Expozitiunea: c3e12eb
Actul 1
Scena 1 ii reprezinta pe Ghita Pristanda, politaiul orasului si pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, careiteste cu glas tare un articol din ziarul „Racnetul Carpatilor”, in care este acuzat guvernul ca a lasat unul dintre cele mai frumoase judete ale tarii in „ghearele unui vampir ! ...” Servil, Ghita imita indignarea prefectului -; „Eu vampir, `ai ?...” -; printr-un tic verbal, „curat” pe care-l alatura comentariilor acestuia : „curat caraghioz”, „curat misel”. Politaiul ii relateaza apoi prefectului despre misiunea pe care o avusese in noaptea precedenta si anume aceea de a afla ce discutau inamicii politici, tragand cu urechea la ferestrele casei lui Nae Catavencu. Cu acest prilej, Ghita scoate in evidenta dificila profesie de politai, care „n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare, ca tot crestinul ...”. Cu o familie numeroasa -; „noua copii” -; si un venit mic -; „famelie mare, renumeratie mica, dupa buget” - , Ghita se lamenteaza, incercand sa se explice prefectului precara situatie financiara in care se afla, deoarece statul este nepasator la greutatiile oamenilor. Tipatescu ii reproseaza, cu simpatie si amuzament, afacerea pe care Pristanda o facuse cu steagurile pe care le cumparase pentru pavoazarea orasului, in cinstea apropiatelor alegeri. Ghita isi insusise o suma importanta, deoarece nu achizitionase intreaga cantitate. Ca sa se dezvinovateasca, politaiul incepe sa numere cele 44 de steaguri pe care sustine ca le arborase pe cladirile importante din oras, dar nu ii ies la socoteala decat 14-15. El aduna gresit si numara de mai multe ori aceleasi steaguri. „Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci...” , fiind silit sa recunoasca in final, incantat, ca „a tras frumusel condeiul”.
Revenind la misiunea de a spiona adversarii politici, Ghita povesteste prefectului ca in casa lui Nae Catavencu se adunasera membrii partidului independent, aflat in opozitie, din care faceau parte intelectualii, „dascalimea” orasulu, intre care Ionescu, Popescu, popa Pripici, „toata gasca-n par”. Ceea ce afla Pristanda va fi un fapt hotarator pentru subiectul piesei, deoarece el il auzise pe Catavencu spunandu-le celorlalti ca se afla in posesia unui document foarte important si „scoate o scrisorica din portofel”. Din aceasta cauza sustinea, Catavencu entuziasmat, vor vota pentru el in alegerile apropiate toti cei aflati acum la putere. Dar politaiul u putuse afla despre ce fel de document era vorba, deoarece popa Pripici aruncase chibritul aprins pe fereastra sub care statea Ghita si-l nimerise drept in ochi. Tipatescu se intreaba despre ce fel de scrisoare vorbea Catavencu, dar nu se ingrijoreaza, ci se pregateste sa se duca la Zaharia Trahanache, unde era asteptat, ca de obicei, la dejun.
Scena 2 il surprinde pe Ghita Pristanda singur, meditand la statutul de politai aflat in slujba personala a celor de la putere. El o citeaza pe nevasta sa, care il sfatuia aspura tacticii pe care sa a aplice in telatia cu sefii : „Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand...”
Peripetia:
Scena 3
Intra in scena Zaharia Trahanache agitat si, ignorand prezenta lui Ghita, vorbeste tare, comentand societatea corupta si meschina, in care domina „enteresul si iar enteresul...”. La randul lui, citeaza dintr-o scrisoare a fiului sau, student la Bucuresti, care avea aceeasi parere : „unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are !”.
Atitudinea enervata a lui Trahanache este urmarea faptului ca fusese chemat de Nae Catavencu pentru a-i arata o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica, sotia lui. Singura grija a lui nenea Zaharia este ca nu cumva sa afle Zoe, care insa venise si ea acasa la Tipatescu, fara sa fie vazuta de nimeni si il cheama discret pe Pristanda, care iese pe furis.
