g3c13ct
.La 25 mai 1933 se na=te Eugen Simion, al treilea copil al Sultanei =i al lui Dragomir Simion, in localitatea Chiojdeanca, jude\ul Prahova. Bunicul,
Radu Simion, se nascuse in acela=i an cu Eminescu (1850) =i traise p`na in
1940. Fusese mandatar al \aranilor din localitatea citata =i ostatec in 1907.
Cult, in familie, pentru Nicolae Iorga. O ruda a tatalui, juristul Andrei
Radulescu, nascut in Chiojdeanca-Prahova, face o mare cariera intelectuala, este primit in Academia Rom`na =i, intre 1946 =i 1948, este chiar pre=edintele
Academiei Rom`ne. Un posibil model... Cel dint`i, modelul moral absolut, este insa tatal despre care, mai t`rziu, criticul va marturisi intr-un mic eseu
(Supersti\ia complexelor, 1991): „Tot ceea ce am scris =i tot ceea ce voi putea scrie de aici inainte este pentru tatal meu, inspirat de el =i in amintirea lui; secolul nostru a eliminat tatal (ca simbol structurant, globalizant) din litera tura; de aceea lucrurile merg prost: trebuie sa-l recheme urgent a...i; mi-am iubit nespus tatal, un om inteligent =i un om moral, tot ce =tiu in privin\a vie\ii =tiu de la el, amintirea lui imi da =i azi curajul de a scrie =i voin\a de a ram`ne o fiin\a morala“...
.Studii la Liceul „Sfin\ii Petru =i Pavel“ (devenit ulterior Liceul „I. L.
Caragiale“) din Ploie=ti. Are ca profesori de limba rom`na pe Gh. V. Milica, elev al lui G. Ibraileanu, =i pe Const. Enciu. Al\i profesori reputa\i in „acest ora= festiv al limbii rom`ne, unde inte\irea silabei inro=e=te oul =i epitetul deraiaza criva\ul iarna“ — cum scrie undeva un fiu celebru al urbei —, sunt
Ion Grigore (matematica), N. I. Simache (istorie) etc. Printre colegi, se deta=eaza un baiat blond, voluminos la trup, bun caricaturist (semneaza cu pseudonimul „Ha=“), inconjurat mereu de un grup de amici fideli =i ba=calio=i.

Baiatul gras =i blond scrie versuri in genul parodic al lui Top`rceanu =i un ciclu de poeme argotice semnate Stanescu Hristea Nichita. Versurile plac liceenilor ploie=teni.... Viitorul critic debuteaza cu o proza poetica in Cu rierul liceului... Descopera pe G. Ibraileanu =i G. Calinescu, mai t`rziu pe
E. Lovinescu...
.Urmeaza (1952—1957) cursurile Faculta\ii de Filologie din Bucure=ti unde are, ca profesori, pe Tudor Vianu, Al. Rosetti, Iorgu Iordan... Este coleg cu Nichita Stanescu, Matei Calinescu... Sunt vremuri grele =i in 1957, E. S., student in ultimul an, este exclus, dimpreuna cu al\i studen\i, din U.T.M.
Acceptase sa fie martor al apararii in procesul politic intentat de autorita\i profesorului de italiana D. D. Panaitescu. Sn urma acestor evenimente, E. S. nu este angajat, timp de cinci ani, de nici o institu\ie de cultura. Lucreaza
(plata cu ora) in Colectivul „Eminescu“ condus de Perpessicius. Parcurge toate manuscrisele lui Eminescu =i transcrie o parte din prozele poetului... Mai t`rziu va binecuv`nta aceasta perioada de ostracizare care l-a silit sa stea zilnic 10 ore in Biblioteca Academiei. Sncepe sa publice in jurul anului 1960 articole critice in Tribuna, Gazeta literara =i Contemporanul (unde \ine o vreme, la sugestia lui George Iva=cu, cronica literara). Sn 1962 este angajat redactor la Gazeta literara (redactor-=ef — Aurel Mihale), iar in 1963 este acceptat, la recomandarea lui George Iva=cu, Al. Piru =i D. Pacurariu, asis tent la Facultatea de Filologie din Bucure=ti.
