s8h7hi
Cronicarul ascuns sub pseudonimul Zilot Romanul era pe la 1850 un om cu totul vechi, el care, nascut pe la 1780, alcatuise in 1800 o cronica in versuri si proza din domnia lui Constantin Hangerliul pana la domnia lui Ion Caragea. Cu cat inainteaza in veac, Zilot se dezvaluie ca o adevarata tombatera, facand caz de evghenie, el boier marunt, si numind “rebelii” toate miscarile generoase. De cariera lui Tudor
Vladimirescu se arata foarte plictisit: “de unde sa-mi plesneasca in capu-mi ca el hraneste in duhul lui aceasta ce vazum”. Regulamentul organic i se pare foarte bun, iar pentru “Costuta” (Constitutie) are numai ocari. La 1848 nu vede decat hotomani si tigani ridicati contra
“ristocratilor”. Totul e zugravit in culori de carnaval, care prilejuiesc unele versuri de un mare umor ingenuu:

Unde scapare? Cine te-aude,
In care parte te poti ascunde?
Caci toti mojicii si toti tiganii,
Si impreuna toti hotomanii,
Din tari straine fugiti aicea,
Cu izgonire, caci facea pricea,
Aceste cete impreunate
Si supt obraze chip mai semnate
Din boierime, din negotime,
I preotime, calugarime,
I dascalime, profesorime,
I ciocoime, si calicime,
I sholarime, s-ucenicime,
Si toata ceata de slugarime
Striga pe uliti: “Jos ristocratii,
Ei ne mananca, sa punem p-altii”.
Clopote urla, sunet de glasuri,
Pe uliti, poduri, certuri si harturi...
“Sa caza neamul (zicea tiganul),
Toti suntem una, nu mai e banul.”