Scena 4
Dicutia dintre trahanache si Tipatescu privitoare la scrisoarea de amor pe care o avea Catavencu il face pe prefect sa se teama ca va fi dezvaluita relatia amoroasa dintre el si Zoe Trahanache. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este un fals, desi, amplifica el spaima prefectului, scrisul seamana atat de bine, incat „ sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri !”. Trahanache, ii reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, si explicatiile imprejurarilor concrete, precise, identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi. Deoarece Zaharia se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este reala, Nae Catavencu il amenintase ca o va publica in ziarul „Racnetul carpatilor”, al carui proprietar era si va afisa originalul „ in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti”.
Tipatescu este turbat de manie, spre dezamagirea lui Trahanache, care credea ca acesta „n-are cumpat”, deoarece un om politic ar trebui sa stie sa se stapaneasca si sa nu-si dezvaluie sentimentele, mai ales cand e vorba de adversarii politici. Iesind din scena, Trahanache afirma ca „intr-o societate fara moral si fara printip ... trebuie sa ai si putintica diplomatie !”, deoarece in politica „ nu merge s-o iei cu iuteala”.
Scena 5
Intra Zoe, care se lamenteaza cu disperare, deoarece auzise discutia din camera alaturata si este, la randul ei, foarte inspaimantata de consecintele publicarii scrisorii de catre Catavencu, chiar daca barbatul ei nu crede ca e adevarata. Ea ii marturisete lui Titescu faptul ca pierduse scrisoarea in seara intalnirii, atunci cand plecase de la el. Zoe fusese si ea chemata la redactia ziarului si Catavencu ii promisese ca ii va inapoia scrisoarea, daca ii va asigura alegerea in functia de deputat. De aceea femeia il trimisese pe Pristanda sa cumpere cu orice pret scrisoarea de la Nae Catavencu.
Scena 6
Branzovenescu si Farfuridi, doi membrii marcanti ai partidului de guvernamant, ii banuiesc pe fruntasii partidului de tradare, fiind de altfel de acord cu aceasta atitudine, dar ar dorii sa participe si ei: „tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi! ...”. Cei doi ii reproseaza lui Tipatescu faptul ca este ceva necurat in vizitele pe care Trahanache, Zoe si Ghita le fac de azi dimineata inamicului lor politic, Nae Catavencu. Ii arata apoi prefectului un fluturas tiparit, prin care se anunta ca sigura alegerea lui Catavencu in functia de deputat, pentru a reprezenta judetul in Parlament. Farfuridi este ingrijorat de faptul ca cei de la conducerea partidului vor sa-i inlature pe ei, de aceea exprima inca o data ideea ca sunt gata sa participe la orice manevra politica, oricat ar fi de nedemna, apoi, din reflex demagogic, se avnta ridicol: „eu totdeauna am repetat cu strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan cel Mare: iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori...”.
Scena 7
In scena se afla Tipatescu si Zoe, apoi intra Cetateanul turmenta care, sughitand, le spune ca este alegator, ca-l cunoste „conul Zaharia de la 11 fevruarie” si a venit sa intrebe : „eu alegator...eu...apropitar, eu pentru cine votez?”. Cetateanul ii uimeste pe cei doi atunci cand marturiseste ca a gasit o scrisoare, pe care o citise din curiozitate, dar fusese surprins de „d.Nae”, care recunopscuse scrisul prefectului. Catavencu il invitase apoi „la o tuica” si cetateanul se imbatase, pentru ca „da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere” si adormise. Constata acum, amuzat, ca Nae Catavencu ii furase scrisoarea.
