h6t6tl
De ce cultura ?
Intr-un secol al vitezei unde apar schimbari la fiecare pas (de mentalitate,
de sistem de apreciere al valorilor), iti pui intrebarea unde ne incadram
in legatura cu bagajul de cunostinte asimilat de-a lungul timpului.
Poti spune ca un om ce nu-si cunoaste istoria, manifestarile artistice ale semenilor
sai, traditiile, obiceiurile, nu se poate regasi pe sine. Nu are unde sa ajunga,
daca nu stie de unde a plecat si mai ales cu ce a plecat inzestrat in
drumul vietii. Reusesti sa iti gasesti propria identitate, sa te cunosti pe
tine, resursele tale, seva cu care te hranesti la nivel spiritual, atunci cand
iei contact cu creatiile semenilor tai.
Opera acestora se inspira tocmai din sentimentele traite, intamplari ce au schimbat
destine, ce au modificat cursul vietii. Au fost create cu scop educativ, spre
a fi de folos tuturor, pentru ca sa se poata invata din experientele altora
sau sa se faca cunoscuta viata oamenilor din diverse timpuri, in diverse ipostaze
ale dezvoltarii societatii.
Au fost, sunt si este scris sa mai fie persoane de o sensibilitate aparte, inzestrate
cu darul de a „canta” despre ce gasesc ei important indeajuns
incat sa fie facut cunoscut intregii lumi. Ei au puterea de
a pune pe hartie sau pe panza tot ce simt intr-o maniera speciala
ca intr-o aura de lumina. Pot face „din bube, mucegaiuri si noroi”,
„frumuseti si preturi noi”, dupa cum cu intelepciune afirma
Tudor Arghezi in crezul operei sale „Testament”
Cred ca in fiecare din noi se gaseste un izvor de creatie, aceasta proprietate
(daca ii pot spune asa) se gaseste in codul nostru genetic, doar ca nu este
exploatata la maximum. Intr-o maniera stiintifica de redare poti spune ca nu
oriunde isi gaseste mediul propice de dezvoltare. Sunt necesare a fi indeplinite
unele conditii cum ar fi: o deosebita receptivitate la tot ce este in jur, sensibilitate,
chiar o maniera proprie de vedere a lumii inconjuratoare, in plus un mediu
propice exploatarii unor astfel de calitati. In plus, astfel de inclinatii
sunt descoperite si, in scoala, exista institutii de invatamant
specializate cu pedagogi bine instruiti, ce incearca sa puna in evidenta
aptitudinile invataceilor spre arta sub orice forma. Scoala are o foarte
mare influenta, este important sa se incerce sa se dezvolte inclinatiile
reale ale elevilor, sa se puna pret pe imbinarea teoriei cu practica,
pentru ca in scoala se formeaza personalitati, devii Om.
Asadar, prin cultura, din punctul meu de vedere, se reunesc toate „sclipirile”
oamenilor, in truda acestora de a intelege viata, cu toate formele ei
de manifestare. Acesta este un mod de exprimare a sentimentelor incercate
de oameni: admiratia, revolta, frica, mandria, ura, dragostea si orice
sentiment dat sa fie simtit.
Este imposibil ca in fata rasaritului de soare sa nu fii indemnat de ceva
din strafundul tau sa faci cunoscuta senzatia ta de exuberanta si altora. Acest
lucru il faci cunoscut cum poti tu mai bine: prin vorbe, versuri, imagini,
efectiv ai la dispozitie toate uneltele ce fac apel la simturile omului.
Insa se poate intampla si contrar, sa nu fi impresionat de acest
rasarit pentru ca poate nu te intereseaza. Sunt oameni care pun banii mai presus
de orice si, in cazul in care gasesti o opera de arta in vilele luxoase, de
cele mai multe ori este acolo doar cu scop decorativ, dovada de snobism.
Banii nu sunt totul, nu ne conduc viata, nu guverneaza actiunile tale.
Cred ca avem nevoie de cultura, pentru a fi superiori din punct de vedere spiritual,
sa te deosebesti de animalul care traieste doar pentru a se hrani si inmulti.
Adevarata iubire pentru cultura reiese din efortul fiecaruia de a restaura creatiile
peste care timpul a trecut fara mila, si-a lasat nemiloasa amprenta: degradarea.
Tocmai in acest scop sunt oameni ce lucreaza din greu la reconsolidarea operelor
de arta. In acelasi timp este importanta si cunoasterea acestora, promovarea
in medii cat mai variate a manifestarilor culturale de orice natura.
