razbunare: „Sa-mi fumege ma\ele in copaia cu cozonaci de Pa=ti a judecatorului Muremica daca n-am sa-i fac golanului tau cinci rasuflatori in burta“.
Nebunii lui Fanu= Neagu cunosc =i experien\e mai grave. Radu
Zavoianu e chemat printr-o telegrama in satul Maracineni pentru a asista la mutarea oaselor parinte=ti dintr-un cimitir in altul.
Parin\ii murisera in deten\iune =i fiul trebuie sa aleaga acum doua schelete din mormanul de oase. Constructorii unei =osele intrasera cu buldozerele in cimitir =i desfundasera mormintele. Primarul satului comanda unor subalterni, in semn de simpatie pentru c`ntare\, „doua schelete frumoase pentru tovara=ul Radu Zavoianu.
Cele mai frumoase =i cel mai bun sicriu“... Scena este printre cele mai autentice =i mai viguroase din carte. Sl aflam aici pe Fanu=
Neagu din nuvela sociala Acasa, dur, sumar =i cu un puternic suflu de umanitate. Cu perspectiva mor\ii in fa\a, nebunii apuca, fire=te, pe drumul maturat de ingeri. La capatul lui se bea zdravan =i se spun vorbe in\elepte =i usturatoare. Un batr`n are despre lumea cealalta o viziune pozitiva, justi\iara. Mor\ii care au suferit pe pam`nt mari nedrepta\i vor fi caza\i in rai — „la f`n proaspat =i la o litra de \uiculi\a batuta cu zahar“. Un altul aduce corectivul ca „om nu-i ala care o da ao palmai, om e ala care o prime=te“ etc. Craii lui Fanu= Neagu au un puternic instinct migrator, frica de stabilitate ii scoate din casa, ei sunt totdeauna in drum spre ceva sau vin de undeva. O nelini=te disperata ii face sa traverseze
in cautare de locuri mai sigure un ora= pe care il iubesc, dar de care fug in mod continuu. Aproape to\i sunt la origine fii de \arani
=i in via\a citadina ei intra inso\i\i de un sentiment de vitalitate dezordonata =i de o intoleran\a care in cur`nd ia forma boemei
=i a competi\iei bahice. „Suntem prea furio=i — spune intr-un loc
Ramin\ki — ca sa traim via\a ca observatori“... Ramin\ki =i-a construit in Balta Alba o casa cu doua camere =i un staul pentru doua vaci pe care le-a adus din Bucovina. Sn camera de lucru el are o v`rtelni\a, o capa\`na de zahar, o roata de caru\a cu butucul smal\uit, o colivie cu scatii ro=ii de Mozambic etc. Sn pod a depozitat, \arane=te, f`n =i o gramada de mere. L`nga masa la care scrie a a=ezat un cal de lemn in a carui burta a pus melci, cochilii uscate =i monede de aluminiu. Artist, Ramin\ki simte nevoia miresmelor tari, naturale. O propozi\ie memorabila in carte este aceea care parafrazeaza pe Camil Petrescu: Ramin\ki „aude miresmele“. Propozi\ia nu este gratuita. Ea rezuma caracterul puternic senzorial al prozei lui Fanu= Neagu, propensiunea spre fabulos =i o percep\ie pu\in obi=nuita a universurilor olfactive. O seva de iarba strivita, un parfum vag de c`mpie salbatica in nuvele, o senza\ie extraordinara a miresmelor pure ale zapezii in Frumo=ii nebuni ai marilor ora=e.
Exista schi\ata in nara\iune =i o drama a crea\iei. Ramin\ki scrie rar, elaboreaza greu — „Caci via\a nu merge in fiecare moment
in picioare, cade, merge =i de-a bu=ilea, e rea, ar\agoasa, nesu ferita, mincinoasa, plina de praf, tavalita prin gunoaie... Doamne,
Dumnezeule, dar intr-o zi o vezi din nou at`t de frageda =i duioasa, ca un ied ie=it dintr-un r`u. +i-atunci te-ntrebi, sau numai o parte a sufletului crede ca se-ntreaba: unde sunt gunoaiele? Sau au fost ele? C`nd via\a e frumoasa, e cu mult mai napraznica dec`t in clipele ei murdare. Mergi, respiri, suspini, rupi o frunza, =i e=ti mai puternic dec`t Dumnezeu. Via\a e mai apocaliptica dec`t moartea. Na=terea este ignoran\a =i inocen\a, dar moartea este numai ignoran\a“.