Scenele 8 -; 9
Vine Pristanda, care reuseste sa-l scoata afara pe cetateanul obsedat de intrebarea „eu pentru cine votez?” si spune ca Nae Catavencu ceruse in schimbul scrisorii ori „o mie de poli” ori mandatul de deputat. Trahanache intra triumfator in scena si anunta pe Tipatescu si pe Zoe ca l-a prins pe Nae Catavencu „cu alta mai boacana”, adica descoperise un fals in actele fundatiei, prin care acesta isi insusise ilegal banii societatii. Zoe lesina instantaneu cand isi vede barbatul, ca sa-i inlature banuielile, iar acesta exclama indignat, referindu-se la Catavencu : „Ce plastograf!”. Ghita il aproba in mod automat, „curat plastograf”
Actul 2
Scena 1
Trahanache, Farfuridi si Bramzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza voturile pe care le vor obtine in apropiatele alegeri. Ei insemneaza numele fiecarui alegator in parte cu o anumita culoare: rosu pentru cei care voteaza pentru partidul lo, iar albastru pentru ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia actuala a averii acestora, care le dadea sau nu drept de vot. Pentru simpatizanti, ei iau in considerare „dreptul de vot”, chiar daca persoanlele respective nu mai au aceleasi posesiuni si ar trebui stersi de pe listele de alegatori. Ticul verbal a lui Trahanache, „ai putintica rabdare”, exprima reactia acestuia in orice situatie, inclusiv atunci cand Farfuridi il acuza ca tradeaza interesele partidului. Trahanache le tine un discurs moralizator despre stalpii puterii, despre disciplina de partid, deoarece cu totii trebuie sa fie constienti ca „de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru...”. De aceea, datoria lor este sa voteze acel candidat „pe care-l pune pe tapet partidul intreg...”. Numele candidatului nu le este cunoscut inca, dar va sosi din moment in moment „pe sarma”, prin „telegraf”. Farfuridi si Branzovenescu il invinuiesc in continuare pe Trahanache „ca-si da coatele cu Catavencu” si ca prefectul face aranjamente cu opozitia, iar lor le e teama ca astfel sa tradeaza partidul. Trahanache se enerveaza din ce in ce mai tare si le spune cu indignare vca sunt incapabili sa inteleaga politica si ca Tipatescu este om de nadejde, loial partidului, ba, mai mult „a facut servicii partidului, judetului, tarii...si mie, ca amic mi-a facut si-mi face servicii, da!...”. revolta lui atinge apogeul atunci cand il citeaza din nou pe fiul sau de la facultate: „unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are”.
Scena 2
Farfuridi si Branzovenescu raman impresionati de personalitatea puternica a lui neica Zaharia, dar infricosati de eventuala tradare, se hotarasc sa trimita o telegrama la Bucuresti prin care sa informeze despre prefectul tradator. Ei nu-si asuma responsabilitatea sa semneze telegrama, de teama sa nu pateasca ceva daca cumva ar afla Trahanache, de aceea se horasc sa o iscaleasca si sa o dea anonima, considerandu-se foarte curajosi.
Scena 3
Pristanda vine acasa la prefect si, printr-un monolog relateaza cum il arestase pe Catavencu si cum ii prechezitionase casa prin toate coltisoarele, dar tot nu gasise scrisoarea de amor a lui Fanica, asadar tot nu putuse recupera obiectul santajului. Catavencu protestase in numele constitutiei ca ii se violeaza domiciliul si Ghita raspunsese prompt: „curat violare de domiciuliu! da`umflati-l!”.
Scena 4
Zoe Trahanache este foarte agitata si enervata la culme pentru arestarea lui Catavencu de catre Pristanda, care avusese oridin verbal de la conul Fanica. Ghita ii spune ca singurul om cu care accepta sa stea de vorba Catavencu este ea, Zoe, asa ca Pristanda pleaca degraba sa-l aduca din arestul politiei.
Scena 5
Zoe citeste cu glas tare stire publicata in gazeta „Racnetul Carpatilor”, prin care cititorii sunt anuntati ca in numarul de a doua zi se va reproduce „o interesanta scrisoare sentimentala a unui inalt personaj din localitate catre o dama de mare influenta” si ca originalul va fi pus la dispozitia curiosilor in biroul redactiei. Ca urmare, Zoe este agitata si rosteste un monolog prin care-si motiveaza hotararea de a ceda alegerii lui Catavencu, deoarece cu un misel ca el lupta ar fi o copilarie, o nebunie.
Scena 6
Se petrece intre Tipatescu si Zoe, ilustrand tot zbuciumul si tulburarea de care sunt cuprinsi cei doi, de teama publicarii in gazeta a scrisorii de amor ce se afla tot in posesia lui Catavencu, desi acesta fusese perchezitionat si arestat. Tipatescu este ingrijorat o data in plus, deoarece gasise la telegraf anonima pe care o trimisesera Farfuridi si Branzovenescu si o oprise, dar daca mai erau si altele?! Zoe propune ca solutie alegerea lui Catavencu pentru functia de deputat, fiind singura cale prin care poate capata inapoi pretioasa scrisoare. Pentru a-l convinge pe Fanica sa0i dea voturile lui Catavencu, ea recurge la toate tertipurile feminine: plange, lesina, apoi devine energica, amenintaoare. Este hotarata sa faca orice pentru a recupera scrisoarea, mergand pana la afirmatia : „il sprijin eu, il aleg eu”, desi femeile nu aveau atunci drept de vot, dar se baza pe influenta hotaratoare asupra sotului sau, care era presedintele partidului in judetul respectiv.
