Personaje din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor in diferite tipologii. Caragiale este considerat del mai mare creator de tipologii din literatura romana, ele apartinand viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi. g7p21pn
Pompiliu Constantinescu precizeaza in articolul „Comediile lui Caragiale” noua clase tipologice dintre care se pot identifica in piesa „O scrisoare pierduta”: tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului amorez (Tipatescu), al cochetei adulterine (Zoe), tipul demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu), tipul raisoneunului (Trahanache).
Dar scriitoul depaseste cadrul comediei clasice avand capacitatea de a individualiza personaje prin comportament, particularitati, de limbaj, dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. De exemplu Trahanache este incornoratul simpatic dar si vanitosul inselat. Zoe reprezinta timpul cochetei adulterine dar si al femeii voluntare
Personajele apartinand aceleasi categorii se deosebesc prim modul de a reactiona la imprejurari, deci prin comportament, fiind astfel orientate catre comicul de caracter. Tipatescu si Trahanache reprezinta tipul politiceanului demagog dar, in timp ce Trahanache isi pastreaza calmul imperturbabil, Tipatescu reactioneaza impulsiv si violent. Asadar sunt puse in opozitie atitudinea „venerabilului” care cauta cu diplomatie o arma de santaj „alta plastografie” si cea a amorezului care ordona fara mandat arestarea lui Catavencu, iar in confruntarea directa ameninta ca il ucide cu bastonul (comic de situatie).
Un mijloc de caracterizare indirecta o face dramaturgul in didascalii (sau indicatii scenice, paranteze ale autorului). Astfel dramaturgul isi misca personajele, le da viata, caracterizarea prin intermediul acestora fiind specifica personajelor dramatice. Didascaliile , sunt la Caragiale, adevarate fise de caracterizare ilustrand trasaturile de caracter dominante. La Pristanda, de exemplu autorul mentioneaza termenul „naiv”, „schimband de odata tonul umilit si naiv” de unde reies principalele trasaturi, acelea de prost si servil. Langa numele lui Trahanache autorul scrie „placid” (= nepasator, neinteresat), iar tertipurile lui Zoe sunt surprinse sigestiv cand autorul mentioneaza in didascalie „incepand sa jeleasca si cazandu-i lesinata in brate”, „zdrobita”, revenindu-i deodata toata energia, cu energe crescanda. Discursul lui Farfuridi este sugestiv pentru inculticitatea personajului dar, parantezele autorului vin sa completeze viziunea asupra acestuia: „asuda, bea si se sterge mereu cu basmaua”, „se ineaca mereu”, in lupta suprema cu oboseala care il biruie.
Un alt mijlor de caracterizare indirecta este nomastica. Numele personajelor sugereaza trasatura lor dominanta. Mai mult ca la oricare alt dramaturg apare la Caragiale un rafinament in alegerea numelor suferand un intreg caracter.
De exemplu, Zaharia Trahanache, prin prenumele sau sugereaza zahariseala adica ramolismentul iar numele duce cu gandul la trahana, care este o coca moale, usor de modelat de „enterese”. De asemenea sufixul „ache” ii tradeaza originea greceasca, lucru demonstrat si de deformarea cuvintelor (exemple: „sotietate”, „printipuri”).
Stefan Tipatescu este un tip abil, junul, cuceritor de inimi si facand parte dintr-o generatie mai recenta, sufixul numelui fiind deja adaptat; prenumele cu rezonanta istorica, Stefan este inlocuit de cunoscuti cu diminutivul Fanica, ceea ce pune in contrast aparenta (Stefan seful, stapanul judetului) si realitate (Fanica barbatul slab in fata femeii).
Nae Catavencu prin prenule sau duce cu gandul la politicianul populist, care vrea sa para apropiat maselor dar devine pacalitorul pacalit, numele de Catavencu trimite spre cata, mahalagioaica ce se ocupa doar de barfe, cu alte cuvinte este un palavragiu. De asemenea se poate avea in vedere cuvantul cataveica, acea haina cu doua fete ce sugereaza ipocrizia si demagogia latratoare.
Farfuridi si Branzovenescu -; cuplu de imbecilitate, dependenti unul de altul fiindu-si unul altuia de folos (farfuria si branza).
Ghita Pristanda -; pristanda este un joc popular asemanator cu braul ce se danseaza dupa reguli prestabilite, batand pasul pe loc sau foarte putin stanga-dreapta conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc. Cu alte cuvinte Pristanda este umil, servil fata de sefi, fara personalitate, jucand dupa cum ii canta Tipatescu sau Zoe.
Cetateanul turmentat nu este individualizat prin nume pentru ca reprezinta o categorie, alegatorii „turmentati” sau ametiti de conducatorii politici care isi propun candidatii in functie de interesele personale.
Agamemnon Dandanache (sau Agamita, Gagamita). Primul este diminutivul caraghios al strasnicului nume Agamemnon, strateg si conducator grec, cuceritor al Troiei; al doilea diminutiv reda atat creerul de gasca cat si caderea in copilarie a candidatului ramolit. Dandanache, derivat de la dandana care inseamna incurcaturpa, gafa, belea, bucluc, cu sufixul grecesc, semn al vechilor politicieni sugereaza prostia dar si viclenia primara al celui care construieste o adevarata strategie a santajului urmarindu-si si interesul cu orice pret si provocand numeroase incurcaturi.