Este prima capodoper in creaia lui Liviu Rebreanu i un punct de referin in evoluia romanului romanesc. Eugen Lovinescu consider romanul o adevrat revoluie fa de: lirismul smntorist, eticismul ardelean, atitudinea poporanist. Elita criticii literare a vzut in acest roman o capodoper de rscruce in reflectarea satului i a ranului roman. Intr-adevr, romanul aduce o imagine nou, autentic, obiectiv asupra realitii rurale, respingand orice intenie de idilizare, de s8l13lm
infrumuseare.

Geneza:

Liviu Rebreanu a pornit in scrierea acestui roman de la fapte reale, pe care le-a transfigurat in opera sa. In articolul Mrturisiri romancierul vorbete amnunit despre geneza romanului su.

In primul rand romancierul mrturisete c a fost impresionat de o scen surprins la hotarul satului Prislop, cand un ran s-a aplecat i a srutat pmantul ca pe o ibovnic. Scena i s-a intiprit in minte, l-a uimit, l-a obsedat i a fost fixat in desfurarea epic a romanului.

Liviu Rebreanu a reinut o intamplare petrecut in sat: un ran intrit i-a btut unica fiic, Rodovica, pentru c a greit cu cel mai becisnic flcu din sat. Dac fata ar fi greit cu un biat instrit, ranul ar fi gsit mijlocul s impace lucrurile. Aa ins ruinea lui era mai amar pentru c trebuia s se incrusceasc, frunta, cu pleaba satului i s dea o zestre bun unui prpdit de flcu, care nu iubea pmantul. Intamplarea
Rodovici va constitui pentru inceput subiectul nuvelei Ruinea.

Tot in zilele respective Liviu Rebreanu a stat de vorb cu un flcu din vecini, voinic, harnic, dar foarte srac, Ion Pop al Glanetaului. Din discuiile cu acest flcu se simea o dragoste pentru pmant aproape bolnviceasc. Pronuna cuvantul pmant cu atata sete, cu atata lcomie i pasiune, parc ar fi fost vorba despre o fiin vie i adorat.

Combinand aceste date, imaginand scene, gesturi, dialoguri, Liviu
Rebreanu a trecut la elaborarea romanului. El ii propune s reprezinte prin Ion al Glanetaului pasiunea organic a ranului roman pentru pmantul pe care s-a nscut, pe care triete i moare.

Ion este un roman realist de observaie social. Romanul are o structur complex: urmrind destinul personajului principal, pe fundalul satului ardelean cu tradiiile i obicieiurile sale. Inc din acest roman Liviu
Rebreanu este adeptul construciei sferice: romanul incepe i se sfarete cu aceeai imagine. Drumul care duce spre Pripas este in acelai timp drumul de la realitatea vieii la ficiunea operei artistice; aceeai omagine de la sfaitul romanului ne readuce din lumea romanului in realitatea concret: Din oseaua ce vine de la Carlibaba, intovrind
Someul cand in dreapta, cand in stanga, pan la Cluj i chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece raul peste podul btran de lemn, acoperit cu indril mucegit, spintec satul Jidovia i alearg spre Bistria, unde se pierde in cealalt osea naional care coboar din Bucovina prin trectoarea Bargului. a...i

Drumul trece prin Jidovia, pe podul de lemn acoperit, de peste Some, i pe urm se pierde in oseaua cea mare i fr inceput ...

Structura romanului este complex, autorul urmrind destinul unui personaj proiectat pe fundalul satului ardelean cu tradiiile, obiceiurile sale specifice.

