Nuvela incepe cu o mediatatie a autorului. Acesta sustine ca trecutul,
prezentul si viitorul sunt prezente numai in sufletul oamenilor. El sustine
si ideia reincarnarii. g5h1hf
Dupa scurta introducere facuta de autor incepe nuvela cu adevarat.Este
prezentata o seara mohorata in care ploua si fulgera. Pe drumul
satului ne este prezentat un trecator udat de ploaie. Acesta intra intr-o
carciuma pentru a astepta pana se linisteste ploaia. Acest trecator
este Dionis. El este un copil orfan.
Cand s-a oprit ploaia Dionis pleca de la carciuma spre casa. Casa
era inconjurata de ierburi si peretii de abia se mai tineau. In
interior era o masa plina cu carti, un pat de scanduri acoperit cu paie
iar pe perete era un tablou al tatalui sau. Autorul face o comparatie intre
Dionis si chipul tatalui deducand o foarte mare asemanare.
Odata asezat la masa Dionis incepe a visa detasandu-se de lumea
reala. In primul sau vis viseaza ca in castelul de langa casa
sa aude pe cineva cantand la pian. El este atras de acest sunet
insa visul se spulbera si Dionis se trezeste.
Dupa ce deschide o carte acesta incepe a visa. De data aceasta este Dan,
un calugar. Dan se vede pe un camp citind o carte. Dupa un timp acesta
se scoala indreptandu-se spre maestrul Ruben. Maestrul Ruben ii
spune ca este adevarata teoria egipteana a trecerii sufletului prin mai multe
trupuri. El ii dezvaluie lui Dan secretul cartii. Astfel Dan trebuie sa
citeasca pagina a saptea unde sunt toate cele necesare pentru a intra in eternitate.
Cand vru sa plece de la Ruben, Dan observa ca acesta se transforma intr-o
fiinta demonica. Apare si Satan bucuros ca a reusit sa-l prinda in sfarsit
si pe Ruben.
Dintr-o data locul actiunii se schimba in casa lui Dan(Dionis). Aici Dan vorbeste
cu umbra sa. Aceasta a fost martora tuturor trupurilor in care a fost
sufletul lui Dan. Umbra ii spune ca atunci cand s-a intrupat
in Dan el a baut din apa Lethei care l-a facut sa uite totul. Tot umbra
ii propune desprinderea sufeltului lui Dan pentru ca acesta sa ajunga
nemuritor iar umbra sa ii va tine locul. Umbra se angajeaza sa noteze
toate evenimentele care se petrec cat a fost plecat. Aceasta il
avertizeaza ca o secunda in eternitate inseamna mii de ani pe pamant.
Dan accepta si ajunge sa se vada departadu-se de propriul corp si indreptandu-se
spre cer. Totusi el se intoarce pentru a o lua si pe Maria. Dupa ce aceasta
accepta cei doi se indreapta spre luna. Aici sunt inconjurati de
ingeri care le indeplinesc gandurile. Totusi ei observa o
poarta mare care nu se poate deschide si dupa care presupun ei ca se afla Dumnezeu.
Incercand a-i intreba pe ingeri acestia nu raspund ci
doar zambesc. Acest lucru il face sa creada pe Dan ca el este Dumnezeu.
El nu apuca sa rosteasca tot numele ca o multime de fulger il prigonesc
din eternitate.
Locul actiunii se schiba inca odata. De data aceasta Dan este intins
pe podea si niste medici il examineaza. Il vede si pe Ruben caruia
ii spune despre notitele facute de umbra sa. Ruben gasi aceste foi intr-un
sertar. Dar deodata Dan observa ca doctorii nu sunt pentru al vindeca ci doresc
umbra sa intiparita pe perete. Dan trase concluzia ca Ruben l-a vandut
chinuitorului de suflete.
Astfel se termina nuvela propriuzisa. La final intervine dinou autorul. Acesta
intreaba cititorii daca si-au dat seama care este personajul imaginar
Dan sau Dionis. In final Eminescu subliniaza ideia vietii ca teatrul.
Cu privire la trecerea sufletului de la un corp la altul Eminescu da un citat
din Théophille Gautier: “Imi pare c-am trait odata in
Orient, si cand in vremea carnavalului ma deghizez cu vrun caftan,
cred a relua adevaratele mele vesminte. Am fost intodeauna surprins ca
nu pricep curent limba araba. Trebuie s-o fi uitat.”
BIBLIOGRAFIE
1. Eminescu, Mihai, Proza, Bucuresti, Editura Albatros, 1976
