Nuvela Sarmanul Dionis e o constructie epica cuprinzatoare. Dateaza din vremea studiilor la Viena si a fost publicata in Convorbiri Literale in 1972. n9x13xg
Titlul nuvelei este sugestiv. Epitetul Sarmanul marcheaza destinul personajului, tipul tanarului intelectual, romantic, neadaptat, cu un destin romantic si o situatie de exceptie. Sarmanul Dionis dezbate soarta tragica a omului superior a omului de geniu intr-o societate ostila adevaratelor valori spirituale, societate care incearca sa se detaseze, refugiindu-se in vis.
Tanarul Dionis e un modest copist cu o situatie materiala precara, tatal sau era descendentul unor aristocrati care asteptau o mostenire din partea familiei, existenta lui fiind invaluita in mister. Traieste in casa unui batran preot si o iubeste pe Maria fiica acestuia. Testamentul mult asteptat nu ii este favorabil, lucru care ii provoaca socul in urma caruia intra intr-un spital de alienati. Din legatura cu Maria s-a nascut Dionis, crescut de mama sa cu pretul unor sacrificii. Copilul mostenise de la tatal sau doar un portret din tinerete in care isi regasea propriile trasaturi si cu care fascinat purta lungi dialoguri.
Autodidact, pasionat de filozofie si de lectura cartilor vechi, incearca sa descifreze niste carti bizantine de astrologie, imprumutate de la anticar. Modesta sa lumanare se consuma, dar el continua lectura la lumina lunii si zareste in casa vecina, prin fereastra deschisa, o tanara imbracata in alb cu chip delicat, feciorelnic, o noua Ofelie.
Incercand sa descifreze semnul astrologic al cartii se transpune in vremea lui Alexandru cel Bun sub chipul calugarului Dan, elevul unui dascal din Socola. El ii marturiseste acestuia ca are revelatia de a fi trait intr-o lume moderna cu numele de Dionis. Acesta il incurajeaja sa continue aceasta experienta (motivul metempsihozei). Continuand aceasta aventura, Dan se detaseaza de propria-i umbra, fapt care-i releva ca sufletul sau a fost candva zooastru (cel care facea ca sufletele sa se mute din loc). La indemnul umbrei pleaca intr-o calatorie cosmica impreuna cu iubita sa Maria, fiica boierului Mesteacan. Pamantul e prefacut intr-un margaritar pe care-l atarna la salba iubitei sale (motivul umbrei si al dedublarii).
Traiul pe care-l duce alaturi de iubita sa il face sa traiasca ca-n paradis. Visul lui e tulburat de un triunghi in care se afla un proverb arab stravechi pe care nu-l poate descifra (motivul visului). Reuseste in cele din urma. Dezleaga aceasta enigma care le face relativa fericirea. Dan are revelatia fetei si credinta ca el este stapanul lumii, insusi Dumnezeu.
Aceasta cugetare profanatoare il pierde, ii anuleaza puterea magica si il readuce la conditia initiala de pamantean. Trezit, Dionis realizeaza ca a adormit adanc in gradina plina de mireasma florilor. La fereastra casei vecine zareste chipul bland al tinerei pe care o identifica cu Maria visurilor sale. Ii trimite o scrisoare in care ii marturiseste pasiunea si din surescitare cade intr-un lesin adanc. Tutorele Mariei ii vine in ajutor si il ingrijeste in timpul bolii.
Bunicul fetei vede portretul tatalui lui Dionis si-si da seama de descendenta aristocratica a tanarului si de faptul ca are dreptul la o mostenire care sa-l scuteasca de grija zilei de maine.
Casatoria celor 2 pecetuieste o dragoste si o existenta umana. Finalul nuvelei da prilejul unor discutii insusi samburele ei filozofic: „cine este omul adevarat al acestor intamplari, Dan sau Dionis?”.
Alte motive literare care apar:
- iubirea angelica-serafica
- natura paradisiatica
- viata ca un vis
In constructia nuvelei, Eminescu a pornit de la Kant dar a construit in stil Schopenhauerian. Punctul de pornire e de la Kant. Dionis pleaca de la realitatea palpabila pentru a cauta dincolo de ea, absolutul ideatic, dezgustat fiind de existenta concreta.
Mitul si semnificatia:
Ø Mitul oniric -; calea prin care Dionis se metamorfozeaza in calugarul Dan: „Ciudat…el visase”
Ø Metempsihoza -; conceptie religioasa conform careia sufletul omului ar trai mai multe vieti prin reincarnare
Ø Ideea timpului si a vesniciei -; „omul are in el numai sir fiinta altor oameni viitori si trecuti Dumnezeu le are deodata toate neamurile. Omul are un loc in vreme iar Dumnezeu e vremea insasi, sufletul are vesnicie, numai bucata in bucata.”
Ø Spatiul Nemarginit -; „Numai Dumnezeu stapaneste nemarginirea, pentru om spatiul este tot ca vremea”
Ø Mitul faustian -; Ruben este satana iar Dan face un pact cu acesta semnificand sacrificiul omului superior in dorinta de a atinge absolutul, din iubire, prin iubire
Ø Cifra 7 -; este cifra mistica cu puteri magice