l9h1ho
Naratorul omniscient-(Ion) este cel care cunoaste gandurile personajelor, intentiile acestora, pe care le nareaza la persoana a III-a.Este atotstiutor si obiectiv.
Liviu Rebreanu isi lasa personajele sa actioneze liber, sa-si dezvaluie firea, sa izbucneasca in conflicte dramatice, sa-si manifeste modul de a gandi si de a se exprima, creand astfel primul roman modern. Naratorulm desi prezinta cu obiectivitate intamplarile la care iau parte personajele, este omniscient in sesnul ca stie ce gandesc: utilizand sondajul psihologic, Liviu Rebreanu surprinde cu finete patima lui Ion pentru pamant: 2 scene simetrice, cu semnificatii antitetice 1. Glasul pamantului, Zvarcolirea :personajul se simtea “mic si slab, cat un vierme pe care il calci in pcioare, sau ca o frunza pe care vantul o valtoreste cum ii place.”.pamantul = “falnic si neindurator stapan”.”Cat pamant, Domane!”.El recunoaste ca dragostea de pamant l-a stapanit din copilarie :”vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic s-a inarmat printr-o hotarare patimasa: trebuie sa aiba pamant mult, trebuie!. De atunci pamantul I-a fost mai drag ca o mama.” 2: Glasul iubirii, Sarutarea: Ion devine urias, iar pamantul ajunge umilit si cucerit ca o iubita credincioasa: “pamantul se inchina in fata lui tot…si era al lui, numai al lui acuma.a…iApoi incet, cucernic, fara a-si da seama. Se lasa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. a…i Isi infipse mai bine picioarele in pamant, ca si cum ar fi vrut sa potoleasca cele din urma zvarcoliri ale unui dusman doborat. Si pamantul parca se clatina, sa inclina in fata lui”

- “Cat e de slabuta si de uratica!… Cum sa-ti fie draga?” “Uite pentru cine rand ocari si sudalmi!”
- anticipeaza -; “ma molesec ca o baba naroada.parca n-as fi in stare sa ma scutur din calicie. Las’ ca-I buna Anuta.”