Scena 7
Pristanda il aduce pe Catavencu direct in arest si se comporta cu umilinta, intrucat se gandeste sa se puna bine cu el in cazul in care acestuia i-ar izbuti santajul si ar castiga alegerile. Il linguseste, marturisindu-i ca el il stimeaza sincer pe Catavencu si ca citeste ziarul „Racnetul Carpatilor” ca pe evanghelie, dar trebuie sa-si faca datoria pentru ca „de! N-ai ce face, famelie mare, renumeratie dupa buget mica...”.
Scena 8
Intr-un monolog care ilustreaza parvenitismul personajului, Catavencu isi exprima deviza dupa care se conduce in viata, „scopul scuza mijloacele”, pe care -; incult fiind -; o pune in seama „nemuritorului Gambetta”, om politic francez din acea vreme, pe cand sloganul respectiv apartine lui Niccolo Machiavelli, exprimat in cartea „Principele”.
Scena 9
Ilustreaza inclestarea dintre Catavencu si Tipatescu in lupta lor politica. Catavencu refuza sa inapoieze scrisoarea si cere in schimbul ei numai si numai postul de deputat, desi prefectul ii ofera diferite functii: un loc in Comitetul permanent, postul de epitrop-efor al bisericii Sf. Nicolae. El respinge insa toate ofertele, nu accepta nimic altceva decat multravnita candidatura la deputatie. Catavencu isi sustine santajul cu hotarare. Conflictul politic atinge apogeul si degenereaza in violenta, Tipatescu „se repede (...) turbat” cu un baston la Catavencu, iar acesta incepe sa racneasca: „Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul ! prefectul asasin! ajutor!”.
Scena 10
Zoe tempereaza situatia conflictuala si, cu un calm aparent, ii promite lui catavencu mandatul de deputat in schimbul scrisorii: „eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sa-mi dai scrisoarea...”. Tipatescu cedeaza si el -; „esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare esti si al meu” -; si-i promite ca „poimaine esti deputat!...”, dar se ascund speriati, pentru ca tocmai venea nenea Trahanache.
Scena 11
Conu Zaharia rosteseste un monolog ce consta in scrierea si citirea cu glas tare, totodata, a unui bilet pe care il lasa lui Fanica si prin care il roaga sa se intalneasca neparat inainte de intrunirea electorala, il sfatuieste sa nu intre in panica, ci sa aiba „putintica rabdare”.
Scena 12
Revin in scena Zoe, Tipatescu si Catavencu, peste care da buzna Cetateanul turmentat, care il recunoaste pe Catavencu si ii reproseaza acestuia furtul scrisorii. Dezgustat de mirosul de alcool al cetateanului, Tipatescu incearca sa-l dea afara, dar acesta insista sa i se raspunda la intrebarea : „eu cu cine votez?”. Prefectul ii raspunde, sarcastic, sa-i dea votul „lui onorabilul d.Catavencu... Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se utea...”.
Scena 13
Sosesc pe neasteptate Farfuridi si Branzovenescu, apoi Trahanache. Primii doi, gasindu-l pe Catavencu in casa prefectulu, ameninta ca vor demasca tradarea la ziar, la Bucuresti, la Comitetul electoral central. Catavencu, in entuziasmul promisiunilor, ii aduce un elogiu lui Tipatescu, „prefectul cel mai onest! (...) cel mai inntegru! (...) Cel mai credincios!...”, uitand cu desavarsire ca-i spusese -; pana nu demult -; „vampir” si „prefectul asasin”.
