d2i20ig
Mircea Nedelciu (n. 1950, in comuna Fundulea, nu departe de Sionu, re=edin\a „mo=ierului” Mateiu Caragiale) este liderul incontestabil al genera\iei textualiste. Prestigiul lui, intr-o gene ra\ie in care obedien\a nu este deloc o lege morala, se bazeaza pe talentul epic ie=it din comun, pe voin\a =i priceperea de a innoi mijloacele prozei =i, nu in ultimul r`nd, pe inteligen\a =i tactul lui. Absolvent al Faculta\ii de Filologie din Bucure=ti, a fost =i a ramas un st`lp al Cenaclului Junimea =i a participat aproape la toate =edin\ele importante ale Cercului de Critica, alaturi de Mir cea Cartarescu, Ion Bogdan Lefter, Cristian Moraru =i ceilal\i poe\i, prozatori =i critici care formeaza ramura bucure=teana a genera\iei
’80. E un om de idei, =tie ce a=teapta de la proza =i =tie, in ceea ce
il prive=te, sa-=i organizeze discursul epic. Este un experimentalist
in sensul pe care il avea termenul in anii ’30, un prozator, cu alte vorbe, care g`nde=te nu numai la ceea ce spune, dar =i la cum spune textul epic. Sn termenii noului roman, Mircea Nedelciu face
in chip deliberat, cu multa =tiin\a =i, din fericire, cu tot at`t de multa ironie de buna calitate, o proza a semnificantului. Dar nu numai, iara=i, din fericire. Cine-i cite=te cu aten\ie nazdravanele, ingenioasele lui scenarii epice, observa ce povestitor talentat este acest t`nar autor =i ca textualismul sau este, in primul r`nd, un stil de a aduce in text un numar mare de povestitori. O nara\iune este, in fapt, o gala a indivizilor care =tiu sa povesteasca, iar per sonalitatea individului este data tot de capacitatea lui de a po vesti. Este o strategie, binein\eles, a prozatorului =i un stil de a reabilita epicul dupa o perioada in care proza rom`neasca =i-a exercitat virtu\ile in sfera analizei =i a eseului epic. Cel mai talen tat povestitor din aceasta nesf`r=ita serie de indivizi care pun existen\a intr-o poveste este prozatorul insu=i, Mircea Nedelciu, trecut ca =i eroii sai prin multe. A fost profesor navetist, ghid

O.N.T., magazioner =i, apoi, v`nzator in libraria editurii „Cartea rom`neasca“, actualmente este func\ionar la Uniunea Scriitorilor
=i cultivator, daca informa\iile noastre sunt exacte, de vi\a de vie
intr-un sat din imprejurimile capitalei.
Prima lui carte (Aventuri intr-o curte interioara, 1979) anun\a debutul unei noi genera\ii de prozatori =i inceputul unui nou stil
in proza noastra. Stilul este direct, demonstrativ, normal prozaic.
Sfera lui de observa\ie se limiteaza, in volumul citat, la doua ca tegorii: aceea a noii intelighen\e (studen\i, candida\i la facultate, absolven\i, pictori existen\iali=ti etc.) =i lumea „palariilor cenu=ii”, aceea care intra in fiecare diminea\a pe por\ile ora=ului =i pleaca, seara, in trenuri =i autobuze ticsite spre satele ilfovene din jur. O determinare sociala, binein\eles aproximativa, o „curte interioara“ din care prozatorul evadeaza adesea. El introduce in text tema sa
=i, totodata, o mica estetica asupra textului. „Unde este O.P.?”, zice autorul la sf`r=itul unei povestiri =i tot el raspunde: „iar eu, mir cea nedelciu (precum parintele care ascunde ciocolata in spatele fiului de c`\iva ani=ori), voi spune pur =i simplu: Nu e!” Orice povestire, scrie in alta parte Mircea Nedelciu, „nu e dec`t o maimu\areala a faptelor” =i, dupa ce face descrip\ia unei camere, prozatorul intervine pentru a da explica\ii despre construc\ia nara\iunii: „stap`nesc eu aceasta fraza, ma folosesc de ea sau ea se folose=te de mine =i ma subjuga?” Asemenea reflec\ii sunt, de cele mai multe ori, inso\ite de ironie, insa ironia nu ne impiedica sa vedem procedeul ca atare: spargerea nara\iunii, libertatea de mi=care a prozatorului in spa\iul sau epic, atitudinea de contestare a nara\iunii pe cale de constituire. Dar sa revenim la tipologie =i la observa\ia morala a prozatorului. O prima nuvela, aceea ce da titlul volumului, studiaza un caz de alienare intr-un ora= in care
„nimeni nu crede intr-o limba comuna“. Eroul, un t`nar crescut
intr-un orfelinat, prive=te prin geamul unui autobuz r`ul de oa meni =i zapada murdara cazuta peste ora=. Acela=i t`nar sta intr-o cafenea =i cite=te ceea ce scrisese pe fa\a de masa o oarecare Nico leta intr-o clipa de inspira\ie moralistica: „Nu te speria, caci omul este aproape de om ca fusta de genunchi.” Un prieten poveste=te,
in alt moment al nara\iunii, moartea fratelui sau, in timp ce me moria prozatorului se deplaseaza (ca un aparat de filmat) spre alt cadru =.a.m.d. Proza buna de sugestie, reconstituire a unei at mosfere morale =i numai indirect a unei tipologii specifice. Curtea de aer, a doua povestire, este mai conven\ionala, teza morala e prea vizibila. Veche, conven\ionala este =i tema (=i tipologia ce o ilustreaza) din alta povestire: Coco=ul de caramida. Mircea Nedelciu reia aici un subiect din nuvelistica lui Nicolae Velea: \arani de=tep\i
=i suci\i, dialoguri in doi peri, false mistere agricole etc.
Observa\ia este, in schimb, profunda =i originala in 8006 de la
Obor la D`lga, O traversare, Cadere libera in c`mpul cu maci, Isto ria brutariei nr. 4 (“vazuta cu ochii” de catre caporalul G.P., zis Bo bocica) =i alte nara\iuni mai scurte. Mircea Nedeiciu fixeaza, aici, o umanitate intre doua forme de civiliza\ie, sat =i ora=. Gioni Sca rabeu, sub numele adevarat de Ion Caraba din comuna D`lga, zis
=i Ion a lu Sc`rba, este prin\ul necontestat al trenului de persoane
8006 care circula pe direc\ia Bucure=ti— Obor—Lehliu—Ciul ni\a—Fete=ti—Calara=i. E prin\ul sportului cu cartea =i comilito nii lui sunt Nea Jenica Ho=tea (“66 de ani, pensionar, domiciliat
in Bucure=ti”) =i Piti (20 de ani, 1,56 inal\ime, spoitor). Speciali tatea lui Gioni Scarabeu, in afara pocherului este observarea mo rala a feminita\ii, cu umor =i cruzime. Prozatorul reproduce cu fi delitate (=i cu o placere ascunsa) noul jargon al acestei popula\ii migratoare: — „Ce faci, scarabeule? striga unu. — Cetim car\i, domnu profesor! — Ce mai faci, scaraboule? — altul. — Snfaptuim neabatut, domnu inginer! — Ce faci, scarabeule? — Ceac-pac, nea
Cutare.” Gioni =i-a terminat, intre timp, studiile politehnice =i a cunoscut o mare iubire care i-a schimbat modul de existen\a. Mir cea Nedelciu nu analizeaza „transformarea” morala a personaju lui (acesta este stilul epic al prozatorilor din genera\ia ’60), o in clude doar intr-o istorie cu o cronologie rasturnata. Excelenta pic tura sociala, fin sim\ul auditiv. Doua adolescente, Marta =i Marine la, discuta despre un psiholog =i, in spatele acestei flecareli tinere=ti, se profileaza o drama morala =i o iubire incipienta
(Cadere libera...). Ni=te tineri traiesc la int`mplare, fac gesturi absurde =i dispar cu gustul le=iei pe buze (Traversare). Autobuzul care-i aduce la ora= este un fel de agora cu ierarhiile, valorile, mul\umi\ii =i nemul\umi\ii ei. Aici se poarta discu\ii esen\ializate, concentrate din cauza zgomotului facut de motor, se infiripa idilele, se nasc uri shakespeariene. Naveti=tii citesc Magazin istoric
=i Flacara =i au o in\elegere (ne asigura naratorul) superioara asu pra evenimentelor. Uneori, reint`lnim in aceasta umanitate noua vechi reflexe caragiale=ti. Se petrec insa =i fenomene mai grave.