Monografia satului ardelean:

Se constituie treptat din prezentarea satului i a ranilor, a problemelor, care-i frmant indeosebi problema pmantului; prezentarea obiceiurilor i a tradiiilor legate de momentele fundamentale ale vieii: naterea, nunta, inmormantarea; prezentarea vieii intelectualitii ardelene i a problemei naionale. Nu intampltor romanul
incepe cu descrierea horei, scen antologic prin care autorul realizeaz mai multe obiective: prezentarea unui joc popular specific zonei, someana, i introducerea treptat a personajelor i sugerarea viitoarelor conflicte. Obiectivul romancierului inregistreaz pe rand lutarii, care cant sub opron, ritmul indrcit al someanei, gesturile flcilor, care ii ciocnesc cizmele: Zecile de perechi bat Someana cu atata pasiune, c potcoavele flcilor scapr scantei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se invltorete, se aeaz in starturi groase pe feele brzdate de sudoare, luminate de oboseal i de mulumire. Cu cat Briceag iuete cantecul, cu atat flcii se indarjesc, ii infloresc jocul, trec fetele pe subt man, le dau drumul s se invarteasc singure, opie pe loc ridicand tlpile, ii ciocnesc zgomotos clcaiele, ii pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nduite...

In continuare obiectivul romancierului inregistreaz grupul fetelor nepoftite la joc, al babelor care-i admir odraslele i al copiilor, care pandesc poalele fetelor. Scena este semnificativ i pentru realitatea adanc difereniat a satului. Astfel intr-un grup st primarul tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflat, i caiva btrani fruntai:
Pe-alturi, ca un caine la ua buctriei, trage cu urechea Alexandru
Glanetau, dornic s se amestece in vorb, tiindu-se totui s se vare
intre bogtai.

Lipsesc i reprezentanii intelectualitii ardelene: familia invtorului
Herdelea i preotul Belciug. Acetia respect petrecerea ranilor, dar nu se amestec printre ei. Astfel Maria Herdelea era fat de ran de pe la
Monor, dar fiindc umblase totdeauna in straie nemeti i mai ales c s-a mritat cu un invtor - se simea mult deasupra norodului i avea o mil cam dispreuitoare pentru tot ce e rnesc.

Ion o strange la piept pe Ana, mireasa lui Geroge, dei este indrgostit de Florica. Aici se sugereaz conflictul prin apariia lui Vasile Baciu, care il umilete pe Ion. Liviu Rebreanu exceleaz in prezentarea vieii rneti desfurate sub semnul experienei colective: hora, naterea, nunta, botezul, slujba duminical, judecarea vinovaiilor, inmormantarea. Toate aceste aspecte sunt zugrvite magistral, degajand o puternic senzaie de via real.

Obiceiurile de la nunt sunt prezentate cu prilejul nuntei Anei cu Ion.

Nunta ine trei zile. In prima zi alaiul pornete cu crue spre Jidovia.
In frunte merg clreii, care pocnesc din pistoale. In prima cru sunt lutarii, apoi o cru cu mirii i cu drutele i o bric cu naii. Intr-o alt cru sunt prinii mirilor, apoi altele incrcate cu flci i fete.

Nunta incepe la socrul mic i continu la socrul mare. Imaginea ospului este autentic, alctuit din urrilr i chiuiturile tinerilor, din versurile starostelui, din jocul miresei; ziua a treia ospul se mut la socrii mari, unde mireasa se duse acuma cu lada de zestre, urmat cu atata amar de vite i de galie c de abia incpeau in ograda
Glanetaului....

Liviu Rebreanu surprinde nu numai pitorescul obiceiurilor, dar i psihologia tneasc, mai ales in fragmentul care prezint peitul fetei,
in realitate un targ aprig pentru zestre.

Tabloul monografic al satului se completeaz i cu alte elemente, ca naterea la camp. Tot in acest sens sunt prezente informaii despre obiceiurile la inmormantare.

La inmormantarea Anei, la prohod, particip tot satul. Romancierul fixeaz i aici toate elementele eseniale: praporii fluturau alene in adierea de primvar... tmaie i aducea in schimb valuri de miros dulce de flori de mr... preotul Belciug mormia pe nas cantecele de
inmormantere si scutura mereu cdelnia.