Astfel, devii un om mai bun, increzator in puterile poporului tau, lumii
tale. Arta te purifica si te innobileaza dar te poate face sa te simti
mic in comparatie cu maretia lor, insa ele au fost create tocmai pentru a reda
incredere si a deveni un ghid in vartejul vietii.
In alta ordine de idei, se pot gasi si alte raspunsuri la intrebarea „de
ce cultura”, datorita diverselor sensuri ce le poate imbraca cuvantul:
cultura. Astfel se poate vorbi despre cultura pacii, spre exemplu:
Cultura pacii reprezinta valorile, atitudinile si formele de comportament care
reflecta respectul pentru viata, pentru fiintele umane si demnitatea lor si
pentru drepturile omului, respingerea violentei sub toate formele ei si aderarea
la principiile libertatii, dreptatii, solidaritatii, tolerantei si intelegerii
dintre popoare si intre grupuri si indivizi.
Pentru a putea, noi si generatiile viitoare, sa culegem roadele acestei culturi
a pacii, trebuie sa actionam neintarziat: sa incurajam educatia pentru pace, drepturile omului si democratie, toleranta
si intelegere internationala; sa protejam si sa respectam drepturile omului, fara exceptie, si sa luptam impotriva
oricarei forme de discriminare; sa promovam principiile democratice la toate nivelele societatii; sa traim in toleranta si solidaritate; sa protejam si sa respectam mediul.
In lucrarea „Sociologia-elemente introductive fundamentale” (2001),
profesor doctor Radu Baltasiu subliniaza importanta culturii afirmand
ca „Statul fara cultura devine oligarhie, adica un summum de grupari de
interese, societatea „in afara culturii” devine o masa cu identitate
minimala, iar civilizatia devine o imposibilitate istorica” (p.52).
Definirea termenului de „cultura” e o operatie dificila datorita
multiplelor acceptiuni ce i s-au oferit. Alfred Kroeber si Clyde Kluckhonn in
cartea „The nature of culture”(1952) identificau mai putin de 163
de definitii, ceea ce l-a determinat pe un sociolog francez sa vorbeasca de
o „jungla conceptuala”.
Etimologic, conceptul de cultura, provine de la latinescul „cultura”
(cultura pamantului).
Profesor doctor Ioan Mihailescu, in lucrarea „Sociologie generala”(2000),
defineste cultura ca fiind „ansamblul modelelor de gandire, atitudine
si actiune care caracterizeaza o populatie sau o societate, inclusiv materializarea
acestor modele in lucruri.”
Cultura e compusa din cultura nonmateriala (ideala): creatii abstracte cum sunt
valorile, simbolurile, normele, obiceiurile si institutiile si din cultura materiala:
produsele fizice sau obiectele cum sunt vasele de argila, computerele, monezile
etc.
Relatia dintre cultura si societate este una de interdependenta. Legatura dintre
cultura si societate este atat de puternica, incat specialistii
pun semnul egalitatii intre ele. Totusi, prin cultura intelegem produsele
ideale si materiale ale unui grup, iar prin societate intelegem un grup
relativ autonom care se autoreproduce, ocupa acelasi teritoriu si participa
la o cultura comuna. Asadar, nu exista cultura in afara unei societati si nici
societate fara o anumita cultura.
Ioan Mihailescu, in opera aproape uitata mai sus, aminteste ca elemente ale
culturii: simbolurile, ritul, limbajul, normele, traditiile si valorile.
· Simbolurile sunt semne arbitrare, utilizate la nivel social pentru
a desemna ceva (un obiect, o actiune, o atitudine, etc.);
· Ritul este o secventa formalizata si stereotipizata de acte savarsite
intr-un context religios sau magic (H. Mendras, 1989, apoi Ioan Mihailescu,
2000);
· Limbajul e un sistem structural la nivel social de modele sonore, cu
semnificatii specifice arbitrare.
· Traditiile sunt modalitati comportamentale obisnuite si practicate
de multa vreme de un grup.
· Moravurile au caracter imperativ mai accentuat. Ele sunt idei, afirmatii
cu privire la ceea ce este drept si gresit si, in raport cu acestea, la ce este
permis si interzis de intreprins in situatiile date.
· Legile sunt reguli stabilite sau intarite de un organism politic(statul)compus
din persoanele carora li se recunoaste dreptul de a folosi forta.
· Valorile sunt idei abstracte despre ceea ce este dezirabil, corect
si bine sa urmareasca majoritatea membrilor unei societati.
Bibliografie:
- Sociologia-elemente introductive fundamentale (2001) - prof.dr. Radu Baltasiu
- Sociologie generala(2000) - prof.dr. Ioan Mihailescu