Ovid Petreanu a fost luat din sat de unchiul sau, un influent colo nel, =i crescut la ora=. Capat`nd diploma universitara, nu se pre zinta la locul de munca, paraziteaza, apoi, intr-o criza de con=tiin\a, dispare nu se =tie unde. Prozatorul evita, aici, banalita\ile prozei neosemanatoriste (ora=ul care maculeaza sufletul rural), evita =i antipaticul schematism din proza cu teme educative. Sn fine, Isto ria brutariei nr. 4 este un fals jurnal de razboi, o tragedie mare vazuta de un om marunt. Mircea Nedelciu inventeaza jurnalul unui soldat-brutar =i face, in paranteza, comentarii inteligent ironice despre retorica textului (“a se remarca textul con=tient de
imprejurarile propriei elaborari...Avea el in vedere vreun lector anume?...”), lu`nd peste picior un anumit tip sofisticat de scrii tura. Snsa, cum in orice ironie este =i o simpatie, scriitura compli cata, scriitura dublata de retorica ei nu displace lui Mircea Nedel ciu, spirit, inca o data, ingenios epic. Istoria numai in aparen\a derizorie a caporalului brutar G. P., zis Bobocica, un fel de pasti=a
in stilul jurnalului colonelului Locusteanu, este un scenariu despre al doilea razboi mondial. Un scenariu fragmentat, binein\eles, in care veritabilul tragism se deghizeaza in propozi\ii de o savuroasa incongruitate. O proza experimentala, eseistica, reflec\ii jumatate comice, jumatate serioase in marginea unei mari teme epice. Un exemplu: „Astazi suntem in cele mai grozave timpuri (o fraza prim ita, evident, insa iata cum este ea continuata), fiindca suntem pentru a ne retrage fiind aproape cuprin=i de inamic, suntem in a=teptare.
(Din ce provine deci tensiunea — s-ar intreba analistul. Din alaturarea unei idei „primite”, cu o expresie directa, de=i re\inuta, a groazei? Din a=teptare? Sau din informa\iile noastre istorice?...)”.
Ce se observa in nara\iunile din a doua carte (Efectul de ecou controlat, 1981) este, int`i, o mare libertate de mi=care epica.
Prozatorul deschide povestirea intr-un fel, apoi se razg`nde=te =i ia o alta cale, ca un jucator de =ah capricios care i=i schimba de mai multe ori tactica. Ambi\ia lui nu-i at`t sa c`=tige, c`t sa creeze un spectacol al min\ii care g`nde=te repede =i imprevizibil. Ex perimentatul jucator sacrifica piese pe care ne-am a=tepta sa le pastreze =i face muta\ii al caror sens nu-l in\elegem de la inceput.
Interesat de at`tea combina\ii, jucatorul poate sa e=ueze, nara torul mai rar, pentru ca victoria lui depinde de frumuse\ea in sine a spectacolului. El nu trebuie sa rapuna un adversar, trebuie doar sa c`=tige un cititor derutat de at`ta inteligen\a speculativa. Mir cea Nedelciu, in orice caz, nu plictise=te. O balada a preafrumoa sei con\opiste incepe in stilul liric descriptiv de altadata, cu frunze de trandafiri uscate =i fluturi uria=i, pentru ca, numai dupa c`teva fraze, sa ne dam seama ca totu-i o batjocura fina. Pe nesim\ite, fraza incepe sa capete ritm, nara\iunea s-a transformat intr-o cro nica rimata al carei efect este anularea oricarui sim\ liric: „Dosa rele de stari civile =i alte fapte care ii displac (nici o aluzie directa la Balzac) ram`ne-vor de-acum inchise in dulap. Primarul e ple cat, e om de vaza, dar =i el de cur`nd fu cucerit de omul-raza.
Miros de du=umele, scaldate-n motorina, glasuri venind din alt birou, „eu nu-s de vina!”, bocanci murdari impiedic`ndu-se de un prag, margele ieftine desprinse din =irag =i rasp`ndite-n hol pe ciment rece, un pl`ns inabu=it ce pe sub u=a trece =i vocea vice lui Ion Marin Ostace:
— De ce-\i ba\i, ma, nevasta, ce-ai cu ea?
— Ce vre\i, dom’ vice, e nevasta mea!
— Pai, nu mai divor\ezi?
— Acuma, iarna?
Un z`mbet mai schi\ezi =i-nchizi romanul, pove=ti din astea, azi, sunt cu toptanul, vei scoate iar dintr-un sertar dosarul =i iar vei scrie: «Deocamdata anulat, la anul!»
Este stilul lui I. L. Caragiale din Da-Damult... Mai Da-Damult.
Eroina povestirii lui Mircea Nedelciu, Jenny, este o roman\ioasa
Julieta, amatoare de literatura science-fiction, transferata in urma unor reduceri de posturi la serviciul starii civile de la o primarie sateasca dupa ce a fost, se pare, =i =antierista. Jenny iube=te un t`nar u=uratic, Gelu, care o abandoneaza =i, apoi, ca intr-un vode vil prost, se indreapta =i se insoara cu statornica fata. Comicul de buna calitate salveaza mediocritatea intrigii. Snveselitoarea cronica sugereaza moravurile dure din lumea =antierului: „Mai erau femei acolo, insa nu de v`rsta ei, toate erau maritate =i copii aveau, doi, trei. Una, Zina ragu=ita, care avea barbat zugrav =i-njura mereu de mama, o-ntreba cu glasu-i grav: «Jenny, tu ascunzi vreo drama, spune-o, ca sa scapi de ea, te-ncurca=i cu vreo lichea?»
«Nici poveste, \a\a Zino, n-am avut nici un iubit, n-am nici mama, am o sora, de-un an s-a casatorit»”... Preferin\ele lui Mircea Nedel ciu merg =i aici spre categoriile sociale dizlocate: indivizi care, ie=ind dintr-un mediu, n-au intrat inca moralmente in altul: recep\ioneri de hoteluri, telefoniste, ghizi la O.N.T., naveti=ti, studen\i care au parasit dintr-un motiv sau altul facultatea, teh nicieni inventivi care intra in conflict cu o birocra\ie dura de cap
=i razbunatoare. Spa\iul acestei lumi pestri\e este harul, compar timentul de tren, autobuzul suprasaturat, holul hotelului turistic etc. Aici se petrec veritabile drame, se nasc sentimente mari, se destrama iluzii, se consuma idile tandre =i mai ales se vorbe=te mult, se tachineaza enorm. Nedelciu propune, observ`nd mi=carea acestei lumi marginale, o tipologie specifica: aceea a „recal citran\ilor zelo=i”. Sunt indivizi, de regula tineri, care traiesc in marginea legii, fara a fi propriu-zis delincven\i. O frumoasa re volta impotriva conformismului se manifesta in ac\iunile lor de zordonate. Am citat cazul roman\ioasei func\ionare care, in=elata
in aspira\iile sentimentale, se refugiaza in literatura S. F. Al\ii vor sa traiasca, a=a cum se zice, ca in filme, numai ca spa\iul lor de aventura este ridicol de mic: de la Bucure=ti la D`lga. O telefonista de hotel, Luiza, este fascinata de poza unui bautor de bere de pe coperta revistei „Life”, in timp ce Geza, mecanicul indragostit, spi rit mai pozitiv, nu este bagat in seama (Christian Voiajorul; trans misiune directa). Prozatorul nu ia, totu=i, prea mult in r`s aceste iluzii care duc spre tragedii marunte. Faptele eroilor din Efectul de ecou controlat nu sf`r=esc in ridicol. Recalcitrantul zelos este un Mitica pe care via\a l-a facut filozof. El i=i pune (ca personajul narator din Partida de taxi-sauvage) o intrebare capitala: „Ce la tura integratoare ii lipse=te lumii asteia?” Nara\iunea citata este caracteristica pentru ad`ncimea observa\iei morale in proza lui
Mircea Nedelciu. Ni=te tineri cu nume ciudate (Great Bibi, G. V.) fac calatorii clandestine cu ma=inile, seara, la orele de v`rf. Unul este inginer de poduri =i =osele =i a ajuns =ofer de ocazie pentru ca un birocrat imbecil l-a pus in afara legalita\ii. Smpreuna cu pri etenii sai cara noaptea tipi „trotila\i” de bautura, apoi se str`ng la „Cina“ =i comenteaza aventurile prin care au trecut. Aduna ba nii la un loc =i cineva vine cu ideea sa-i daruiasca unui copil handi capat. Grupul se destrama, recalcitran\ii zelo=i dau semne ca intra
in ilegalitate, iar cel ramas cu banii protesteaza =i mediteaza asu pra laturii integratoare a vie\ii.