.Lu`nd in serios avertismentul lui G. Calinescu (orice critic literar rom`n trebuie sa-=i verifice for\ele cu un studiu despre Eminescu), publica in 1964 volumul Proza lui Eminescu =i, in colaborare, edi\ia critica Eminescu, Proza literara. Este un moment de dezghe\ in via\a literara =i t`nara genera\ie (Ni chita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Adrian Paunescu, Sorin Ti tel, D. R. Popescu, Nicolae Velea, Fanu= Neagu...) da semne de independen\a.
Ea incheie o alian\a spirituala cu „genera\ia bunicilor“ (marii poe\i =i critici interbelici) impotriva parin\ilor afilia\i la unica metoda de crea\ie (realismul socialist)... Revin in actualitate marile modele ale literaturii moderne (Bla ga, Arghezi, Barbu, Bacovia) =i incepe sa fie contestat, pe fa\a, sociologismul vulgar in critica literara. E. S. participa, alaturi de al\i tineri critici, la aceasta batalie literara opt`nd pentru critica creatoare...
.Sn 1965 tipare=te cartea Orientari in literatura contemporana, distinsa cu Premiul de critica =i istorie literara, al Uniunii Scriitorilor.
.Participa la via\a literara =i scrie, cu mici pauze, saptam`nal o cronica literara (la Gazeta literara, apoi la Rom`nia literara, Luceafarul =i, din nou, timp de aproape doua decenii =i jumatate, la Rom`nia literara).
.Cunoa=te in 1966 pe Marin Preda =i int`lnirea cu el, recunoa=te cri ticul, va fi un eveniment important in biografia sa: „Merita — scrie el — sa faci critica intr-o literatura in care exista un prozator ca Marin Preda“... Este debutul unei lungi =i incoruptibile prietenii literare...
.Dupa 1965 studiaza opera lui E. Lovinescu =i in 1969 i=i trece docto ratul (conducator =tiin\ific: +erban Cioculescu) cu o teza de aproape 700 de pagini despre E. Lovinescu, scepticul m`ntuit, tiparita in 1971. Snt`lnirea cu opera acestui mare critic a fost importanta pentru formarea spirituala a cri ticului E. S. =i pentru op\iunea lui pentru un tip de etica in critica literara...
.Ia parte la luptele literare duse de genera\ia sa impotriva spiritului dog matic in cultura =i apara ideea de sincronizare a literaturii. Ziua de 22 au gust 1968 il prinde la Praga.
.Sn 1970 este numit profesor de limba =i literatura rom`na in Fran\a
(Sorbona, Universitatea Paris — IV) unde func\ioneaza p`na in 1973. Aici descopera mai sistematic noua critica =i noua noua critica. Frecventeaza cur surile lui Jean-Pierre Richard la Universitatea de la Vincennes =i se apropie de acest mare critic =i teoretician al politematismilui. Sncepe, sub conducerea lui, o teza de doctorat cu un subiect privitor la literatura fantastica (anali zata din unghi tematist), apoi ideea unui doctorat francez, dupa cel rom`nesc, nu-l mai pasioneaza. Continua sa-l intereseze insa critica richardiana =i, dupa
intoarcerea in \ara, incearca sa aplice metoda ei de analiza. La Paris, frecventeaza =i seminariile lui Barthes de la Hautes Etúdes, merge de c`teva ori =i la seminariul lui Lacan, dar fara convingere, audiaza conferin\ele, dez baterile organizate de grupul Tel Quel. Se va duce la Geneva pentru a-i cunoa=te pe Marcel Raymond, Jean Rousset =i Jean Starobinsky... Are, la Paris, o int`lnire cu George Poulet, autorul Studiilor umane, Metamorfozelor Cercu lui, Con=tiin\ei critice =i realizeaza cu el un dialog pe care-l va publica mai t`rziu intr-o carte. Tot a=a va proceda cu Jean-Pierre Richard =i Jean Rous set... Cunoa=te pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Cioran =i pe al\i scriitori din comunitatea rom`neasca din Paris. Experien\a lui pariziana va fi notata
in Timpul trairii, timpul marturisirii. Jurnal parizian (1977).