Foarte bun psiholog, Liviu Rebreanu surprinde gesturile, comportamentele personajelor i mai ales psihologia personajului principal. In mintea acestuia se amestec imaginea moartei, cu aceea a copilului i cu imaginea iubitei. Cu deosebit art romancierul surprinde spaima de a nu pierde pmantul, care se strecoar treptat in sufletul lui Ion.

Dup inmormantarea Anei se fac pomenii bogate. Aceste elemente se

imbogesc cu altele, prilejuite de imormantarea lui Ion. Si aici particip tot satul. Preotul Belciug ine o cuvantare funebr, care il impresioneaz pe cei prezeni. Autorul este atent la reaciilöe participanilor i mai ales a prinilor: Pe urm Ion fu coborat in pmantul care i-a fost prea drag, i oamenii au venit pe rand s-i arunce cate o man de lut umed care rbufnea greu i trist pe scandurile odihnei de veci...

Dup inmormantare Glanetau a fcut pomeni bogate pentru sufletul lui
Ion.

Satul Pripas este locuit de romani i maghiari sub dominaie austro-ungar. In sat exist o ierarhie bine determinat in funcie de averea fiecruia. In frunte se afl tefan Hotnog, apoi rani bogai, ca
Vasile Baciu, Toma Bulbuc, rani instrii, ca Simion Lungu i sraci ca
Ion, Florica, vduva lui Maxim. In aceast lume pmantul determin poziia social a oamenilor i relaiile dintre ei.

De dragul pmantului Ion trebuie s-i inbue glasul iubirii i s se
insoare cu o fat bogat, dar pe care n-o iubete. La fel, Florica, fat srac, se cstorete, fr s-l iubeasc, cu Goerge, fiul gospodarului
instrit, Toma Bulbuc.

La timpul su Vasile Baciu s-a cstorit tot pentru avere; tot pentru pmant Ion se bate cu Simion Lungu, ajungand la inchisoare. Meritul romancierului const in faptul de a fi surprins tensiunile sociale i psihologice declanate de problema pmantului. Toate sentimentele, interesele, pasiunile garviteaz in jurul averii, a pmantului.

Atenia romancierului se indreapt i asupra intelectualitii ardelene, a greutilor cu care se confrunt zilnic. Astfel invtorul Herdelea intr in conflict cu preotul Belciug, om orgolios, care ii simt ameninat
intaietatea in sat. Invtorul Herdelea i cu numeroasa sa familie, se zbate cu datorii i lipsuri. Liviu Rebreanu surprinde intelectualitatea ardelean in zbaterea ei dramatic intre sentimentul naional i presiunile funcionarilor cezaro-crieti. Prin figura invtorului
Herdelea, Liviu Rebreanu red compromisurile fcute de intelectualitatea ardelean interesat in lupta naional, dar dornic s-i pstreze i s-i lrgeasc privilegiile. De exemplu invtorul Herdelea, mare susintor al cauzei neamului, pentru a-i menine postul il voteaz pe candidatul maghiar.

Caracterizarea lui Ion

In centrul romanului st destinul personajului principal, Ion. In aprecierea acestui personaj trebuie evitat un punct de vedere exclusivist: absolvirea sau condamnarea total. In realitate Ion este un personaj complex cu lumini i umbre, a crui suflet are pri greu de
ineles i de explicat. Complexitatea personajului rezult din sfaierea dramatic sub impulsul unor solicitri simultane i contrare: glasul pmantului i glasul iubirii.

Departe de a fi un primitiv, un instinctual, Ion triete o dram deplin motivat social i psihologic. Inc de mic el ii d seama c triete intr-o lume in care pmantul reprezint totul: el condiioneaz pziia social i relaia dintre oameni. In aceast lume oricat de inzestrat ar fi omul el nu este apreciat dup calitile sale, ci dup holdele de pmant pe care le are. Pmantul este deci garania unei viei indestulate i fericite. Aadar nu este vorba in cazul lui Ion de o sete atavic de pmant, ci de o dorin fierbinte de a tri altfel.