Arma cea mai fina a lui Mircea Nedelciu este urechea lui. El
=tie sa asculte, =tie, evident, =i sa transcrie. Cele mai bune pagini din volum sunt ni=te juxtapuneri de fragmente din discursuri orale.
Iata istoriile unui Mitica in delir verbal: „Voi =ti\i, ba, ca omul c`t e sp`nzurat juiseaza? a...i E scump, domne, sau a=a mi se pare mie, dracu =tie, da’ c`rciumile sunt pline, cine zice ca rom`nu o duce rau?” a...i „Ce soacra? am zis eu, =i era normal sa fiu pu\in surprins. Mi-am imaginat mai int`i ca e=ti casatorita =i eu eram nou pe acolo =i ma vazusera to\i cu tine pe strada. N-aveam chef sa vina vreunul =i sa zica: «De ce te-ai luat, ma, de nevasta-mea?»
M-am uitat chiar in jurul meu prin tot restaurantul, nu =tiu daca te-ai prins, nu erau dec`t ni=te be\ivani la o masa... a...i +i uite a=a, e=ti bolnav da rinichi, zice, aoleo, =i ce trebuie sa fac? s-a uitat a=a la mutra mea =i zice: in primul r`nd sa nu mai bei. + fi tu, ala marili? e tot la seral acum? da’ce, nu-i mai bine? i-am dat de toate, =i-a luat zboru, da’ s-a-ncurcat, domne, cu una acuma
=i-acu’ vrea sa se debaraseze de ea. Sa stea lini=tit, domne, sa-=i vada de =coala, domne!“ Se adauga la limbajul acesta — de o remarcabila culoare orala — =tiin\a prozatorului de a pune in pa gina nu at`t paralelismul existen\ei, c`t paralelismul discursului.
Pe coloana din st`nga a paginii, o marunta func\ionara vorbe=te cu vecina ei de birou, iar pe coloana din dreapta navale=te limba jul indivizilor care cumpara mezeluri. Fragmentele unui discurs colectiv indignat, vulgar, agramat, corupt de a=teptare =i impa cien\a: „Da’ sa vie sa-i puna pe c`ntar......doamna cu mizeluuu! e da cin=pe lei!... Nu ma \ine de vorba, ca am treaba... da’ in aglomera\ia asta... Io am cerut d’aia... Io-i iau =i p-a=tia, da’ nu e frumos treaba asta...”
Nara\iunea finala a volumului (Claustrofobie) concentreaza temele =i personajele celorlalte =i, in chip programatic, trateaza rela\ia dintre lectura =i text. O tema de competen\a semioticii este pusa, a=adar, intr-o ecua\ie epica. Naratorul nu se ascunde in spatele personajelor, iese la suprafa\a textului, i=i provoaca citi torul =i, ca provocarea sa fie mai seducatoare, pune la cale un rapt: ridica de pe strada un t`nar fotograf =i-l \ine inchis intr-o camera timp de 12 zile pentru a experimenta un nou tip de lec tura. O parodie, evident, a terorismului modern transpus in lumea noastra bucure=teana =i o miza (lectura) care rastoarna toate sen surile. Vasazica: o nara\iune despre lectura unei nara\iuni, impa nata cu comentarii naive despre text =i, c`nd respira\ia epica
incetine=te, naratorul nu ezita sa apeleze la vechile trucuri ale avangardei: roaga pe tipograf sa introduca 12 r`nduri de „albi tura“... Nu toate sunt reu=ite, dar, vaz`nd fina ironie =i puterea de inventivitate epica a autorului, le trecem u=or cu vederea.
Scenariul epic se complica intr-o oarecare masura in cele un sprezece povestiri din Amendament la instinctul proprieta\ii (1983).
Autorul introduce, dupa exemplul lui Camil Petrescu, note de sub sol in care corecteaza remarca unui personaj din pagina sau aduce precizari privitoare la strategia narativa. Un exemplu: nea Vasile,
=ofer la O.N.T., poveste=te o istorie despre un \igan din Ferentari care trage folos de pe urma unei inscenari; c`nd istoria se incheie, autorul face cunoscut cititorului faptul ca ea a fost citita la un cenaclu =i ca un critic serios i-a atras aten\ia ca aceea=i povestire a mai fost scrisa, dar cu mult mai bine, de Hašek =i ar fi vorba, a=adar, de un plagiat involuntar... Precizarile au, desigur, o nota ironica =i dau pe de o parte cititorului iluzia autenticita\ii =i, pe de alta parte, ii complica lectura, i-o far`mi\eaza. Scenariul cu prinde =i un numar destul de mare de „relansatori epici”, adica citate din autori cunoscu\i (Bulgakov, Georges Perec, Gilbert Du rand), dar =i din texte de reclama turistica, horoscoape, studii so ciologice, unele reale, altele, probabil, inchipuite. Li se adauga extrase din scrisori inventate, paranteze explicative, propozi\ii din
Creanga =i Marin Preda etc. Preda =i, mai inainte, Creanga sunt cita\i ca sa acopere emo\ia prozatorului. Procedeul este in tehni ca postmodernismului. Umberto Eco spune intr-un loc ca post modernist este acel prozator care, av`nd oroare de cli=eele litera turii, le folose=te, totu=i, cit`ndu-le cu ironie. Ca sa spuna „te iubesc cu disperare” (citam din memorie), personajul este nevoit sa com plice pu\in aceasta uzata propozi\ie: „a=a cum zice sau cum ar zice (=i aici este citat un autor celebru) te iubesc cu disperare”...
Postmodernist sau nu, procedeul este curent in proza lui Mircea
Nedelciu =i el da o mare libertate de mi=care autorului, in primul r`nd aceea de a intre\ine iluzia autenticita\ii. El opre=te povestirea personajului pentru a comenta stilul de a povesti (e sincer, e duios,
=tie sau nu =tie sa istoriseasca) sau pentru a-i face portretul. C`nd l-a incheiat, revine cu un nou comentariu, relativiz`nd lucrurile, nuan\`nd propozi\iile prea ferm articulate. Electricianul Negru
Vasile, zis Moreno, are darul de a incurca rapid totul. Cum?
„amestec`nd int`mplarile, timpurile verbelor, persoanele, urma rind cu incapa\`nare un singur sens, pe care trebuie sa-l desprind eu anaratoruli din poveste, dar pe care, tot urmarindu-l, nu reu=ea sa-l faca evident a...i, e clar ca nu =tie sa povesteasca...”. Proza in care apare aceasta precizare se cheama Provocare in stil Moreno.