.Sntors in \ara, E. S. infiin\eaza la Facultatea de Filologie un Cerc de cri tica (frecventat de profesori =i studen\i), in care se discuta despre noile metode
=i despre alte subiecte legate de literatura =i de teoria literara. Pe aici trec timp de 15 ani, c`t func\ioneaza Cercul de critica, Marin Preda, Nichita Stanescu,
Marin Sorescu, Radu Petrescu, Constantin Noica, Sorin Titel, N. Breban, +tefan
Banulescu, Mircea Horia Simionescu etc. Aici se discuta despre romanul poli tic, despre postmodernism, despre textualism etc. Mai to\i prozatorii, poe\ii =i tinerii critici (din genera\ia ’80) frecventeaza Cercul de critica...
.Sn 1974, Eugen Simion incepe, la sugestia lui Marin Preda, seria Scrii torilor rom`ni de azi (un proiect pentru o posibila istorie a literaturii rom`ne contemporane) din care au aparut p`na acum patru volume (ultimul in dec.
1989)... S=i define=te metoda critica in ace=ti termeni: „simpla critica de gust mi se pare azi insuficienta, ca =i critica formelor care tinde sa codifice ceea ce de-abia a decodificat: opera. Totu=i, nici gustul, nici obsesia formelor nu pot lipsi unui spirit critic interesat de textul =i subtextul operei. Critica, a=a cum o in\eleg, este un sistem de lectura; un mod personal de a te apropia de opera, un demers, care, folosind mijloace variate, descopera figura spiritului creator. Figura se poate defini nu numai prin filozofia existen\ei =i calitatea expresiei, dar =i printr-o pozi\ie fa\a de obiectele, fantasmele care intra in opera. Sn fond, opera exprima nu numai universul pe care autorul il poarta, dar =i felul in care acest autor asuma universul de care este purtat“.
.Sntre volumul al doilea (1976) din Scriitorii rom`ni de azi =i edi\ia a doua din primul volum (1978), cu trei sute de pagini in plus fa\a de prima edi\ie, scoate Jurnalul parizian. Timpul trairii, timpul marturisirii, cu portrete, confesiuni, schi\e epice, mici eseuri, reflec\ii... Ziaristul face cronica unei experien\e existen\iale =i o cronica a interiorita\ii...
.Diminea\a poe\ilor (1980) este o carte speciala: un pariu critic (criticul, daca are imagina\ia ideilor =i capacitate de expresie, poate aduce in actuali tate un autor, o opera depa=ita estetic, o epoca literara indepartata), o carte barthiana, in stilul unui eseu tematist, despre inceputurile poeziei rom`ne=ti.
„Am inceput cu g`ndul de a scrie o carte impotriva poe\ilor care ma terori zasera in =coala — marturise=te criticul intr-un interviu — =i am terminat
indragostit pur =i simplu de ace=ti extraordinari poe\i care, voind sa inventeze o arta de a iubi, au creat o arta de a scrie. Iritarea ini\iala s-a transformat
intr-o mare iubire spirituala pentru poe\ii Vacare=ti, Conachi, pentru impetu osul Heliade, Bolintineanu, Alecsandri..., adevara\i logothe\i“…
.Sntoarcerea autorului (1981) face un pas spre teoria literara. Nu-i o carte propriu-zis de teorie, nu-i nici o carte de critica literara pura. Ceva in tre cele doua discipline... Autorul (de pe coperta) rediscuta rela\ia creator opera sau, in termenii lui Proust, rela\ia dintre eul social =i eul profund. Un subiect care obsedeaza, pur =i simplu, critica din secolul nostru. Rezultatul este ca autorul a fost eliminat din text =i din analiza textului. E.S. reexa mineaza dosarul acestui exil =i ajunge la concluzia ca autorul trebuie sa fie rechemat acolo de unde, in fapt, fantasmele lui nu disparusera niciodata.
C`nd a aparut Sntoarcerea autorului, tema biograficului era total absenta in critica europeana. Azi e o tema curenta p`na =i in revistele de naratologie.
Daca termenul n-ar avea conota\ia pe care o are, s-ar putea spune ca autorul care a scris la inceputul anilor ’80 Sntoarcerea autorului este un spirit proto cronic, cel pu\in in aceasta carte... El nu-=i revendica insa nimic altceva dec`t
incercarea de a reg`ndi =i a a=eza mai bine o tema ce parea, in anii ’70, definitiv clasata... Sn doua numere din Papers on Language & Literature (1990,
1992), Illinois University, au fost traduse =i tiparite capitolele despre Eugène
Ionesco =i Roland Batrhes, un ghibelin printre guelfi...