Ion nu este un posedat al posesivunii, ci un om, care dorete s-i schimbe viaa intr-o lume, care nu-i ofer prea multe anse. Astfel la
inceput el ii lucreaz cu hrnicie i indarjire pmantul puin i neroditor.
Munca sa este ins fr rezultat; Ion se simte umilit de ceilali. Cearta cu Vasile Baciu, btaia cu George, mustrrile preotului, reprourile mamei, c trage la srcie amplific zbuciumul personajului. Pentru Ion pmantul inseamn mai mult decat stpanirea unui teren intins, inseamn demnitate, inseamn dorina de a intra in rand cu oamenii. Singura soluie de a ajunge la pmant oferit de lumea in care triete este cstoria cu o fat bogat. Cum Vasile Baciu nu i-ar fi dat fata de bunvoie, Ion se decide s o seduc pe Ana. Setea de pmant intalnete in sufletul lui Ion o rezisten puternic pentru c Ion nu se hotrete uor s o ia pe Ana de nevast. Neputina de a-i schimba viaa il determin s aleag aceast soluie. Defapt in vremea respectiv muli tineri sraci se
insurau pentru avere cu fete bogate.

Romancierul insist asupra setei de pmant a personajului; aceasta manifest fa de pmant un fel de adoraie ptima: Cu o privire setoas, Ion cuprinse tot locul, cantrindu-l. Simea o plcere atat de mare vzandu-i pmantul, incat ii venea s cad in genunchi i s-l imbrize. I se prea mai frumos, pentru c era al lui. Iarba deas, groas, presrat cu trifoi, unduia ostenit de rcorea dimineii. Nu se putu stpani. Rupse un smoc de fire i le mototoli incet in palme.

In faa holdelor de pmant Ion se simte copleit; are sentimentul nimiciniei: Glasul pmantului ptrundea nvalnic in sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-i. Se simi mic i slab, cat un vierme pe care-l calci in picioare sau ca o frunz pe care vantul o valtorete cum ii place. Suspin prelung, umilit i infricoat in faa uriaului: Cat pmant,

Doamne!

Setea de pmant l-a stpanit pe Ion inc din copilrie: Totui in fundul inimii lui rodea ca un cariu prerea de ru c din atata hotar el nu stpanete decat dou-trei crampeie, pe cand toat fiina lui arde de dorul de-a avea pmant mult, mult, cat mai mult ... Iubirea pmantului l-a stpanit de mic copil. Venic a pizmuit pe cei bogai i venic s-a inarmat
intr-o hotrare ptima: "trebuie s aib pmant mult, trebuie !" De pe atunci pmantul i-a fost mai drag ca o mam.

Din momentul in care Ion se hotrete s o ia pe Ana, el dovedete o viclenie i o tenacitate calculat. Asistm la o adevrat inscenare erotic: joac la hor, o cheam la poart, o ignor cateva zile, o seduce i o prsete. Dac pan la un punct el poate fi ineles in zbaterea sa pentru pmant, tratamentul inuman fa de Ana este aproape inexplicabil. Lcomia nemsurat a personajului reiese din certurile cu Vasile Baciu cruia ii ia tot pmantul.

Dup ce obine pmanturile, Ion se schimb. El dobandete contiina noii sale poziii in lumea satului in ochi avea o lumin mandr, de biruitor, era plin de sine insui, pe uli umbla cu pai mari i cu genunchii
indoii, vorbea mai apsat cu oamenii i venic numai de pmant i avere.

O scen semnificativ este aceea cand Ion, ameit de fericire se apleac i-i srut pmantul:

Acuma, stpan al tuturor pamanturilor, ravnea sa le vaz, s le mangaie ca pe nite ibovnice credincioase. ... Dragostea lui avea nevoie de inima moiei. Dorea s simt lutul sub picioare, s i se agae de opinci, s-i soarb mirosul, s-i umple ochii de culoarea lui imbttoare...

