o9g18gm
Poetul si eseistul Arcadie Suceveanu s-a nascut la 16 noiem brie 1952 in comuna Suceveni din Nordul Bucovinei si a studiat la Universitatea de Stat din Cernauti, absolvind-o in 1974. De butul editorial, cu placheta de versuri Ma cheama cuvintele, si l-a facut in 1979. Au urmat cartile Tarmul de echilibru (1982),
Mesaje la sfarsit de mileniu (1987), Arhivele Golgotei (1990),
Secunda care sunt eu (1993), Eterna Danemarca (1995),
Infruntarea lui Heraclit (1998).
Carti pentru copii: A fugit melcul de-acasa (1984), Ora cinci fara doi fulgi (1986), In camasa de cireasa (1989) s. a.
Laureat al catorva premii pentru poezie, inclusiv al Premiului
Mihai Eminescu al Academiei Romane (1997).

Nevoia de innoire permanenta se simte intotdeauna si in toate, in arta indeosebi. Ceea ce a fost ieri nou si culme, azi devine conform legilor dialecticii, ale dezvoltarii, dar chiar si ale bunu lui simt ceva obisnuit, la indemana tuturor, chiar daca la anu mite cotituri ale istoriei si ale vietii se prezinta ca expresie inedi ta a problemelor nerezolvate si a situatiilor existentiale vesnice.
Infrunta timpul numai adevaratii, marii, genialii.
In alta ordine de idei orice aspirant la gloria de scriitor, de exemplu, n-are sanse de a se afirma daca nu se prezinta in fata publicului cu ceva al sau, propriu, inedit. Oricat de eminescian ori nichitastanescian, poetul de azi este apreciat in masura in care isi dezvaluie propriile sale aptitudini, capacitati si, in fine, realizari.
Si nu poate fi, pentru noi, indragostitii de carte din Republica
Moldova, o sarcina mai actuala decat constientizarea dinamismu lui privind evolutia poeziei est-prutene postbelice. Dupa generatia scriitorilor Andrei Lupan, Emilian Bucov s. a. s-au afirmat, in a doua jumatate a anilor 50 si, mai cu seama, in anii 60 scriitori tineri cu o alta intelegere si viziune asupra vietii si, respectiv, cu o alta recuzita de unelte scriitoricesti: Ion Druta, Ion C. Ciobanu,
Vasile Vasilache, Vladimir Besleaga, Ariadna Salari, Ana Lupan,
Raisa Lungu-Ploaie s. a. in proza, Grigore Vieru, Liviu Damian,
Victor Teleuca, Arhip Cibotaru s. a. in poezie.
In anii 60 si, mai ales, in anii 70 infloreste creatia unor alti poeti originali: Ion Vatamanu, Gheorghe Voda, Anatol Codru, Ana tol Ciocanu etc., in proza replica necesara inaintasilor dand-o
Vlad Iovita, Serafim Saka, Nicolae Esinencu...
Mai incoace, in anii 70, se manifesta talentul deosebit al generatiei ochiului al treilea , compusa din Nicolae Dabija, Leoni da Lari, Vasile Romanciuc, Ion Hadarca etc., pentru ca ceea ce se intampla in prezent, prin cartile optzecistilor din plutonul lui
Emilian Galaicu-Paun, sa insemne o alta replica, favorizata si de innoirile categorice si principiale din climatul social-politic, de aceea mai taioasa, mai neiertatoare/necrutatoare si, in fine, mai putin eficienta, data literaturii anterioare.

Evolutia presupune innoire principiala, dar nu si ruperea oricarui fir de legatura cu traditia sau, in orice caz, nu si anatemi zarea totala si definitiva, ajunsa pe alocuri nerusinata, a litera turii anterioare. Pierderea eficientei potentiale a literaturii noas tre optzeciste nu e cauzata numai de talentele exceptionale ale reprezentantilor ei, dar si de zgomotul cu care se produc acestia si de lipsa de intelegere a adevarului ca ei vin neaparat si din literatura anterioara, din straduintele, realizarile, chinurile, suferintele, poate si din esecurile creatoare ale celor de ieri .
Ne-a fost absolut necesara aceasta incursiune fugitiva in isto ria literaturii noastre postbelice, pentru ca sa putem incepe intr un mod mai firesc prezentarea creatiei unui aproape optzecist, care se numeste Arcadie Suceveanu.
Arcadie Suceveanu cu alti doi bucovineni, scriitorii Vasile Levitchi si Mihai Prepelita.