.Publica, in colaborare, Imagination and Meaning. The scholarly and Li terary Worlds of Mircea Eliade (The Seabury Press New York, 1982) =i Die Mit te der Welt. Aufsatze zur Mircea Eliade (Suhrkamp, Verlag Frankfurt, R. F. G.,
1985).
.Continua seria Scriitorilor rom`ni de azi (vol. III in 1984) =i incheie edi\ia de Scrieri (I-IX) E. Lovinescu, edi\ie, studii introductive, 1969—1982,
Editura Minerva. Alte antologii, edi\ii: Mircea Eliade: Sn curte la Dionis (Cartea rom`neasca, 1981) =i, in cinci volume, cu o ampla postfa\a, Proza fantastica
(Funda\ia Culturala Rom`na, 1992). Publicase in 1971 o Antologie a critici lor rom`ni, de la T. Maiorescu la G. Calinescu (I—II), Editura Eminescu…
.Sn 1983 preia, impreuna cu un mic grup de critici literari, conducerea revistei Caiete critice (aparuta in 1979) =i o implica, programatic, in actuali tatea literara rom`neasca. Apar numere despre Romanul rom`nesc de azi,
Poezia t`nara, Critica =i istorie, Postmodernism, Jurnalul ca literatura, numere monografice consacrate lui Sorin Titel, Panait Istrati, Marin Preda etc. Sn 1987 revista este suspendata de cenzura din pricina numarului dedicat integral lui Mircea Eliade. Reapare, ca o revista de critica, teorie =i informa\ie lite rara, in 1990. E.S. este ales directorul acestei publica\ii.
.Sn 1985 scoate Sfidarea Retoricii, un volum de eseuri critice =i pagini de jurnal (Jurnal german). Pregate=te p`na in 1989 volumul IV (aprox. 700 de pagini) din Scriitori rom`ni de azi, dintre care peste 200 de pagini sunt dedicate genera\iei tinere de prozatori =i poe\i. Revolu\ia din decembrie 1989 face posibila continuarea acestei aventuri critice. Volumul al V-lea, in pregatire, va cuprinde literatura diasporei =i pe autorii care, dintr-un motiv sau altul, n-au fost p`na acum comenta\i. Autorul nu ascunde inten\ia de a relua, sub alta alcatuire, toate volumele =i de a le da structura unei autentice Istorii a lite raturii rom`ne contemporane in care sa intre =i istoria vie\ii literare postbelice...
.Continua sa \ina cu regularitate rubrica „Fragmente critice“ in revista
Rom`nia literara p`na in septembrie 1991 c`nd inceteaza colaborarea la aceasta publica\ie, inceputa in 1968. Se incheie o epoca. Preia cronica lite rara a revistei Literatorul =i o \ine, cu regularitate, p`na azi (octombrie 1997).
.Snfiin\eaza in septembrie 1991, impreuna cu al\i intelectuali, Grupul
Interdisciplinar de Reflec\ie (G.I.R.), cu scopul de a propune solu\ii pentru democra\ia rom`neasca... O parte din dezbaterile organizate de G.I.R. apar
in Caiete critice.
.Sn martie 1991 este ales membru al Academiei Rom`ne. Sn noiembrie
1991 este ales in Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Deceniul
Mondial al Dezvoltarii Culturale =i, in aprilie 1992, devine vicepre=edintele acestui Comitet.
.Sntrebat de studen\ii lui de ce nu face politica, de ce nu infiin\eaza =i el un partid a=a cum fac colegii sai, E.S. raspunde intr-un numar din Litera torul (De ce fac critica literara?) ca ram`ne in continuare la parerea batr`nului
Heliade =i anume ca literatura este politica noastra cea mai buna...
.Publica in 1993 (Editura Nemira) Moartea lui Mercu\io in care insu meaza un numar de mici eseuri, fragmente de jurnal, portrete =i insemnari marunte despre literatura =i critica literara scrisa in cea mai mare parte in anii ’80. De ce Moartea lui Mercu\io? „Pentru ca — explica E.S. in Cuv`nt
inainte — pe c`nd eram foarte t`nar, am scris un articol (1968?) cu acest titlu voind sa protestez impotriva celor care vedeau in criticul literar un Ca liban ce trebuie trimis, in lan\uri, la =coala. Nu Caliban, ziceam eu, este sim bolul shakespearian al criticii literare, ci Mercu\io, confidentul spiritual, cel care moare pentru ca nu se in\eleg in privin\a int`ieta\ii Montaiguii =i
Capule\ii literaturii... Simbolul ram`ne =i azi valabil. Pun, deci, paginile ce urmeaza sub semnul acestui personaj inc`ntator care fara voia lui devine un personaj tragic intr-o istorie dominata de o mediocra fatalitate“...