Scena 14
Ghita Pristanda intra in fuga, tinand in mana o depesa „fe-fe urgenta” sosita prin telegraf, pe care i-o da prefectului. Acesta o deschide nervos si citeste cu glas tare textul telegramei: „Cu orice pret, dar cu orice pret, colegiul dumneavoastra al II-lea trebuie sa aleaga pe d. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru d-voastra o inalta si ultima chestie de incredere”. Toti cei prezenti raman incremeniti, Zoe si Catavencu se revolta, gasind ca unica solutie sa porneasca lupta contra guvernului.
Actul 3
Scena 1 are in centru cuvantarea electorala a candidatului Tache Farfuridi, care este reprezentantul partidului de guvernamant. Discursul lui este intrerupt cu tot felul de comentarii ironice de catre opozitie, care este foarte zgomotoasa, mai ales ca oratorul este plictisitor prin ideile total neinteresante pe care le prezinta, intrucat parcurge evenimente istorice vechi, intr-o insiruire confuza, inceata si monotona. Discursul lui Farfuridi este penibil, incoerent si confuz.
Scena 2
Pristanda il cheama pe Trahanache in cabinetul de alaturi, unde il asteptau Zoe si Tipatescu pentru a-i spune ceva urgent, de aceea prezidentul intrerupe adunarea electorala cu o paouza de 5 minute.
Scena 3
Conflictul dintre opozitie si membrii partidului de guvernamant se amplifica prin dialogul agitat dintre cele doua grupuri reprezentate de Catavencu, si respectiv, de Farfuridi. Acesta din urma il acuza pe Catavencu de afaceri necinstite, ceea ce starneste o reactie violenta din partea tuturor participantilor, care sar la bataie si se produce o invalmaseala de nedescris.
Scena 4
Zoe si Tipatescu il implora pe Trahanache sa anunte candidatura lui Catavencu si astfel sa capete inapoi scrisorica de amor, dar el refuza cu incapatanare, deoarece descoperise o polita falsificata, prin care Catavencu isi insusise cinci mii lei de la Societatea „Aurora Economica Romana”, pe care o conducea. In acest fel, ei raspund santajului cu santaj si hotarasc ca Trahanache sa anunte candidatura lui Agamita Dandanache.
Scena 5
Dupa pauza, adunarea electorala continua cu discursul lui Nae Catavencu, in calitate de candidat din partea opozitiei. El rosteste o cuvantare fals emotionala -; „emotiunea ma apuca” -; lacrimogena si demagogica -; „ma gandesc la tarisoara mea... la Romania.... la fericirea ei!”. Anunta apoi, cu importanta, infiintarea societatii enciclopedice-cooperative „Aurora Economica Romana”.
Scena 6
Ghita Pristanda intra in sala insotit de Cetateanul turmentat, care se amesteca zgomotos in discursul lui Catavencu. Pristanda ii sopteste lui Trahanache sa anunte numele candidatului numai la semnalul sau, apoi sa iasa repede, ca dupa aceea este treaba lui de politai.
Scena 7
Dupa ce Ghita „tuseste cu putere de 3 ori” si Trahanache anunta drept candidat pe domnul Agamita Dandanache, in sala se isca o incaierare cu strigate, huiduieli si fluieraturi intre reprezentantii celor doua grupuri politice, peste care Catavencu racneste din toate puterile, incercand sa faca publica relatia amoroasa dintre prefect si Zoe Trahanache si aducand ca dovada scrisorica de amor. Dar este imbrancit si tarat afara de catre Ghita, Farfuridi si Branzovenescu. In invalmaseala creata, Catavencu isi pierde palaria si o data cu ea scrisorica de amor, deoarece o avea pusa in captuseala, de aceea nu reusise nimeni sa o gaseasca.
Actul 4
Scena 1
Zoe si Tipatescu sunt foarte agitati si ingrijorati ca Nae Catavencu disparuse inca din seara adunarii electorale, trecusera doua zile si ei banuiau ca pune la cale un plan diabloic pentru a face publica scrisoarea de amor si a-i distruge. Tipatescu este preocupat si de primirea pe care trebuia sa i-o faca lui Agamita Dandanache, ce urma sa soseasca dintr-un moment in altul.
Scena 2
Candidatul de la Centru, Agamita Dandanache, vine insotit protocolar de Zaharia Trahanache. Dandanache vorbeste „peltic si sasait” si, desi face cunostinta cu toti trei, ii confunda tot timpul refereindu-se mereu la Zoe ca la nevasta prefectului, fiin incapabil sa tina minte cine este fiecare dintre ei, desi i se explica de nenumarate ori. Trahanache il asigura pe Dandanache de castigarea alegerilor, desi acestea nu se finalizasera.