Prezent in volumul colectiv Portret de grup , care include 20 de poeti optzecisti, el poate fi considerat ca atare. Dar si prin cartea sa de debut, Ma cheama cuvintele, si prin cele care au urmat,
Arcadie Suceveanu se manifesta ca un traditional, in sensul ca se integreaza literaturii saptezeciste (daca admitem compartimen tarea procesului literar pe... decenii).
Poet cu Bucovina-n suflet si-n cuvant, scolit la valorile auten tice ale literaturii romane interbelice si contemporane, autorul cartii de totalizare Infruntarea lui Heraclit, din care vom spicui exemplele, s-a dovedit de la bun inceput un promotor al scrisului din imbolduri launtrice sincere si puternice si un cautator asiduu al formulelor lirice originale, in orice caz nebatatorite. Fraza apa rent obisnuita si calma se transforma sub pana lui, pe neprins de veste, spontan si firesc, in una metaforica si polemica. Eu nu cred ca salcamul isi creste ghimpi din ura,/ Eu sunt convins ca scopul salcamului e floarea,/ Ca nu din ordin canta pe ram privighetoarea,/
Ci de uimire limba ii delireaza-n gura , scrie incepatorul de la
Cernauti (inca), pentru a continua foarte traditional : Si nu din intamplare e iarba asta verde,/ Si nu spre a-i spori prezentul si averea / Din altruism, prieteni, albina strange mierea /
Pornire ce o-nalta, o arde si o pierde (Exercitii pentru coloana vertebrala). Or, ce sunt uimirea si altruismul , daca nu ceva lesne incadrabil in semnele literaturii timpului? Dar in aceeasi poezie se anunta si ceva ce nu prea concorda cu artele poetice ale epocii: Stramosul mierlei mierla-i, in sfanta randuiala./
Iar demnitatea are coloana vertebrala .
Se putea intui atunci, la 1979, in versuri ca cele citate, un poet deosebit? Iar in afirmatii programatice ca aceasta: Este-o che mare-n toate cate sant,/ Graul pe ses nu creste din greseala /
Cand iese-n zori din haina-i de pamant,/ Sub pielea lui strabunii se rascoala ?
Arcadie Suceveanu isi pregatea cititorul pentru o receptare adecvata a poeziei ce-i umplea sufletul si care nu mai cadra cu

Arcadie Suceveanu cu mai tanarul poet si critic bucovinean Stefan Hostiuc. literatura excesiv de clara ( inteleasa ): N-ai reusit sa spui aproape nimic,/ Risipitorule de tpopi si dactile,/ Ramane mereu ceva nerostit / Doar umbra-i de aur iti arde pe file . In sfarsit, apare si o nota (nuanta) subversiva in epoca: Poezia exprima si ascunsul mesaj/ (Sa iei, cititorule, aminte!)/ Ca din tot ce-a fost spus, mai putin/ De jumatate-a nimerit in cuvinte .
Curand el avea sa-si divulge dorinta de a ne da un poem tanar,/ cu ochii albastri,/ revolutionar,/ un poem/ pe care sa-l puteti oricand rasadi/ in locul unui cires , prin cateva poezii ca
Ucenicul lui Homer (I), Ucenicul lui Homer (II), Lacrima lui
Ovidiu si Parabola frunzei si a febrilului ei visator (aceasta din urma dedicata lui Ion Vatamanu) deconspirand unii autori si unele motive pe care ii elogia ori si-i lua drept exemple.
Dar cartea prin care Arcadie Suceveanu a facut saltul necesar unui poet care se depaseste mereu si serios a fost Mesaje la sfarsit de mileniu. Nu prin antologica poezie Secunda care sunt eu si