Moreno este, s-a in\eles, numele fictiv al personajului care incurca a=a de bine lucrurile, dar este — aten\ie! — =i numele unui so ciolog (J. L. Moreno) citat in text. Este vreo legatura intre electri cian =i sociolog? Nici una, la prima vedere cel pu\in. Ai banuiala la lectura povestirii ca prozatorul aplica inadins in compozi\ie stilul personajului sau. Sncurca =i el bini=or planurile, trece de la una la alta, intrerupe des cronologia liniara =i introduce un alt dis curs =i, evident, un alt plan de percep\ie. Impresia nu-i, cu toate aceste semne de neintrerupt experiment epic, de artificializare a nara\iunii. Chiar in cazul citat mai sus (Provocare in stil Moreno) se intrevede o drama umana: un t`nar schilodit la cutremur este
indragostit de o fata traumatizata ea insa=i (nu poate sa vorbeasca timp de doi ani) in urma catastrofei. Sn jurul acestei intrigi, care anun\a o clara melodrama, se str`ng c`teva elemente pregnante ale realului: istoria unei batr`ne \aranci venite sa cumpere oale din Obor, povestea incurcata a electricianului Moreno, sporovaiala unei vecine etc.... Naratorul (t`narul infirm) urmare=te cu bino clul mi=carile fetei de care este fara speran\a indragostit =i, c`nd ac\iunea iese din c`mpul sau de observa\ie, completeaza scenari ul cu „v`rtejul asaui imaginar”... O autentica drama umana se pro fileaza in aceste sucite relatari: disperarea unui t`nar lovit de fa talitate =i dorin\a lui de a supravie\ui printr-o iubire fara =anse...
Snsa drama este intoarsa in final spre melodrama: fata se marita cu un neam\ =i incepe sa vorbeasca, baiatul infirm incepe, deo data, sa mearga...
Prozatorul da, in alta parte, re\eta de a construi un personaj.
Re\eta jumatate serioasa, jumatate fantezista. La prima vedere pare o parodie a realismului tradi\ional: „pentru a-l cunoa=te va trebui sa vad cum vorbe=te, cum =i ce injura, ce crede, ce parin\i, ce istorie, ce meserie are, cine are nevoie de el =i cine nu, ce spera el sa se int`mple, ce cumpara =i ce vinde el, ce studii are, ce nu
=tie =i crede ca =tie, ce =tie =i crede ca nu =tie. a...i, cum sforaie, ce crede despre Dali, Sartre, Freud, Pele, Ostap Bender =i Wittgen stein, ce activitate sexuala spune (sau se poate deduce) ca are...”, apoi vedem ca, oric`ta ironie intra in acest text, c`teva din aceste procedee vechi revin in povestirile lui Mircea Nedelciu. Putem conchide ca ironia desacralizeaza fic\iunea (arat`nd pe fa\a cusaturile, procedeele, trucurile ei) =i deschide calea spre o mai buna percep\ie a realului. Iese la iveala, la lectura, un numar mare de int`mplari, povestiri adevarate, luate direct din via\a (suntem avertiza\i), neincheiate de cele mai multe ori. Prozatorul refuza sa le dea o solu\ie =i sa inchida, astfel, nara\iunea, pentru ca, in fapt, nici in via\a de toate zilele aceste cazuri nu au sf`r=it previ zibil. C`nd cronica faptelor marunte =i dispersate ajunge la un punct, prozatorul (direct sau prin intermediul naratorului) inter vine =i stinge reflectoarele: „de aici incolo, eu, nu numai ca nu pot urmari ce se int`mpla, dar, sincer vorbind, nici nu sunt inte resat”... O pacaleala, obi=nuitul truc al autorului care a spus ceea ce a avut de spus =i cauta, acum, un pretext pentru a se retrage?
Din toate, probabil, c`te ceva. Fapt sigur ca povestirea lui Mircea
Nedelciu se reveleaza ca scriitura (cu toate procedeele ei =i cu to\i factorii care o compun: personaj, spa\iu de desfa=urare, nara tor, autor) =i ca fic\iune care propune o tipologie =i o istorie vero simila.
Am vazut cum se construie=te scriitura, sa vedem, acum, ce comunica fic\iunea din interiorul ei. Mircea Nedelciu continua sa sondeze in mediile migratoare =i sa observe noile categorii umane aparute in societatea rom`neasca in ultimele decenii: \arani deveni\i muncitori naveti=ti, ghizi O.N.T., =oferi, brancardieri, moa=e, tineri care nu iau via\a in serios sau o iau, dar via\a nu vine in calea reveriilor lor, parin\i care nu se in\eleg cu copiii, turi=ti care cauta placeri u=oare =i cumpara obiecte kitsch... +i, in aceasta umanitate pestri\a, un numar de indivizi care povestesc
=i se definesc, ca personaje, prin stilul de a povesti: nea Anghel,
=oferul, nea Vasile T., tot =ofer (=oferii formeaza in proza lui Nedel ciu o categorie de buni povestitori) etc.... Cititorul este silit (este programat) sa puna singur ordine in acest caleidoscop de fapte risipite intr-o compozi\ie rupta cu buna =tiin\a. Un t`nar de 23 de ani, cu o identitate, la inceput, necunoscuta, nu are stare, fuge de ici, colo, schimba meseriile =i locurile de munca. Este insurat
=i are 3 copii, e fiul unui mare chirurg (D.) =i, ca eroii lui Gide, i=i detesta familia (mama, tatal, fra\ii). Mai t`rziu aflam ca t`narul fara ast`mpar se nume=te Alex. Daldea =i ca este „un neidentifi cat” in sens moral. Un tip care, cu aceste date interioare, circula
in proza lui Mircea Nedelciu. E tipul „orfanului” (uneori la pro priu, alteori in chip figurat) care i=i cauta o identitate intr-o lume care amesteca valorile =i cultiva kitschul. Snsa chiar in aceasta mistifica\ie se manifesta tragicul. Fugitivul Daldea ajunge la Ora dea =i acolo da de turcoaica Dilaré care este indragostita de un ghiaur =i disperata pentru ca nu =tie sa aleaga intre datorie
(parin\ii care \in la tradi\ie =i interzic mezalian\a) =i sentiment.
Un orfan (Bebe P`rvulescu) i=i cauta parin\ii =i descopera trage dii vechi, uitate (parin\i despar\i\i, femei necajite, un tata vitreg care sufera de o boala curioasa: o sc`rba totala de lucruri, o grea\a existen\iala ce nu poate fi diagnosticata medical). Prozatorul are predilec\ie, repet, pentru locurile publice aglomerate (comparti mente de tren, autobuzul, baia comunala, azilul de batr`ni, hote lul), acolo unde destinele se amesteca =i tragediile traiesc in in timitatea farsei. Doina este „femeia fara calita\i” =i, daca in\elegem bine, este o moa=a t`nara, speriata de ceea ce vede. Fotonelu (O zi ca o proza scurta) inregistreaza o inscenare poli\ista, Maco este student la fizica =i, printre picaturi, face pe ghidul. El este foarte disponibil sentimental =i are, din aceasta pricina, fel de fel de
incurcaturi. George, colegul sau, este mai sobru =i telefoneaza mereu so\iei care-l reclama acasa... Bibi, zis Great Bibi, este taxi metrist particular =i are un mod ingenios de a racola femei... Ma raia iube=te pe Claudio, care este iubit de Giulai, prietena Ma raiei, =i iubirile lor e=ueaza pentru ca... Prozatorul nu da o justifi care, da doar un numar de variante (“sa imprumutam pu\in =i varianta Giulaiei”) asupra aceluia=i caz... Eroul se afla intr-un tren care merge spre Moldova =i asculta ce vorbesc pasagerii din com partiment: „Ai noroc, dom’ Nag`\u!”... „...” „Nu vorbe=ti, ma?”