.Sn 1994 E.S. este ales vicepre=edinte al Academiei Rom`ne. Cu doi ani inainte fusese ales membru in Academia Europeea, cu sediul la Londra.
.Publica in 1994 Convorbiri cu Petru Dumitriu (Editura Moldova, Ia=i)
„o carte cu un personaj care se judeca =i judeca in acela=i timp pe al\ii cu luciditate =i mila cre=tina. Un personaj care se confeseaza =i, de multe ori, se caie=te. Un mare scriitor care prive=te in urma =i reconstituie lumea drama tica prin care a trecut =i din care, la un moment dat, a fugit“.
.Sn 1995 apare Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (Editura Demi urg), un studiu despre romanul existen\ial =i despre nara\iunea mitica. O ana liza, in acela=i timp, a ideilor =i a strategiei epice a lui Eliade, cunoscut mai mult (in Occident) ca istoric al religiilor =i mitograf dec`t ca prozator.
Justific`ndu-=i cartea, E.S. scrie in Cuv`nt inainte: „Prin ce e tipic =i atipic
Mircea Eliade in genera\ia =i in timpurile secolului sau (caci sunt mai multe)?
Ce-a adus regelui Marc acest Parsifal ratacit in istoria religiilor? Ce-a mi=cat, ce iner\ii a distrus in proza rom`neasca admiratorul lui Papini =i imitatorul lui Joyce? C`t de profund este romanul sau existen\ialist =i cum se impaca,
in opera de fic\iune din epoca maturita\ii, mitologul cu prozatorul? Iata
intrebarile pe care =i le pune =i la care incearca sa raspunda eseul ce ur meaza... El nu se adreseaza, \in sa precizez, chi\ibu=arilor, revizioni=tilor, procurorilor din via\a noastra literara, galagio=i, neobosi\i =i inutili. Nu se adreseaza nici celor care n-au puterea de a-=i depa=i, in privin\a lui Eliade, fantasmele =i resentimentele...“
.Retipare=te in 1996 (Editura „Grai =i Suflet — Cultura Na\ionala“) stu diul E. Lovinescu, scepticul m`ntuit (edi\ia a II-a), cu circa o suta de pagini noi... Sn acela=i an apare traducerea americana a car\ii Sntoarcerea autorului:
The Return of the Author, Northwestem University Press, Evanston, Illinois, sub ingrijirea lui James W. Newcomb =i a Lidiei Vianu. Spre surpriza autoru lui, cartea este tradusa, dupa 16 ani de la apari\ie, =i publicata intr-o colec\ie prestigioasa („Rothin-King Theory“), aceea care a introdus in Statele Unite pe Barthes =i marea critica europeana.
.Tot acum (1996) apare =i traducerea franceza a Sntoarcerii autorului
(Le Retour de l’Auteur), l’Ancrier Editeur, Strassbourg...
.Sn septembrie 1997, E.S. este ales de prezidiul Academiei Rom`ne ca
Pre=edinte Interimar al Academiei Rom`ne... Publica (oct. 1997) Fragmente critice I. Scriitura taciturna =i scriitura publica, Editura Scrisul rom`nesc,
Craiova. Un prim volum dintr-o serie mai intinsa, in tradi\ia Criticelor lovi nesciene. Autorul se explica: „este vorba de jurnalul unui profesionist al lec turii =i este, in acela=i timp, jurnalul celui care traie=te in umbra lecturii cu fantasmele, nelini=tile =i, uneori, cu fervorile fiin\ei sale. El asociaza acum,
in aceea=i carte, scriitura publica impreuna cu ceea ce Michel Tournier nume=te scriitura taciturna, scriitura intima, recuperatoare“...
.E.S. pregate=te acum un studiu despre jurnalul intim. Titlul provizo riu: Fic\iunea nonfic\iunii. Sau poate: Jurnalul ca literatura.