nici chiar prin poezia-program, inca mai putin incadrabila in litera tura epocii, Plimbare de seara, in care apar note polemice foarte ascutite: Eu duc april in fragede vagoane,/ Eu duc prin gari cis terne cu azur,/ Pe caile conditiei umane/ Vreau sa va plimb pe sentimentul pur.// Vreau sa va plimb pe muchia luminii,/ Pe-un corn de melc, pe-un tipat de cocor,/ Chiar daca plange moartea printre linii/ Si timpu-mi da vagoanele cu clor... .
Saltul lui Arcadie Suceveanu la poezia autentica este atestat in Miorita si in Nufarul magic. Dintre multele si tot mai talenta tele interpretari poetice contemporane ale capodoperei folcloru lui nostru, Miorita lui este absolut distincta, inconfundabila si, mai presus de toate, de o profunzime exemplara a gandirii si de o frumusete rascolitoare a spunerii . Acel cioban din culme de
Carpati/ Ce-a curs in stea, cu nunta fulgerata,/ Acel cioban ucis de cei doi frati,/ Prin jertfa lui de sange, mi-este tata ni se destainuia fiul ciobanului moldovean. Si doua umbre-apar in calea mea,/ Si doua umbre, pe la apus de soare,/ Lovindu-ma in teasta vai, ar vrea,/ Prin mine, inca-o data sa-l omoare!
Urmeaza doua strofe in fata carora ramanem uluiti de intuitia scriitorului care a fost in masura sa constientizeze nu numai faptul relativ lesne de inteles ca acel cioban, ajuns la fiul meu,/ Prin el

(prin fiu. I. C.) isi mana turmele de sange , dar si cutremuratorul adevar din strofa de incheiere: L-aud acum trecand prin alti barbati,/ Nimic de turma lui nu-l mai desparte./ Prin jertfa lui, ne stim cu totii frati/ Legati de-un dor ce-i mai presus de moarte!
Nufarul magic nu este la fel de profund prin viziune, dar castiga enorm in fata noastra prin replica totala data realitatii tim pului, simbolizata puternic prin acele impuritati, noroaie fara numar , pe care ar fi dorit, un turn fiind, sa-l transforme intreg noroiul ! intr-un prund de aur! , ultimul vers lasandu-se inteles daca nu ca o replica scriitorilor care pactizau din suflet, din inertie sau din... comoditate si lasitate cu ororile timpului, cel putin ca o angajare benevola intr-o actiune temerara, angajare exprimata cu o putere artistica surprinzatoare.

Asa s-a apropiat Arcadie Suceveanu de cartea care l-a consa crat: Arhivele Golgotei. Versul discursiv nu dispare din poezia au torului, dar metaforele si simbolurile, cu care operase si in cartile anterioare, sunt acum mai indraznete, mai cuprinzatoare, au o put ere iradianta neintalnita pana atunci in versurile lui. Aparuta in
1990, dupa 5 ani de restructurare gorbaciovista si cadrand perfect cu operele datorate constientizarii unor adevaruri odinioara im posibil de exprimat, noua carte a poetului venea din intelegerea unor fapte groaznice istoriceste explicabile, dar totusi de neier tat! ca acelea ca noi ne-am uitat si limba, si temeiul , din doina ne-am facut vesmant de gala , si-am invatat tradarea ca pe-o arta .
Nu atat in raspar fata de scriitorii devotati regimului comunist, cat laolalta cu unii dintre scriitorii vechi si cu confratii de breasla noi , Arcadie Suceveanu avea sa scrie raspicat in Ruga fiilor ratacitori, din care am citat: Dar adevarul totusi nu se vinde,/
Arcadie Suceveanu insotind-o pe Ana Blandiana.