Sufletul ii era ptruns de fericire. Parc nu mai ravnea nimic i nici nu mai era nimic in lume afar de fericirea lui. Pamantul se inchina in faa lui, tot pmantul... i tot era al lui, numai al lui acuma...

Se opri in mijlocul delniei. Lutul negru, lipicios ii intuia picioarele, ingreunandu-le, atrgandu-l ca braele unei iubite ptimae.
Ii radeau ochii, iar faa toat ii era scldat intr-o sudoare cald de patim. Il cuprinse o poft slbatic s imbriseze huma, s o crampoteasc in srutri. Intinse mainile spre brazdele drepte, zgrunuroase i umede.
Mirosul acru, proaspt i roditor ii aprindea sangele.

Se aplec, lu in maini un bulgre i-l sfram intre degete cu o plcere
infricoat. Mainile ii rmaser unse cu lutul cleios ca nite mnui de doliu. Sorbi mirosul, frecandu-i palmele.

Apoi incet, cucernic, fr s-i dea seama, se ls in genunchi, ii cobori fruntea i-i lipi buzele cu voluptate pe pmantul ud. i-n srutarea aceasta grbit simi un fior rece, ameitor...

Se ridic deodat ruinat si se uit imprejur s nu-l fi vzut cineva. Faa
ins ii zambea de o plcere nesfarit.

Ii incruci braele pe piept i-i linse buzele simind neancetat atingerea rece i dulceaa amar a pmantului. Satul, in vale, departe, prea un cuib de psri ascuns in vgaun de frica uliului.

Stpanirea pmantului ii d lui Ion senimentul puterii: Se vedea acum mare i puternic ca un urias din basme care a biruit, in lupte grele, o ceat de balauri ingrozitori.

Ii infipse mai bine picioarele in pmant, ca i cand ar fi vrut s potoleasc cele din urm zvarcoliri ale unui duman doborat. Si pmantul parc se cltina, se inchina in faa lui...

Dup cstorie trsturile ii pierd treptat omenescul. In epoca respectiv i ali tineri s-au cstorit cu fete bogate fr s iubeasc dar s-au resemnat i i-au cinstit familiile (Vasile Baciu). Abia dup nunt Ion ii d seama c odat cu pogoanele de pmant primete i urica satului.

El manifest fa de Ana o cruzime i o brutalitate greu de ineles.
Atitudinea sa inuman, certurile, btile, vorbele grele, determin siniciderea Anei. Moartea Anei il surprinde, dar nu il schimb.

Groaza declanat de moartea Anei ine doar o clip pentru c gandul lui
Ion se indreapt imediat la copil, ca singurul motenitor al averii socrului su. Nici moartea Anei, nici a copilului nu-l impresoineaz prea mult, decat in msur in care pmanturile lui Vasile Baciu depindeau de acetia.

Treptat Ion ii d seama c fericirea nu st in pogoanele de pmant i in sufletul su se simte din nou glasul iubirii pentru Florica.

In finalul romanului Ion moare ucis de Geroge, deci printr-o moarte violent care-i apare ca o pedeaps pentru c a vrut prea mult, pentru c nu s-a tiut opri la timp.

Impotriva inteniei declarate a romancierului de a nu acorda atenie meteugului stilistic, exprimarea este sugestiv. Romancierul folosete expresii, comparaii potrivite pentru a fixa un peisaj, o situaie, o atitudine: In sfarit se apropia crciunul. O iarn uracios se zbtea s coboare pe pmant, dar parc nu avea inc destul putere. Vzduhul cernea mereu fulgi lenei care se topeau pan s ajung jos i se prpdeau in bltoacele de noroi... Ion sosea totui ôn toate nopile, nesmintit.
Apoi, intr-o sear rscolit de zpad mrunt, veni mai devreme puin. Casa zcea in intuneric, neagr ca un bivol adormit.