Nuvela Moara cu noroc incepe cu un precept moral izvorat din experienta si intelepciunea batraneasca, rostit de mama soacra: “- Omul sa fie multumit cu saracia sa caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.” o1q6qq
Indemnat de o aspiratie sufleteasca, naturala a omului spre bunastare, dar si de dorinta de a fi stapan, Ghita arendeaza carciuma de la intretaiere de drumuri, moravuri si legi: “Moara cu noroc”.
La inceput, Ghita se dovedeste harnic si priceput. Apar primele semne ale bunastarii. Bunastarea si armonia din sanul familiei, ar fi putut face din Ghita un om fericit. Mai mult decat atat, Ghita este un sot afectuos si un tata iubitor. Isi ocroteste familia si principala sa preocupare este aceea de a o sti hranita si lipsita de griji. Cand tocmai incepuse sa guste, cu intreaga familie, bucuria ca a scapat de saracie, la Moara cu noroc apare un personaj ciudat -; Lica Samadaul. Sosind la carciuma pe o carare ascunsa, nu pe drum deschis, el starneste banuielile lui Ghita.
Ana, nevasta lui Ghita, cu un simt feminin caracteristic, intuieste ca Lica este “om rau si primejdios”. In sinea lui, Ghita avea aceeasi banuiala. In scurta vreme el intelesese ca la Moara cu noroc, nu putea ramane nimeni fara voia lui Lica. Dar asta insemna sa cada la invoiala cu Samadaul, sa devina omul lui. Din acest moment Ghita ni se dezvaluie ca un suflet complex, oscilant, sfasiat de tendinte si trairi contradictorii. Merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi face rost de doi caini ciobanesti si isi angajeaza o sluga credincioasa. Carciumarul incepe sa duca o viata dubla, “se facuse tot mai ursuz, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el”. Pentru prima data in viata, Ghita isi simte familia ca pe o povara.

Paralel cu urmarirea procesului de mutilare a constiintei lui Ghita, impatimit de dorinta de a avea bani, cat mai multi bani, Slavici surprinde un alt proces, acela care conducea la instrainarea tot mai evidenta dintre cei doi soti. Ana, care la inceput se temea de Lica, cu timpul, “se cam turbura cand Lica se apropia de dansa; sangele ii navalea in obraji cand el o apuca de brau ca sa o invarteasca” (Ana se simtea tot mai parasita si Ghita la randul lui se credea singur si parasit de Ana.)
Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare. Ghita castiga prietenia jandarmului Pintea, dar e nesincer fata de acesta. El jura fals ca in noaptea savarsirii unei crime nu l-a vazut pe Lica iesind din carciuma, desi era convins ca Samadaul era autorul crimei. Dupa multe framantari si ezitari, se hotaraste sa-l dea pe Lica prins jandarmului Pintea (se inteleg sa-i intinda o cursa). Lica vine la Moara cu noroc cu aur si argintarie. Intorcandu-se cu Pintea si cu alti doi jandarmi, Ghita il vede pe Lica plecand de la Moara cu noroc si isi da seama ca a ratat orice prilej de a-l dovedi vinovat. Gelos si infuriat ca Ana si-a petrecut o noapte cu Lica, Ghita isi ucide sotia. Este si el impuscat de Raut la comanda lui Lica. Slavici il pedepseste exemplar si pe Lica Samadaul. El se sinucide pentru as nu cadea in mainile lui Pintea, izbindu-si capul de un copac (trupul lui este aruncat de jandarm in apa). Iar pentru a purifica locul afacerilor necurate si al crimelor un incendiu mistuie in flacari carciuma de la Moara cu noroc, transformand in scrum cele doua corpuri neinsufletite al Anei si al lui Ghita.