Dar mai avem coloana vertebrala,/ Si sprijiniti de munti si de colinde/ Am mai putea invinge-aceasta boala .
Ceea ce ruga poetul in continuarea operei numite avea sa constituie un intreg program de motive, semnificatii si atitudini, materializat in simboluri nici macar banuite in literatura noastra de pana atunci, tinuta in chingile de fier ale realismului socialist si ale hotararilor de partid. Poezii ca Eterna Danemarca, Arhivele
Golgotei (I, II si III), Neamul lui Iona, Ultimul zimbru, Refuzarea circului sau Corabia lui Sebastian constituie contributia nein doielnica a lui Arcadie Suceveanu la dezvaluirea adevarurilor mon struoase in care am fost tinuti in conditiile imperiului sovietic to talitar, rusificator si deznationalizator. In viziunea poetului, Dane marca (de altfel, si Hamlet) nu este numai ceea ce fusese in tra gedia lui Shakespeare ( E ceva putred in Danemarca ); poate si alti scriitori intelegeau catre 1990 acest adevar, dar numai si anume Arcadie Suceveanu a scris raspicat, metaforic, ridicand cuvantul si notiunea de Danemarca la rang de simbol artistic de mare sugestivitate, de vreme ce Danemarca e eterna Dane marca sociala,/ Morbul ei e viu in toate, viciul ei e patogen./ Din spre tronul ei adie parca-a beci si mucezeala,/ Raiul ei e-un rai specific, ce duhneste a infern si Ce ziceati? Sunt grasi paunii cei hraniti doar cu vopsele?/ Ce ziceati de-aceste teste? Grohaie ca niste porci?/ Ah, te simt batand sub tampla, Danemarca-a vremii mele,/ Ah, miroase-a Danemarca orisiunde te intorci!
Nu putem rezista ispitei de a dezvalui, aici, si cateva particularitati de gandire si de exprimare ale poeziei Neamul lui Iona. Personajul din Biblie, inghitit de Chit, este si el actualizat, de vreme ce
Chitul nu e altceva decat imperiul sovietic desfiintator de popoare:
Si-atuncea a venit un peste mare/ Si ne-a-nghitit pe noi, pestii cei mici./ Si iata-ne de veacuri stand aici,/ In burta lui, si nu avem scapare./
/ E mare, Doamne, pestele cel mare!/ O fi din stirpea biblicului Chit/
Ce pe Iona, bietul, l-a-nghitit/ In pantecele lui de peste mare?
De o ironie nemasurata e cuvantul sucevenian despre liberta tea pe care le-o oferea imperiul sovietic popoarelor ocupate si tinute in cusca lui de necuprins : Ce generos e pestele cel mare!/ Nu ne mai lasa-n grija nimanui,/ Ne-ofera tot confortul burtii lui,/ Cum se cuvine unui peste mare .
Catre 1990 venea insa descatusarea masiva a constiintelor nu numai la nivel de indivizi, ci si la acel de popoare. Se trezeau la viata estonienii, letonii, lituanienii, ucrainenii si nu in ultimul rand moldovenii, toti cerandu-si dreptul la iesirea de sub jugul frate lui mai mare . Chitul contemporan simtea crampe la stomac, iar poetul, primul in sirul generatiilor de scriitori de la noi care capatau, abia atunci, posibilitatea de a rosti atare adevaruri, se adresa sincer si inspirat lui Dumnezeu: Doamne, iti cerem mila si-ndurare:/ Daca mai tii la ale noastre sorti/ Si nu vrei sa

murim prin sufocare,/ Nici sa traim pe jumatate morti, / Fa pestele ca sa ne verse-n mare/ Si naste-ne din nou, daca mai poti!
Apoi nu numai Danemarca, Hamlet, Chitul si Iona, dar si
Doamna Apocalipsa, Zimbrul, Domnul Abis, Turnul Babel, Noe,

Judecata de Apoi, Don Quijote si alte notiuni si personaje consa crate sunt reactualizate de Arcadie Suceveanu, imputernicite de el sa exprime realitati si adevaruri contemporane. Poetul obtine acea adancime de continut a operelor sale si acea stralucire a ex presiei lirice, care se pot afirma anume si numai in urma exploata rii metaforei/simbolului purtatoare de semnificatii etice si, mai larg, sociale ale faptelor de interes general si sporit ale realitatii obiective. Dumnezeu, Iuda, Pilat, Batranul Corb (al lui Edgar Poe) sunt alte exemple de personaje pe care Arcadie Suceveanu le pune sa exprime, uneori intr-o singura metafora, adevaruri esentiale despre timpurile noastre. Atare personaje si notiuni sunt pentru autorul Arhivelor Golgotei ceea ce a insemnat frunza ca motiv poetic pentru Ion Vatamanu sau piatra ca motiv primordial, explo rat in adancime si multilateral, al creatiei lui Anatol Codru.
Se adauga neaparat o indemanare admirabila a scriitorului de a manui cuvantul si fraza, o adevarata ingeniozitate a folosirii resurselor lingvistice. De exemplu: In ochii mei s-au scufundat
Venetii,/ Din carnea oarba mi s-a scurs misterul/ Cum dintr-un vultur mort se scurge cerul/ Si plopii ma intreaba vineti: ce ti-i...
(Ruina fostelor Venetii). Sau: Acesti irozi azi nu mai taie prunci,/
Ei taie tot ce poate tine minte./ Acesti irozi au si primit porunci/
Sa taie toti stramosii din morminte , Acesti irozi se fac a nu vedea,/ Acesti irozi nu vor sa ia aminte/ Ca Burebista doarme-n tampla mea,/ Ca Eminescu-mi curge prin cuvinte... (Cimitire vii).
Arcadie Suceveanu si-a afirmat plenar individualitatea cre atoare depasindu-si prin ceva inaintasii si contemporanii, dar fara sa uite ce au insemnat pentru creatia sa George Meniuc si Vasile
Levitchi ori colegii de mai incoace Ion Vatamanu si Serafim Saka
(a se vedea eseurile sale despre tuspatru confratii de breasla). El