Justificarea merita a fi re\inuta. O alternan\a de intuneric =i lumina, de animalitate =i candoare aflam =i in falsul tratat despre iubire. Snsa arta remarcabila a lui Fanu= Neagu face ca intunericul vie\ii sa aiba vertebre de lumina, in ad`ncurile gunoaielor sa sim\im licarul poeziei. Sn carte este intercalata =i o nuvela (|ipat oxidat) dupa formula teatrului in teatru, cu inten\ia de a sugera
in expresia concentrata a artei patimirile nebunilor. Nuvela este
insa complicata =i, p`na la urma, fara prea mare justificare in inte riorul nara\iunii.
Revenind la Ramin\ki, trebuie spus ca el i=i construie=te un univers \aranesc artificial in plin spa\iu citadin, marc`nd =i pe acest plan o inadaptare furioasa =i pitoreasca, inadaptarea ia de obicei forme inocent inconformiste. Nebunii intra in ora= pe timp de iarna calare pe vaci, recita versuri de Nichita Stanescu =i se bat ca ni=te cotoi pentru o femeie, urm`nd in aceasta pe craii marelui Mateiu.
Obiectul disputei este aici o artista, Asta Dragomirescu, construita
=i ea din plamada nebunilor frumo=i. Nevasta lui Radu Zavoianu provoaca pe Ramin\ki „cu venin dulce“, se roaga la luna („Da-mi banii tai, luna, sa-i incalzesc intre s`ni =i sa-i schimb in diamante“), poarta cu ea o trompeta din care c`nta din c`nd in c`nd =i participa solidar la maslurile organizate de ace=ti „sfin\i aaii gunoa ielor =i voievozi aaii paduchilor trosnind din plo=ni\e ca din flinte“.
Moralmente, Asta sta nehotar`t intre inocen\a =i perversiune. Ea ascunde un mister care infierb`nta sim\urile lui Ramin\ki =i arunca
in stare de disperata gelozie pe Radu Zavoianu. Sn prima noapte de dragoste acesta ii acoperise trupul cu 14 300 de sarutari, ceea ce n-o
impiedica, dupa oarecare vreme, sa dispara cu Ramin\ki =i sa
intre\ina, deliberat, echivocul =i a\`\area, amintind prin aceasta de femeile din proza lui Gib Mihaescu, mai pu\in nota de inaccesibilitate:
„Asta Dragomirescu era fata ve=nic t`nara din picturile naive de pe lazile de zestre ale bunicelor. Asemeni acelor fete zugravite sub un cer de nunta, se at`rnase c-o m`na de una din cele douasprezece crengi ale copacului cu zodii, paru-i curgea ud pe umeri =i pe spate, adunat in coama groasa, =i de sub\ioara ad`nca a bra\ului ridicat se apropia cu puii la culcare pasarea paradisului.
+i era in acela=i timp zei\a din fir de matase galbena de pe cortina de azur a unui circ mic, intr`nd, invaluit de buclele asfin\itului, pe strazile unui ora= de provincie, ora=ul unic al mizeriei balcanice.“
Un profesor int`lnit la institu\ia numita „La Maria Viscolita“ pofte=te pe ace=ti hidalgos de Dunare intr-un „loc dulce“. Locul dulce este casa lui Cezar Violatis, unde se aduna, ca la Arnotenii lui Mateiu Caragiale, ceea ce are marele ora= mai bizar: o batr`na de-o „magnifica abjec\ie“, ni=te crai batr`ni, decava\i (intre ei
Tonella Dragomirescu, fostul so\ al Astei Dragomirescu), o femeie t`nara =i indracita, Zara, zisa Zaraza sau Leila (alta varianta a
Ra=elicai), in fine, frumo=ii nebuni, curio=i sa descopere secretul
Astei Dragomirescu etc. Secretul nu se dezleaga, ce urmeaza este o petrecere de „satiricon“ in peisaj d`mbovi\ean: liba\iuni crunte, replici de o poezie aiuritoare, orgie de bucate =i scene de erotism sofisticat. Trei fete sunt biciuite, cineva poarta coarne de berbec,
Zara, in prada unei crize de masochism, i=i ofera trupul „vocife rarilor biciului“. Autenticitatea scenei este, sub raport estetic, discutabila. Sn genere, romanul slabe=te din tensiune in a doua parte, imaginile puternice se aglomereaza intr-un text care, pentru a sus\ine aceasta orgie de metafore rare, avea nevoie de o substan \a mai solida.