„Cum sa nu vorbiesc, da’nu te-am auzit”. a...i „+i vaca buuuna, a mea, nu-i chiar grasa, daa’ nu da cu pi=oarili, are lapte...” „Ala are =inza=i di oi, numai d’alea cu urechile’n jos =i cu coada a=a di lata“. „C`t o matura!” „Egzact.” „Da’io? Am avut o oaie, putea sa se m`rleasca =i cu un berbec bal\at, ea tot miel alb dadea!”
Mircea Nedelciu este neintrecut in a stenografia limbajele oralita\ii. Talentul epic este puternic =i povestirile din Amenda ment la instinctul proprieta\ii arata, in continuare, un autor care cauta sa prinda intr-un scenariu epic hetorodox o umanitate noua, ie=ita =i ea din vechile tipare (ale literaturii =i ale vie\ii). Aceasta masa impura, dizlocata, disponibila, cu vorba repezita =i colo rata, constituie personajul predilect al povestirilor lui Mircea Nedel ciu. Nu lipsesc din ele descrip\iile amanun\ite in stil auctorial (jus tificate astfel de prozator: „urechea noastra auctoriala trebuie sa mai ram`na in aceea=i camera“...) =i urechea, receptiva, la p`nda, dornica sa nu scape nici o nuan\a, int`rzie multa vreme in ca mera citata, =i nu numai aici. Nu s-ar putea repro=a lui Mircea
Nedelciu — un prozator care a innoit =i revigorat, realmente, pov estirea =i schi\a rom`neasca — dec`t un exces in complicarea sce nariului. Este momentul in care studiul mijloacelor acopera in nara\iune revelarea umanului.
Stilul epic este tot at`t de ingenios =i in romanele lui Mircea
Nedelciu (Zmeura de c`mpie, 1984; Tratament fabulatoriu, 1986).
Zmeura de c`mpie, subintitulat „roman impotriva memoriei”, este o proza excep\ionala. Unii comentatori se intrebau, cu indrepta\ire, daca Mircea Nedelciu, specializat, consacrat in „proza scurta“, poate experimenta pe un c`mp mai vast =i poate construi o ac\iune care sa satisfaca legile (desigur schimbatoare, complicate, din ce
in ce mai complicate la sf`r=itul acestui secol, dar, totu=i, legile specifice) romanului. Nara\iunea de 238 de pagini antrenante, iscusit desfa=urate, dovede=te ca prozatorul poate vedea pe spa\ii ample =i poate fixa o tipologie in mi=care. El amplifica mijloacele pe care le-a experimentat in povestirea scurta =i adauga altele noi, cum ar fi utilizarea discursului epistolar =i a caietului de regie.
Romanul cuprinde, astfel, aproape toate formele de discurs epic: confesiunea, jurnalul (caietul de regie al lui Radu A. Grin\u), ro manul epistolar, cum am precizat, extrase din scrieri istorice =i din opere de fic\iune, relatari obiective, auctoriale, eseu auto referen\ial (cartea se incheie cu studiul „Este Zare Popescu un personaj in «romanul» Zmeura de c`mpie?”), dosar de documente, mai multe perspective asupra aceluia=i eveniment sau personaj, discursul naratorului =i discursul autorului (in pagina =i, mai rar,
in subsolul paginii), discursuri din afara scenariului romanesc
(numeroasele =i savuroasele inregistrari facute in autobuz, in tren,
intr-un restaurant etc.). Sa nu ignoram, apoi, faptul ca Zmeura de c`mpie este conceput ca un dic\ionar de obiecte (de la arac la za\) =i, totodata, romanul poate fi socotit o fic\iune a personaju lui Radu A. Grin\u. Este o subtilitate a autorului de a cultiva aceasta ambiguitate. Grin\u vrea sa devina regizor de film, \ine un caiet de regie =i tot timpul imagineaza scenarii cinematogra fice. Cititorul, care nu scapa din vedere aceste amanunte, se intrea ba cu indrepta\ire daca ceea ce se poveste=te in roman se int`mpla
in via\a sau se petrece numai in imagina\ia (scenariul) naratoru lui?! O abilitate bine condusa =i niciodata dezvaluita. Snt`mplarile au avut loc, cu adevarat, sau ar fi putut avea loc. Iata ce sugereaza acest lung scenariu g`ndit de un personaj care viseaza sa devina regizor de film =i scris de un prozator care se joaca amestec`nd mereu planurile temporale =i spa\iale. Trebuie sa spunem ca jocul este inteligent =i romanul este profund. Sn el se concentreaza toate descoperirile =i toate abilita\ile textualismului, a=a inc`t cine vrea sa-=i faca o idee despre preocuparile prozei rom`ne=ti in anii ’80 poate lua ca punct de reper Zmeura de c`mpie. O carte substan\iala
in sine, ca proza noua, printre cele mai valoroase scrise in acest deceniu la noi.
Romanul incepe cu o scena lirica: o amintire dintr-o inde partata, pierduta copilarie. O curte uria=a, o padure de zmeura
in care un copil se ascunde =i vocea pl`ngacioasa, speriata a altui copil care cauta pe cel dint`i. Acestea sunt elementele care alcatuiesc prima imagine a scenariului =i ea va capata intreaga semnifica\ie mai t`rziu, c`nd destinele eroilor vor fi cunoscute.
Deocamdata nu =tim cine vorbe=te =i cine comenteaza. Doi solda\i stau de vorba =i, intr-un t`rziu, ne dam seama ca dialogul lor a avut loc in alt timp. Protagoni=tii se cheama Zare Popescu =i Radu
A. Grin\u. S-au cunoscut in armata =i, imprietenindu-se, se des copera la sf`r=itul romanului fra\i buni. Pierdu\i de parin\i in epoca tulbure de dupa razboi, ei au crescut, fara sa =tie unul de altul, in orfelinat. Zare Popescu a dat examen de admitere la Facultatea de Istorie =i n-a intrat din pricina teoriilor lui curioase asupra dis ciplinei pe care vrea s-o studieze. Este prieten cu profesorul
Valedulcean =i, din scrisorile adresate acestuia, in\elegem ca Zare este pasionat de etimologii =i judeca istoria in func\ie de numele pe care le au obiectele in istorie. Teoria lui, imbra\i=ata =i de
Valedulcean, este ca istoria este alcatuita din oameni, obiecte, nume
=i pove=ti =i a descoperi trecutul este a descoperi rela\iile dintre aceste patru elemente. Pasiunea pentru istorie =i pasiunea pentru etimologii (a=adar: pentru o arheologie a sensurilor) nu sunt fara legatura cu tema mai profunda a eroului =i, in consecin\a, a roma nului: tema identita\ii. Zare Popescu i=i cauta parin\ii. Originea
=i complexul lui de orfan, om fara identitate, se manifesta =i in voca\ia pentru filologie =i istorie. El vrea sa ajunga la radacina cuvintelor, la in\elesul originar, dupa cum vrea sa descopere faptele din trecut prin studiul numelor =i al pove=tilor... Grin\u, prietenul sau, imagineaza scenarii =i tema lor este tot cautarea identita\ii.
Gelu Popescu, al treilea personaj notabil al romanului, este ca =i ceilal\i orfani =i incepe pe cont propriu o „ancheta genealogica“.
El ajunge intr-un sat din Ilfov (Burle=ti), sta de vorba cu un batr`n
inva\ator pe nume Popescu, asculta pove=tile unui alt batr`n, An ton Grin\u, =i face un raport pe care nu vrea sa-l dezvaluie dec`t
in final, c`nd destinul celor interesa\i (Zare Popescu, Radu Grin\u,
Ana) cunoa=te alte complica\ii. Zare =i Grin\u fac parte, moral mente, din familia ghidului George, a recalcitrantului, fugitivului
Daldea =i a lui Bebe P`rvulescu, victima a tragediei sociale din anii ’50. To\i sunt, inca o data, la propriu sau la figurat, orfani =i
i=i cauta o identitate intr-o lume in care nu numai registrele starii civile s-au amestecat, dar =i valorile morale.