n-a fugit dintre scriitorii timpului, ci s-a integrat in opera comuna de creare a unei literaturi oneste si veridice, incitante si stimula toare a progresului etic si estetic (mai citam o data: un poem tanar,/ cu ochii albastri,/ revolutionar ), cautand si gasind pentru aceasta modalitatile si uneltele necesare si potrivite. El n-a luat de la inaintasi vetustatea inerenta, ci s-a smuls din aceasta, de venind un poet modern prin viziune si prin procedee. Parabolele din Arhivele Golgotei, inimaginabile la inaintasii sai, sunt opere de o modernitate neindoielnica, alcatuind o mitologie a sa, per sonala, chiar daca a pornit de la niste simboluri si mituri preexis tente creatiei sale. Traditionala in aparenta, creatia lui Arcadie
Suceveanu este modernista in esenta. Indepartandu-se cuviincios de mimetismul neputincios si de expresia plata, sentimentala a majoritatii scriitorilor in mijlocul carora a creat si creeaza, el a cultivat si cultiva metafora, simbolul, parabola prin care isi dezvaluie gandirea indrazneata si da stralucire exprimarii rafi nate care-l apropie de modernisti. De modernistii pe care el, Ar cadie Suceveanu, ca si cum ii reabiliteaza in ochii cititorului ori chiar ii salveaza, indicand indirect, prin operele sale, cine sunt si cine ar trebui sa fie ei.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Ana Bantos, Cunoastere si euforie. In cartea ei: Creatie si atitudine ,
Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1985.
Mihai Cimpoi, Sub zodia marii intrebari. In cartea: Arcadie Suce veanu, Mesaje la sfarsit de mileniu , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1987;
O istorie deschisa a literaturii romane din Basarabia, Chisinau, Ed. Arc,
1996; editia a II-a, 1997.
Igor Nagacevschi, O carte ce educa. In Literatura si arta , 1987, 18 iunie.
Tudor Palladi, Metafora intre cuvant si drama. In Orizontul , 1989, nr. 4; Arcadie Suceveanu: Eterna Danemarca . In Literatura si arta ,
1996, 26 septembrie.
Alex. Stefanescu, In grafie latina. In Romania literara , 1990, 13 decembrie.

Nicolae Tone, Poeti basarabeni. Arcadie Suceveanu. In Totusi iubi rea , 1991, nr. 5 (ianuarie).
Ioan Lascu, Rataciti prin istorie. (Profil liric: Arcadie Suceveanu). In
Ramuri , 1991, nr. 2.
Theodor Codreanu, Miorita si Golgota basarabeana. In Literatu ra si arta , 1991, 4 martie.
Ion Ciocanu, Promotor al valorilor perene. In cartea lui: Atitudini si reflectii , Chisinau, Ed. Hyperion, 1992.
George Muntean, Golgota unui poet bucovinean. In Meridianul
Timisoara , 1992, nr. 11-12.
Constantin Ciopraga, Poeti basarabeni: Leo Butnaru Arcadie Suce veanu. In Dacia , 1994, nr. 1.
Stefan Hostiuc, Zborul din crisalida oglinzii sau jocul paradigmatic al scriiturii. In cartea: Arcadie Suceveanu, Eterna Danemarca , Bucuresti,
Ed. Eminescu, 1995.
Stefan Broasca, Un caz de democratie a inspiratiei. In Plai roma nesc , 1996, nr. 6 (iunie).
Ioan Holban, Arcadie Suceveanu in Eterna Danemarca . In Con vorbiri literare , 1997, nr. 1.
Adrian Dinu Rachieru, Arcadie Suceveanu pe crucea sonetului .
In cartea lui: Poeti din Bucovina , Timisoara, Ed. Helicon, 1997.