Date biografice z1v13vm
Mihail Sadoveanu s-a nascut la 5 noiembrie 1880 la Pascani, ca fiu al avocatului
Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursachi, fiica de razesi din Verseni.
Urmeaza cursurile scolii primare in orasul natal, gimnaziul la Falticeni, iar
liceul la Iasi. Devuteaza in revista ”Dracu” din Bucuresti cu schita
”Domnisoara M. din Falticeni” (1897), sub semnatura Mihai din Pascani.
Se casatoreste cu Ecaterina Balu (1901), cu care are 11 copii, iar in 1904 se
muta la Bucuresti, unde desfasoara o prodigioasa activitate literara. Moare
la 19 octombrie 1961, regretat de toti literatii vremii, intre care George Calinescu
scrie in memorabila ”Cronica a optimismului”: ”Omul de toate
zilele s-a mistuit lasand in locu-i simulacrele sale de piatra si de bronz.
Ce-a fost al fiecaruia din noi a devenit al tuturor, el e acum numai al poporului
dintru care a iesit.”
Opera
In anul 1904 are debutul editorial cu patru carti: ”Povestiri”,
”Soimii”, ”Dureri inabusite” si ”Crasma lui Mos
Precu”, fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada ”anul
Sadoveanu”. Publica aproape 100 de volume, intre care: ”Floare ofilita”
(1905), ”Apa mortilor” (1911), ”Neamul Soimarestilor”
(1915), ”Tara de dincolo de negura” (1926), ”Hanu-Ancutei”
(1928), ”Imparatia apelor” (1928), ”Zodia Cancerului sau Vremea
Ducai-Voda” (1929), ”Baltagul” (1930), ”Creanga de aur”,
”Locul unde nu s-a intamplat nimic” (1933), ”Fratii Jderi”
(1935-1943), ”Nada Florilor” (1951).
Teme ale operei -; universul literar.
Mihail Sadoveanu, ”Ceahlaul literaturii romane”, cum l-a numit Geo
Bogza, ”Stefan cel Mare al literaturii romane” cum i-a spus George
Calinescu, are o opera monumentala a carei marete consta in densitatea epica
si grandoarea compozitionala:
1.Viata satului romanesc (tema spiritualitatii satului romanesc) este principala
tema a epicii sadoveniene, intrucat ”taranul roman a fost principalul
meu erou”, marturisea Sadoveanu intr-un discurs tinut la Academia Romana.
Taranul sadovenian este locuitorul de la munte, moldoveanul cu viata aspra ca
si meleagurile prapastioase pe care este sortit sa traiasca (asa cum ilustreaza
prozatorul in legenda de la inceputul romanului ”Baltagul”). Puternic
individualizat in literatura romana, taranul lui Sadoveanu se particularizeaza
prin cateva trasaturi specifice:
- taranul, ca pastrator al lumii vechi, arhaice si patriarhale;
- taranii moldoveni sunt oameni blajini si intelepti, cu un acut simt al dreptatii
si al libertatii, aparatori ai unor principii de viata fundamentale, statornice
din vremi imemoriabile;
- rabdatori in suferinta, tin in sufletul lor dureri nestinse, se retrag in
mijlocul naturii sau rabufnesc cu violenta, implinindu-si dreptatea, mentinand
nealterat sentimentul demnitatii umane;
- universul sufletului taranesc se compune din adevar, dreptate, demnitate si
iubire patimasa: ”Fa-te si tu ce-i putea, dar mai ales un om cumsecade
sa te faci! Sa nu rapesti munca saracului (...), sa nu-ti bati joc de nevoiasul
care varsa lacrimi pe brazda.” (”La noi in Viisoara”);
- inclinatia lor catre confesiune, placerea de a povesti intamplari din ”vreme
adanca” (”Hanu-Ancutei”).
Opere reprezentative: ”Povestiri” -; volumul de debut; povestirile
”In drum spre Harlau”, ”Pacat boieresc”, ”Bordeienii
din volumul ”Dureri inabusite”, opere de maturitate de o reala valoare
literara; ”Hanu-Ancutei”, in care cele noua povestiri ilustreaza
o lume arhaica, povestitorii sunt tarani care retraiesc intamplari de demult,
din ”vreme veche” si care au vocatia confesiunii, placerea de a
istorisi intamplari petrecute in locuri specific sadoveniene: hanu, moara, crasma;
”Baltagul”, roman ce ilustreaza viata arhaica, aspra si plina de
pericole a taranilor de la munte, oieri sau taietori de lemne, care-si duc traiul
intr-un spatiu spiritual si fizic asemanator celui din ”Miorita”,
conducandu-se dupa randuieli nescrise, dupa legi si credinte stramosesti.