Finalul este, ca =i in Craii de Curtea Veche, apoteotic, cu deose birea ca frumo=ii nebuni nu mai pier intr-un crepuscul mitic, ci,
inghesui\i intr-o biserica de ghea\a (darul Astei Dragomirescu, plecata in strainatate), se indreapta, tra=i de o sanie, spre adeva rata „ Maria Viscolita“, loc mai sigur de petrecere =i suferin\a. Con voiul bizar este oprit =i nebunii sunt re\inu\i de organele de ordine,
in timp ce la radio se aude vocea Astei Dragomirescu citind Poemele iernii de Ramin\ki. Peste mizeria existen\ei se arcuie=te din nou curcubeul poeziei. Este simbolul sub care a inceput =i, dupa o mi=care nebuna de fapte grozave, se inchide aceasta carte neobi= nuita. Ninsoarea acopera =i purifica, pacatul =i singuratatea („umar la umar“) se desfa=oara sub semnul unei feerii de iarna: „Noi doi traim sub religia iubirii =i-a zapezilor. A zapezilor care at`rna acum peste lacuri =i se leagana pe bulevarde. Hinterlandul marelui nostru ora= sunt arborii =i zapezile. Cucerind c`mpia =i un codru vechi pe parcurs de cinci sute de ani, Bucure=tii n-au ucis ca at`tea alte metropole frunza inalta inchiz`nd v`nturi bogate, asfin\ituri largi =i sunet de zapezi. L`nga frunze =i l`nga inima lui fo=nesc, pline de nerasarituri =optite, cupole de umbra, cupole de zapezi.
Trei anotimpuri din an g`ndurile noastre de iubire curg prin pletele arborilor. Iarna, dragostea ne aduna in casa =i suntem fructele ei aromate. Rupte din departari inalte, zapezile a=tern lini=tite. +i sub ele, nop\ile noastre sunt de miozotis. Fecund`nd piatra, arborii, casele, zapezile Bucure=tilor, impletindu-se in c`ntec nostalgic — acela=i pe care-l spune ploaia in turle de biserici
— ne deschid drumul spre luna =i spre planete necunoscute.
Aproape de lemnul lor indragit, caci =i zapezile au lemnul lor sf`nt, pe care nu-l atinge nici un trasnet, tinere\ea arde violent =i cheama iubirea. Sub floarea lor alba-alba sim\im ca-n venele noastre pulseaza un s`nge blestemat, cu gura de lupoaica. Mirosul dragostei noastre e dulce =i perfid, rasarit de floarea-soarelui =i minciuna adapata cu lapte, psalmi rosti\i in caden\a biblica =i veninul juramintelor dinainte calcate. Ne iubim!...“
Frumo=ii nebuni ai marilor ora=e reprezinta o sarbatoare a verbului intr-o proza care i=i trage originalitatea din percep\ia vie\ii sub latura fabulosului =i a absurdului, din concentrarea, pu\in obi=nuita in literatura noastra, de vitalitate =i poezie. Oric`t de dure, neverosimile ar fi, sub raport moral, unele din int`mplarile nascocite de Fanu= Neagu, povestirea (limbajul) le rasfr`nge intr-o oglinda in care nu mai vedem dec`t umbra lor purificata. „O poveste scrisa de Ramin\ki traie=te chiar neacceptata“, spune un personaj al car\ii. +i are dreptate.