Romanul, urmarind tema, desface =i complica scenariul. Zare
Popescu a vazut o fata la un concurs literar =i se indragoste=te fulgerator de ea. O cauta mult timp (o alta cautare a identita\ii)
=i-o afla: se cheama Ana Szasz, este unguroaica sau sasoaica, pro babil un amestec, inva\a la un liceu pedagogic =i ajunge inva\a toare (coinciden\a bine pregatita) in satul Burle=ti, acolo unde s au nascut, in fapt, Zare Popescu =i Radu Grin\u. Ana se indra goste=te, la r`ndul ei, de curiosul Zare Popescu, ii trimite scrisori
intr-un limbaj, la inceput, plin de improprieta\i, apoi ii pierde urma
=i-l cauta peste tot (tema cautarii continua). Din motive pe care nu le cunoa=tem, Zare nu-i raspunde, e preocupat de teoriile lui asupra istoriei =i-i scrie cu mai mare regularitate profesorului
Valedulcean, fac`nd specula\ii de ordin filologic. El crede ca are un frate, pe Gelu Popescu, zis Maestru, =i fratele porne=te spre satul Burle=ti, acolo unde s-ar afla parin\ii lor prezumtivi. Gelu are, ca to\i eroii lui Mircea Nedelciu, urechea ascu\ita =i =tie sa asculte =i sa reproduca. Sn tren, inregistreaza interminabilele is torii ale unui salariat zelos, Subalternul, in sat se amesteca printre cei care stau de vorba in jurul unui cazan de \uica =i afla alte istorii, merge, apoi, in casa batr`nului Anton Grin\u =i descopera alt r`nd de fapte, povestite de un om care a trecut prin multe.
Toate acestea dau culoare romanului =i dau =i o sugestie despre tragediile unor indivizi obi=nui\i. Cautarea identita\ii este, in fapt, pretextul pentru a releva o istorie tulbure =i violenta =i, in margin ea ei, un numar de destine. Radu A. Grin\u a crescut la caminul de copii =i a ajuns profesor de rom`na intr-un sat, apoi a venit la ora= =i a fost c`\iva ani pedagog, apoi a devenit ghid =i vrea acum sa faca filme. Are spirit de observa\ie =i noteaza in caietele lui ceea ce vede sau ceea ce i=i imagineaza ca vede. Sn roman patrund, pe aceasta cale, istorii inedite, cum sunt acelea ale neuitatului

Bobocica, cunoscut deja dintr-o schi\a inclusa in volumul Aven turi intr-o curte interioara. Mircea Nedelciu reia confesiunile bru tarului despre razboi, le fragmenteaza =i le alterneaza cu extrase din caietul de regie al lui Grin\u. Alteori, autorul intervine direct pentru a preciza pozi\ia sa fa\a de personaje: „Sn toata aceasta descriere am urmat tot timpul punctul de vedere al lui Grin\u” sau: „+i, in timp ce Zare il ferchezuie=te pe Grin\u in holul in firmeriei unita\ii, imi voi permite, fara a pretinde ca prin asta schimb cine =tie ce reguli ale nara\iunii romane=ti, sa mai dau c`teva detalii despre existen\a anterioara =i ulterioara a fiecaruia dintre ei.” Sa precizam ca prozatorul se \ine de cuv`nt. Preia o conven\ie veche in proza =i, marturisind-o, se simte liber s-o aplice dupa pofta inimii u=oare, vorba =tim noi carui personaj. Este o nota de joc =i, implicit, o nota ironica in aceasta ie=ire repetata pe scena a autorului pentru a preciza tactica =i trucurile sale. Dar este, cum am precizat mai inainte, =i un mod de a sugera modul
in care se constituie (sub ochii =i cu participarea lectorului) nara\iunea ca atare. Abia prozatorul ne da c`teva informa\ii de spre eroii sai Zare, Grin\u =i Ana, ca se razg`nde=te =i inchide dosarul: „Nu vom dezvalui deci misterul p`na la capat...”
Alteori, Mircea Nedelciu ia in r`s perspectiva auctoriala a ro mancierului clasic. Perspectiva sau limbajul teoriei literare actu ale? „Nu s-ar putea afirma, din perspectiva auctoriala, ca Zare e un tip care se ab\ine de la alcool.” Nici, am putea adauga, proza torul textualist de la ironie =i, semn de inteligen\a, de la autoiro nie. Romanul este plin de asemenea observa\ii care, sub o forma adesea inveselitoare, intre\in ideea unui metaroman in interiorul romanului. Cele mai reu=ite privesc stilul povestitorilor din nara\iune. Stilul face parte, am vazut, din portretul personajului.
Prezent`nd individul, prozatorul prezinta inainte de orice modul lui de a povesti. Aici se vede inteligen\a, aici se reveleaza ca racterul sau. Batr`nul inva\ator Popescu pune in istoriile lui despre razboi un in\eles moral. Unul dintre spionii prozatorului (anche tatorul particular Gelu Popescu) prinde nuan\a =i-o comunica:
„Deci, asta era! Batr`nul vrea sa povesteasca in mod coerent. Chiar atunci c`nd abia a fost trezit dintr-un somn buimacitor de dupa amiaza el vrea ca tot ce spune el sa aiba un chichirez, o morala.”
Subalternul din tren, acela care cauta mereu pretexte pentru a povesti vrute =i nevrute, este tipul povestitorului lingu=itor, inte resat, o +eherezada logoreica. Nu-i lipsit de abilitate din moment ce reu=e=te sa-=i \ina tot timpul ascultatorul (nu altul dec`t direc torul sau) cu gura cascata. E un profesionist al inven\iei =i Vale riu Cristea vede in el (Fereastra criticului) un simbol al prozatorului care se aga\a =i el de orice amanunt, oric`t de indepartat, pentru a introduce o istorie, satisfac`nd astfel gustul unui insa\iabil sul tan-cititor. A= vedea mai degraba in limbutul Subaltern simbolul povestitorului- kitsch. Un cronicar fara noima, fara dichis, adica fara stil. Sau stilul fara stil. Acela care sporovaie=te =i aga\a
int`mplarile ca margelele pe o a\a. Anton Grin\u poveste=te ca un infanterist: „Povestea inainta pas cu pas, chiar daca aproape fiecare pas putea insemna o surpriza, iar noi nu reu=eam s-o urmarim dec`t prin salturi =i zig-zag-uri. Era sigur, insa, ca el avea o adevarata =tiin\a a provocarii acestor salturi.” Stilul este, deci, omul, omul se identifica, moral =i intelectual, cu stilul de a pune ordine in evenimente =i a le comunica apoi unui public eterogen.
Batr`nul Grin\u define=te un spa\iu nu dupa oamenii sau cladirile lui, ci dupa animalele care il populeaza. Prozatorul este atent =i la acest aspect =i, hotar`t sa spuna totul cititorului sau, opre=te povestirea batr`nului ciudat =i face precizarile necesare. Sn fine, de la povestitor naratorul trece la povestire. +i povestirea are un stil, nu numai cel care o spune. Romanele lui Nedelciu (tehnica este aceea=i =i in Tratament fabulatoriu) discuta, pe fa\a, felul in care se organizeaza o povestire =i despre calitatea ei. Aflam, de pilda, ca o povestire nu convinge niciodata daca este o simpla descriere, daca nu cuprinde „int`mplari atractive =i semnificative”.
Ascultatorii din satul Burle=ti, str`n=i in jurul unui cazan cu \uica, sunt foarte exigen\i. Ei nu inghit orice, cronologia plata ii pli ctise=te. Unul dintre naratorii romanului este de fa\a =i traduce
in limbajul sau aceasta exigen\a. El da rela\ii =i despre structura povestirii. Iata una dintre ele: „Nu exista o cronologie a lucru rilor povestite. Snlan\uirea lor depinde mai degraba de pertinen\a vocii celui care intervine, de =tiin\a lui de a povesti, de gradarea povestirii, dar =i de =ocul ini\ial, de obicei anun\at ca fiind vii torul =oc a ceea ce se poveste=te.”