2.Spatiul inchis al orasului de provincie, al targului inert, care distruge
puritatea sufletului omenesc:
- orasul este un spatiu mohorat, lipsit de vitalitate, in care se petrec drame
cauzate de monotonia vietii de provincie;
- personajele sunt slujbasi marunti, mestesugari, boieri fara vitalitate, care
se misca intr-o lume cenusie, strivitoare de viata, ce sugereaza platitudine
spirituala;
- oamenii oraselor sunt victime ale tristetii, insingurarii si suferintei provocate
de esecul spiritual;
Opere reprezentative: romanele ”Floare ofilita”, ”Locul unde
nu s-a intamplat nimic”, ”Apa mortilor”, ”Haia Sanis”.
3.Romanul istoric. Mihail Sadoveanu este creatorul romanului istoric, ce ilustreaza
istoria Moldovei in trei etape: secolul al XV-lea (Stefan cel Mare), secolul
al XVI-lea (Ion Voda cel Viteaz), secolul al XVII-lea (Stefan Tomsa, Vasile
Lupu, Duca-Voda).
Mihail Sadovenu reconstituie, in principal, doua aspecte istorice:
- Epoca de glorie a Moldovei in care eroii sunt dominati de un profund sentiment
patriotic, fiind conturati din acumulari de calitati si care, prin imbinarea
elementelor clasiciste cu cele romantice, devin personaje legendare. Ei sunt
caracterizati de trasaturi spirituale taranesti, setea pentru adevar si dreptate,
vitejie, curaj, putere de sacrificiu, dorinta de libertate.
Opere reprezentative: ”Fratii Jderi”, ”Neamul Soimarestilor”.
- Epoca de decadere jalnica a Moldovei, in timpul domniei lui Duca-Voda, un
despot lacom, egoist, impasibil la viata grea a oamenilor, necrutator si rau,
inuman, ducand o viata izolata din pricina firii lui inchise, necomunicative.
Romanul ”Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda” are la baza contructiei
literare motivul strainului, care observa si comenteaza cele vazute in timpul
calatoriei sale prin Moldova (Montesquieu -; ”Scrisori persane”;
Vasile Alecsandri -; ”Balta Alba”).
4.Tema naturii se regaseste la Mihail Sadoveanu in toate operele literare, nu
numai in cele care descriu in mod special zone mirifice ale plaiurilor romanesti,
de aceea prozatorul a fost supranumit ”poet al naturii.” Trasaturile
principale ale aspectelor naturii ilustrate de Mihail Sadoveanu s-ar putea sintetiza
astfel:
- frumusetea si armonia peisajului naturii mirifice romanesti;
- profunda comuniune a omului cu natura, care capata diferite ipostaza aparte
in proza sadoveniana;
- natura -; loc de liniste si reflectie pentru om;
- natura ca stare sufleteasca, adica orice simtire, zbucium al sufletului uman
se proiecteaza in natura si prin natura;
- natura -; refugiu al echilibrului si libertatii depline a omului;
- natura ocrotitoare pentru om, ferindu-l de violentele existentiale, aparandu-l
de pericolele ce i-ar putea distruge sufletul, simtirea.
Opera reprezentativa este ”Tara de dincolo de negura”, care ilustreaza
lumea mirifica, primitiva si poetica a Deltei Dunarii. Personajele sunt oameni
cu patima istorisirii, a confesiunii si au indeletniciri singuratice: pescari
si vanatori ramasi etern credinciosi acestor taramuri. Lovinescu spunea despre
lumea oamenilor si a necuvantatoarelor ilustrate in acest volum ca este ”cea
mai inalta expresie a instinctului de salbaticie”.
Stilul prozei sadoveniene. ”Cea mai uimitoare izbanda a lui Mihail Sadoveanu
este aceea cu privire la limba”, spunea George Calinescu. Stilul sadovenian
are cateva particularitati din care reiese farmecul si vraja pe care o degaja
intrega sa proza:
- solemnitatea este data ee epitete, comparatii, metafore elogiative, de preamarire
a spiritului taranesc sau a trasaturilor comparabile cu ale personajelor mitologice;
- arhaitatea -; este ilustrata de folosirea arhaismelor fonetice, semantice
si lexicale (”a se tangui” pentru a se vaita, ”cetatuie”
pentru cetate, ”lunatice” pentru femei nebune, ”lacas”
pentru manastire, etc.);
- muzicalitatea limbajului este ca o simfonie, ”o partitura intonata sub
cupola lui Dumnezeu, auzindu-se lina jeluire a doinelor, viforul strigatelor
de razboi, larma petrecerilor cu vin si lautari, vaietele noroadelor invinse,
dominate de poruncile aspre ale voievodului” (Zoe Dumitrescu-Busulenga).
- sobrietatea este data de timpul in care se petrec intamplarile, faptele din
intreaga sa proza, un timp mitic, un timp al credintelor stramosesti, intr-o
lume arhaica, primitiva, foarte puternic legata de natura inconjuratoare, un
timp care se masoara dupa semnele vremii, dupa superstitii, dupa legi stramosesti
nescrise, dar pastrate cu sfintenie de generatii si transmise cu credinta urmasilor
(”Baltagul”, ”Hanu-Ancutei”). Insusi Sadoveanu plaseaza
de multe ori intamplarile ”in vreme veche” ori ”in vreme adanca”.
