i3h10hy

Ca specie epica,Toma Alimos este o balada populara deoarece autorul anonim ,prezinta in versuri,o intamplare deosebita din trecut ,savarsita de personaje cu insusiri iesite din comun.In aceasta balada este infatisata figura legendara a unui haiduc Toma Alimos.Ea este o balada haiduceasca.Toma Alimos este o opere populara transmiterea ei este facuta pe cale orala,fenomen ce a adus aparatia a mai multor variante.
Autorul anonim nareaza cateva aspecte importante din viata acestuia atribuindu-i o serie de insusiri alese ,caracteristice poporului nostru.Prima parte ,care se deschide prin versul ,,Foicica fagului”,contine expozitiunea si intriga.Expozitiunea prezinta cadrul natural si pe Toma Alimos ca un stapan al tuturor plaiurilor ca apoi sa prezinte un succint portret fizic si moral al acestuia ,caracterizat prin insusiri deosebite(impunator prin statura,intelept si viteaz):,,Sade Toma Alimos/haiduc din Teara de jos,/nalt lastat,/mare la sfat/si viteaz cum n-a mai stat”.Toma traieste adanc sentimentul singuratatii.In intriga facem cunostinta cu cel de-al doilea personaj,cu boierul Manea, ,,stapanul mosiilor/si domnul campiilor”,slut,urat,grosolan si artagos.Toma constata cu uimire sosirea boierului ,care venea asemenea unei vijelii devastatoare,a unui duh rau:,,venea,mare ,ca vantul ,/ca vantul si ca gandul,/cu parul lasat in vant,/”.O data cu partea a doua a baladei, marcata prin versul ,,Foicica de rogoz „, incepe desfasurarea actiunii in care desi haiducul ranit grav nu-si pierde cumpatul.Punctul culminant este marcat de faptul ca Toma,lovind cu sete,il ucide barbateste pe lasul asasin.Dezdonamantul care incepe prin expresia ,,Foicica micsunea” ce cuprinde dorintele testamentare ale haiducului si moartea lui , sunt prezentate pe un ton grav,solemn pe un fond profund dramatic ,dar senin .Faptele reale se impletesc cu cele fabuluase(,,Sapa-mi groapa din picior/Si-mi asterne fanisor…”).

Cel mai puternic si mai nuantat motiv exprimat este cel referitor la legatura omului cu natura.Codrul apare in postura de frate si aparator al haiducului,partas la bucuriile si necazurile lui.Naratiunea scoate in evidenta frumusetea morala a eroului ,descrierea pune in lumina stransa legatura cu natura , iar monologul din expozitie vine sa relefieze coplesitoarea singuratate a lui Toma Alimos.Folosirea exprimarii caracteristice comunicarii orale sunt :,,mare” , ,,d-alelei”, ,,savai” , ,,ia”,formulele de adresare ,,veriscane”, ,,frate Mane” , ,,mai fartate”, ,,fecior de lele”, ,,fiara rea”.diminutive,,murgule,murgutul meu”, ,,dragutule”, ,,fratiori”, ,,gurita” , ,,floricica”, ,,foicica”,cuvinte si expresii populare (,,cetina”, ,,nalt la stat” , ,,mare la sfat”, ,,tolanit”, ,,cumpat”.).Epitetele sunt simple sau duble (,,vita muta”, ,,fiare reci”,moartea neagra,),Comparatii:”venea ca vantul/ca vantul ca gandul”.Sunt folosite metafore sugestive :caine rau,fecior de lele,fiara rea.Personificarea codrului a fagilor,a armelor, a calului evidentiaza legatura omului cu natura.Sunt folosite si hiperbolele :”matele ca-si aduna,cu brau lat le incingea.
Motivul folcloric care prezinta legatura omului cu natura evidentiaza si conceptia poporului nostru referitoare la moarte, in care nu vede un sfarsit ,ci doar o trecere fireasca in elementele naturii vesnice.