Precizarile sunt bune pentru ca ele spun ceva =i despre struc tura romanului Zmeura de c`mpie, plin de asemenea note auto referen\iale. Snca o data, un roman in care se poveste=te mult =i se discuta iara=i mult despre ceea ce se poveste=te. Povestirile din interiorul scenariului sunt, de cele mai multe ori, pline cu adevarat de int`mplari atractive =i semnificative. Acelea despre razboi sau acelea, foarte numeroase, luate din via\a obi=nuita. Este uluitor ce dar are prozatorul de a prezenta semnifica\ia unei scene alt minteri banala: pozi\ia oamenilor intr-un autobuz, mi=carea
inceata intr-o sta\ie de autobuz, o lec\ie de istorie =i activitatea ilicita a elevilor Popescu Zare =i Mu=u, intrarea intr-un restau rant =i cearta dintre chelnerul refractar =i clientul incapa\`nat...
Un \aran sau un fost \aran apare cu o capra in Gara de Nord =i,
intr-o pagina savuroasa, aflam rostul acestei aventuri. Un profe sor vorbe=te despre trecutul indepartat =i, in acest timp, doi =co lari iste\i joaca „p`inile”. Profesorul ii prinde, insa Zare, unul dintre
=colari, scapa printr-o intrebare care-l lasa fara replica pe profe sor. +colarul are o idee despre nume =i lucruri =i ideea este prelu ata de profesor =i va forma de aici inainte axul cercetarilor sale...
Exista, in acest carnaval de istorii comentate, ironizate, =i o tema tragica. Aceea care infa\i=eaza destinul unor tineri care i=i cauta o familie (o identitate, o tradi\ie). Zare Popescu =i prietenul sau,
Grin\u, se dovedesc a fi fra\i, victimele unei istorii violente =i ab surde. Ei vor sa afle ceva despre tragediile parin\ilor =i afla un numar de povestiri incurcate despre aceste tragedii. Romanul se apropie, la acest punct, de tema culpabilita\ii =i a inocen\ei in is torie, tratata de prozatorii genera\iei ’60.
Exista, in fine, in Zmeura de c`mpie =i un roman de dragoste, cu note voite de senza\ional =i melodrama. Zare se indragoste=te fulgerator, am semnalat deja cazul, de Ana, o cauta, o afla, apoi dispare fara explica\ii. Ana, devenita intre timp inva\atoare, face investiga\ii =i, in cele din urma, se daruie=te lui Gelu Popescu,
„fratele” (neconfirmat) al lui Zare, apoi il alunga. Snva\atoarea ram`ne insarcinata =i povestea neincheiata. Neincheierea intra in strategia prozei lui Mircea Nedelciu. Daca destinul eroilor con tinua in via\a, de ce prozatorul sa se grabeasca sa-l inchida in nara\iune? Singurul fapt precis este ca ace=ti tineri fara identi tate sociala, lovi\i de istorie, afla un spa\iu-matrice. E satul Burle=ti, unde s-au nascut =i de unde au fost apoi indeparta\i. Zmeura din gradina batr`nului inva\ator Popescu pare a fi simbolul acestei regasiri, toposul copilariei pierdute, „imaginea cu care incepe lumea”.
Proza autoreferen\iala, in varianta lui Mircea Nedelciu, are =i asemenea accente grave. Jocul inceteaza, ironia se retrage, in timidata, din text. Dar nu pentru mult timp. Dupa ce a prezentat destinul lui Zare Popescu, prozatorul se intreaba daca este sau nu Zare Popescu un personaj verosimil in romanul Zmeura de c`mpie?! Prilej de a mai lua o data in r`s vechiul realism: „S-ar putea sa nu fie pentru ca ii lipsesc mai multe elemente constitu tive, dintre cele care sunt considerate obligatorii. Culoarea ochilor lui nu este nicaieri definita. El nu-=i cunoa=te nici macar parin\ii.
Nici nu vrea sa-i cunoasca. Este posibil un asemenea personaj?”
Sntrebare, desigur, retorica. Personajul este verosimil, romanul
Zmeura de c`mpie este viabil estetic =i are multa originalitate.
Tratament fabulatoriu incepe cu un lung studiu de sociologie a textualismului =i despre tendin\a de „mar=andizare” a artei in societatea capitalista. Nu prea se vede bine rostul acestor specula\ii
in fruntea unei opere de fic\iune =i, chiar luate in sine, specula\iile arata o optica maniheistica, surprinzatoare la un prozator instru it ca Mircea Nedelciu. El vrea sa justifice, socialmente, textua lismul, prezent`ndu-l ca un fenomen de rezisten\a la ceea ce proza torul nume=te „consumism”. Iata cum: „Cred ca, la origine, este o
incercare a literaturii de a integra mecanismul textual al societa\ii.
Daca societatea capitalista incearca integrarea artei prin mar=an dizare, atunci =i literatura incearca integrarea socialului prin tex tualizare”... Sn acela=i spirit este vazut =i rostul autoreferen\ialita\ii:
„Daca problema literaturii este aceea de a «face omul», de a par ticipa la o larga ac\iune de formare a omului nou, atunci sta p`nirea a numeroase tehnici narative, autoreferen\ialitatea (in felul acestei prefe\e), introducerea testelor =i a conexiunilor in verse, piedicile puse lecturii «consumiste» =i incercarile de a dota cititorii cu mijloace adecvate de analiza, toata aceasta desfa=urare de for\e auctoriale face parte din procesul de con=tientizare a participarii la nobila ac\iune antropogenetica.” Daca aceste pro pozi\ii n-au o nota ironica, atunci misia literaturii autoreferen\iale este prea simplist pusa din aceasta perspectiva sociologica. Trata ment fabulatoriu este romanul unei iluzii =i compara\ia cu Le grand
Maulnes, cartea cea mai citita in Fran\a in acest secol, este po trivita. Eroul lui Alain Fournier cauta copilaria pierduta =i n-o mai gase=te, personajul lui Mircea Nedelciu, meteorologul Luca, a nimerit odata intr-o colonie ciudata, pe Valea Pl`n=ii, la Conac =i nici el, nici al\ii n-o mai afla... Este un vis al personajului, o ne bunie, cum cred profesorul Nelu =i medicul Abra=, sau acest para dis exista =i pentru a-l descoperi trebuie o opera\ie de ini\iere?
Iata, deocamdata, scenariul profan al romanului: un meteorolog,
Luca, dupa ce a lucrat mult timp la o sta\ie izolata pe munte, este repartizat sa lucreze la Fitotronul din Fuica, un centru sofisticat de cercetare a plantelor situat in apropierea unui mare ora=. P`na sa ajunga la gazda lui mo= Petru, Meteo Luca ratace=te drumul =i nimere=te intr-un loc straniu unde o fata frumoasa, imbracata ora=ene=te, paze=te oile =i ni=te indivizi =i mai ciuda\i, mul\i din tre ei intelectuali, duc o via\a comunitara condusa dupa alte legi dec`t acelea ale vie\ii din afara. Un fel de falanster in care indi vizii, odata intra\i, i=i schimba numele =i mentalita\ile. Care este originea acestei societa\i secrete, cobor`ta din car\ile utopi=tilor?
