m6q24qn
Volumul “Poema rondelurilor” apartine perioadei finale din creatia
lui Al. Macedonski, cand constiinta esteticului il indeamna pe poet spre rigoarea
formei fixe, spre realizarea acordurilor tonale perfecte intre muzicalitatea
versului si corespondentul sau in imagini.
Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita din treisprezece versuri grupate
in trei catrene si un vers izolat. Primele doua versuri sunt identice cu versurile
7 si 8, iar versul final este identic cu primul vers; versificatia rondelului
se limiteaza la doua rime.
“Rondelul rozelor ce mor” este inspirit , aparent, din viata efemera
a florilor, model oferit de Albert Samain- poetul francez al universului floral;
privita in profunzime, tema poeziei o constituie moartea, ca lege la care se
supune intreg universal. Tema poeziei se sintetizeaza in versul “E vremea
rozelor ce mor” care se repeta ocupand pozitiile 1,7 si 13(conform regulilor
rondelului). Folosirea refrenului reprezinta si un element simbolistic.
Din multitudinea de aspecte ale toamnei, poetul s-a oprit asupra mortii trandafirilor,
simbol al frumusetii, gingasiei, sensibilitati, al iubirii si tot odata al eternitatii,ei
reprezinta cupa vietii, astfel momentul ofilirii rozelor devine timpul decadentei.
Existenta omului si existenta florilor se aseamna prin vremelnicie , vremea
rozelor ce mor este si vremea stingerii sufletului. Poetul se regaseste pe sine,
victima a aceleiasi legi universale. Moartea, insa, nu este direct numita, ci
este sugerata prin aplicarea principiului simbolist al corespondentei secrete
dintre realitati si starile provocate de ele: “ E vremea rozelor ce mor
/Mor in gradini, si mor si-n mine” prin corespondenta intre universul
floral si cel uman, natura participa la suferinta poetului. In acest sens exista
doua planuri: un plan exterior si concret reprezentat de multimea rozelor ce
se ofilesc in gradini ; supstantivele concrete “roze” (ce defineste
flori frumos mirositoare si frumos ornamentale) si gradini (locul in care florile
infloresc si se ofoliesc) au insa si conotatii abstracte rozele sunt valori
ale eternului iar gradina poate fi comparata cu gradina Edenului in care poposeste
moartea.Cel de-al doilea plan este cel interior, sugerand starile sufletesti
ale poetului (determinate de tabloul exterior), prin substantivele abstracte
si articulate indefinit: ”o jale”, “un fior” ce definesc
sentimentul de tristete si durerea, gandul la moarte si constiinta unui destin
comun.
De multe ori, corespondentele secrete dintre om si natura se realizeaza mai
pregnant, prin contraste, cum ar fi tabloul rozelor care in ciuda frumusetii
si gingasiei lor sunt atat de ”usor” supuse ofilirii; antiteza creata
sugereaza regretul si neputinta poetului de a schimba legile firii, el se revolta
prin insusi actul poetic. Natura este cuprinsa de misteriosul foir ca si sufletul
omului cuprins de jalea metafizica. Moarte florilor este asociata amurgului
natural, perioada in care se “invalmasesc” suspinele celor ce se
sting; metafora “valmasaguri de suspine” simbolizeaza dezintegrarea
materiei, a vietii, care nu poate fi controlata. Totul culmineaza cu metafora
“marea moarte care vine”, sugerand moartea totala, ca la un sfarsit
de Univers iar singura atitudine potrivita este aceea de a “pleca fruntea”
in fata inevitabilului safarsit.
Toate starile sufletesti nu sunt exprimate cu claritate, ci sunt vagi,obscure,
fiind transmise pe calea sugestiei (alt element simbolist).
In realizarea muzicalitatii rondelului, poetul foloseste: strofe cu rima imbratisata
si versuri cu masura de 8-9 silabe, ritmul iambic, acent oxiton cu un ton ascendant,
( cu toate ca moartea este o lege la care se supune tot universul, tonul nu
se rezuma la o jale permanenta, ci atitudinea este de resemnare); deasemenea
poetul foloseste repetitia unor vocale fonetice o si e, si a unor consoane sonore
r si m, repetitia adverbelor coordonatoare si adversative si care au rolul de
a intari corespondenta dintre om si natura, deasemenea repetitia obsedanta a
adverbului vremea are implicatii in asocierea om-natura. Poetul foloseste in
constructia propozitiilor verbe conjugate la prezentul cu valuare iterative
care marcheza si implicarea afectiva. Perfectul compus din versul “S-au
fost atat de viata pline” justifica o plentitudine de scurta durata; In
versul “Si-n marea noapte care vine”, verbul are un timp care isi
schimba valuarea, el se afla la un prezent cu valuare anticipative si are semnificatia
unui val care se aseaza asupra intregii omeniri. Poezia se imparte in saptesprezece
propozitii, dintre care doisprezece propozitii sunt principale iar din acestea,
opt sunt independente. Acest stil de text in care predomina propozitii principale
si independente se caracterizeaza prin claritate si concizie;el provine din
folclorul popular(din ceea ce se tranzminte din mosi stramosi), si se intalneste
si in Biblie.
Rondelurile sunt descriptii muzicale ce cultiva aspectul pictural si sonor si
se sustin pe logica frumosului suficient siesi. In ele , placerea de a scrie
versuri a lui Macedonski, isi capata cumpana estetica. Totusi, fiecare rondel
in parte nu comunica doar placerea frumosului ci si o stare ce cuprinde obsesia
capitala a poetului, ragasirea unui univers al linistii absolute, a unui univers
ludic.