Scena 3
Dandanache le relateaza lui Tipatescu si Zoei imprejurarea prin care a ajuns candidat in judetul lor si intreaga lui poveste deasemenea legata de o scrisoare.
Scena 4
Tipatescu monologheaza, siderat si cu ironie amara, desre ticalosenia lui dandanache si se gandeste ca ar trebui sa-i ceara iertare lui Catavencu, deoarece Agamita este un santajist mult mai perfid, pastrand scrisoarea de amor, fiind totodata si foarte mandru de ideea care o avusese pentru a fi ales.
Scena 5
Zoe, Tipatescu si Pristanda se sfatuiesc cum sa-l gaseasca pe Catavencu ,deoarece acesta „parca a intrat in pamant”. Pristanda il minte pe Tipatescu spunandu-i ca este chemat „la telegraf” de catre toti ministrii, pentru a putea ramane singur cu Zoe.
Scena 6
Ghita ii cere permisiunea Zoei sa-l aduca la ea pe Nae Catavencu, pentru ca acesta voia sa vorbeasca numai cu ea.
Scena 7
Catavencu, umil si spasit, ii marturiseste Zoei ca a pierdut scrisoarea in incaierarea de la intrunirea electorala, cand cineva i-a smuls palaria, iar scrisoarea se afla in captuseala acesteia. Zoe este disperata, pentru ca nu stie in mana cui va ajunge acum documentul compromitator si-l ameninta ca va da in vileag falsificarea politei.
Scena 8
Intra Cetateanul turmentat, care are pe cap palaria lui Catavencu si-i spune Zoei ca a gasit o scrisoare, pe care o adusese acum „adrisantului”, pentru ca el inainte fusese postas. Cetateanul povesteste cum gasise o palarie si, findu-i mica, a vrut sa-i scoata captuseala, ca sa-i intre pe cap. In captuseala gasise scrisoarea, pe care i-o da Zoei, pentru ca este „adrisantul cu domiciliul cunoscut” Zoe este emotionata si fericita, iar la intrebarea Cetateanului „Eu .... pentru cine votez ?”, il pune pe Catavencu sa scrie pe buletinul de vot numele lui Agamita Dandanache.
Scena 9
Catavencu este servil si lingusitor, accepta cu supusenie sa organizeze si sa conduca banchetul popular in cinstea alegerii lui Agamita Dandanache, sa tina un discurs in numele alegatorilor, prin care sa-l felicite pe deputatul ales si pe prefect. Zoe il consoleaza, apoi, spunandu-i cu subinteles ca „asta nu-i cea din urma Camera”, insemnand ca vor mai fi alegeri la care sa candideze in viitor.
Scena10
Zoe are o izbucnire emotionala, citeste si saruta scrisoarea de mai multe ori, plange nervos, apoi zambeste si pleaca fericita sa-i spuna bucuria lui Fanica.

Scena 11
Tipatescu intra enervat ca Ghita il trimisese la telegraf degeaba si se intreaba daca nu cumva politaiul inebunise si-i facea farse.
Scena 12
Trahanache discuta cu Agamita, inecrcand sa-i explice acestuia marsavenia santajului folosit de Catavencu in scopul obtinerii postului de deputat, acuzandu-l pe acesta de plastografie.
Scena 13
Celor doi li se alatura Zoe si Tipatescu, foarte veseli acum. Dandanache le relateaza ca prefectul ii povestea istoria cu scrisoarea, sustinand cu seninatate ca la el fusese chiar adevarat.
Deznodamantul:
Scena 14
Toate personajele piesei se afla in scena, participand la festivitatea organizata in cinstea alegerilor, care, in urma numararii voturilor proclamase castigator pentru postul de deputat pe Agamita Dandanache. Dupa toate neantelegerile si inclestarile anterioare , personajele fraternizeaza uitandu-si ca prin minune micile pasiuni si animozitati , pecetluindu-si impacarea printr-o lunga serie de imbratisari si pupaturi , sarbatorind zgomotos alegerea unanima a lui Dandanache in acest regim "curat constitutional".