E tema de cercetare a unora dintre membrii comunita\ii. Un fost anticar studiaza via\a „bunicului Marcu” care pare a fi lasat banii necesari pentru intemeierea coloniei... Din datele deja descope rite, biografia lui Marcu are unele elemente comune cu aceea a lui... Mateiu Caragiale: copil din flori, casatorit cu o boieroaica mai mare cu 20 de ani dec`t el, instalat ca un senior la Conacul pe care l-a impodobit cu desene heraldice etc., =i-a ridicat un steag verde-auriu cu blazon, simbol al proprieta\ii, vechimii =i al pu terii... Cum Mircea Nedelciu s-a nascut la Fundulea, l`nga Sionu, ne vine sa credem — caz`nd =i noi in pacatul criticii biografice
— ca el s-a folosit de marele Matei =i de nebunia lui senioriala pentru a face din el un personaj misterios intr-un roman care trateaza in chip realistic tema unei utopii.
Snsa adevarata intriga a romanului se desfa=oara in afara ace stei obsesii. Sau, mai bine zis, utopia este un pretext pentru a stu dia moravurile societa\ii profane. Meteo Luca poveste=te ceea ce a vazut la Conac =i nimeni, cu excep\ia lui Mo= Petru Brodeala — care nimerise =i el, in tinere\e, „din brodeala“ in acel loc ascuns
(de unde i se trage =i numele) — nimeni, zic, nu-l crede. E declarat nebun =i trimis discret sa consulte pe doctorul psihiatru Abra=.
Romanul sentimental incepe propriu-zis cu acest moment.
Luca este un barbat atragator =i pe el pune ochii actri\a Gina Felina, so\ia medicului, femeie frumoasa =i insa\iabila. Gina se arata interesata de pove=tile meteorologului =i este, se pare, sin gura care crede in existen\a Conacului =i a coloniei... De Luca este
indragostita =i studenta Nati din Fuica =i, pentru ca numarul ne potrivirilor sa creasca, Luca iube=te de mul\i ani, fara speran\a de a o putea lua de so\ie, pe Ula Mierean, fiica unui intransigent avocat... O intriga sentimentala complicata, o iluzie in\eleasa ca simptomul unei clare dereglari mentale, un numar de indivizi co muni (un profesor, pe nume Nelu, mediocru =i invidios, un pictor ratat, Vio, un doctor incornorat =i, probabil, incompetent profe sional, un inginer agronom, Pascu, care viseaza sa scrie proza, un alt inginer, Ion Ion, bautor sincer =i redutabil, o femeie nimfo mana =i sentimentala, Gina-Felina...) care se definesc, moralmente,
in func\ie de aceasta utopie. Ei nu cred dec`t ceea ce vad =i nu vad dec`t ceea ce se afla in sfera existen\ei lor mediocre. Beau, vorbesc la infinit, se tachineaza, se in=ala unii pe al\ii (Gina-Feli na este o generoasa ispita). Utopia in care crede, neclintit, Luca este in afara posibilita\ii lor de in\elegere. Singura, repet, actri\a pare a avea o mai mare deschidere, insa lucrurile se complica, in cazul ei, din pricina disponibilita\ii ei erotice.
Mai exista o categorie de personaje in Tratament fabulatoriu, cea mai importanta, in fapt, aceea a povestitorilor, cunoscuta =i din car\ile anterioare ale lui Mircea Nedelciu. Ei dau culoare pagi nilor, uneori cam terne, din acest roman demonstrativ. Memora bil este, aici, Mo= Petru Brodeala. El face o cronica a satului =i da versiunea lui asupra Conacului de la Temenia. Iata momentul colectivizarii: „A=a, ma neica, hai sa traim! +i sa vezi ce-i face copilu’ lu’ bietu Niculai\a, vai da mama lui! Acu’ sa-ncepuse mai tare iar ca sa sa termine cu colectivizarea. Io, ca tot omu’, m-am mai dat pa dupa casa, mai luai calea pa g`rla-ncolo, p`n’stuf sau pa ghea\a ca era iarna, tot sa nu ma int`lnesc cu ei, da’ p`n’ la urma m-am inscris, ca de, ce era sa fac? +i io n-aveam nici pam`nt a=a mult, nici vite, daca n-am avut nici copii, c-a=a fu sa fie, de, nu pierdeam io mare lucru. Da prima data, c`nd cu intovara=irile, nu ma dusesem, da’ acu’ am zis ca hai. M-am inscris chiar la Te menia, da=i nu vrea nimeni ca da c`nd ii prinsese pa =napanii aia atunci cu furtu’ d`n avutu’ ob=tesc sa-ncetase =i investi\ia da la
Valea Pl`n=ii, nu mai avea oamenii incredere, =tii? Da’ m-am in scris, n-am creat probleme”.
Tratament fabulatoriu cuprinde, in rest, obi=nuitul scenariu al prozei lui Mircea Nedelciu, cu al\i actori, binein\eles: fragmente dintr-un roman epistolar (scrisorile lui Luca catre Ula, scrisorile
Ginei catre Luca), momente de suspans (invidiosul profesor Nelu fura scrisorile Ginei =i le duce so\ului, dar Gina-Felina =tie sa iasa din incurcatura), o intriga poli\ieneasca (Ula =i tatal ei dispar =i
Luca este suspectat de crima), nota\ii despre via\a indivizilor in obsedantul deceniu (istoria lui Neculai Fiston) =i, in fine, in sce nariul romanului intra, cum era de prevazut, =i insemnarile au torului care scrie romanul Tratament fabulatoriu. El vorbe=te de
„condi\ia tragica a auctorialita\ii”, da un dic\ionar al personaje lor, introduce un jurnal al prozatorului care, izolat intr-un ora=el lini=tit, retranscrie romanul =i se intreaba daca trebuie sa g`n deasca sau nu in locul personajului sau.
Romanul lui Nedelciu cuprinde =i fic\iunea personajului care scrie romanul care tocmai se desfa=oara sub ochii cititorului (o fic\iune devenita cli=eu in metaromanul rom`nesc, indeosebi in acela al „t`rgovi=tenilor”). Cel care scrie, din perspectiva profana, istoria lui Meteo Luca este inginerul agronom Pascu... O misti fica\ie asupra careia autorul i=i avertizeaza cititorul. Romanul se
incheie cu o scena in stil Mircea Eliade (un posibil model pentru
Mircea Nedelciu in aceasta carte): grupul condus de Gina-Felina cauta sa descopere Conacul de pe Valea Pl`n=ii =i sa verifice, ast fel, „nebunia” lui Luca. Nu descopera, binein\eles, nimic =i mo mentul in care ei se intorc in spa\iul lor (profan, civilizat), mor\i de oboseala, zdren\ui\i, irita\i este bine prins in nara\iune. Uto pia este, pentru ei, o nebunie, un pacat al spiritului. Mircea Nedel ciu a inva\at bine lec\ia prozei mitice, de la Eliade =i al\i proza tori moderni (Hesse, Ernst Jünger) =i anume aceea ca neobi=nuitul, utopicul, fantasticul, pe scurt, miticul trebuie tratat cu mijloacele realismului =i privit din perspectiva istoricului. Descrip\ia colo niei de la Conac este admirabila =i lasa acea impresie de mister pierdut la grani\a dintre posibil =i probabil. Comunitatea de pe
Valea Pl`n=ii este, poate, o reverie a personajului, simbolul — in mod cert — al unui paradis intrezarit (in imagina\ie, in lumea realului?) =i pierdut. Caci condi\ia oricarui paradis este sa fie pier dut =i cautat.
Fara a avea profunzimea =i originalitatea romanului anterior,
Tratament fabulatoriu este un roman notabil (unele pagini sunt remarcabile, acelea, de pilda, in care prozatorul acesta cu ure chea fina =i ochiul ager observa =i inregistreaza culorile, mi=carea
=i limbajul mediilor pestri\e) =i arata posibilitatea lui Mircea Nedel ciu de a deschide proza textualista spre domeniul parabolicului
=i al miticului. N-ar fi exclus ca, intr-o zi, acest excep\ional proza tor sa scrie o nuvela sau un roman fantastic, \in`nd seama de faptul ca nara\iunea fantastica moderna se bizuie pe intui\ia spi ritului realist =i pe subtilitatea dialecticii lui.