Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Glossa
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Este o meditatie asupra vietii , asupra poeziei si asupra menirii poetului . e4h13hi
Compozitional este o glosa , adica o poezie cu forma fixa , in care fiecare vers din prima strofa este interpretat in cate o strofa separata care se incheie cu versul comentat , iar in ultima strofa este reluarea primei strofe cu versurile asezate in ordine inversa . Este un lirism pur , poezie lipsita de elemente narative . Este un model liric de contemplatie estetica „fara personaje , fara podoabe stilistice” .
Titlul nu vizeaza doar explicarea formei poeziei , ci si sensul de limba , de explicatie , de concluzie la intrebarea „unde vei gasi cuvantul ce exprima adevarul ?” .
Poezia demonstreaza , la modul liric cel mai inalt , desavarsit , urmarile deceptiilor si disperarilor care l-au incercat pe poet , acceptant concluzia schopenhaueriana a necesitatii indiferentei si renuntarii (dupa Schopenhauer „raul din lume este ireductibil”) , punand in lumina o viziune pesimista asupra lumii . Eminescu da tonul unei amare resemnari , dupa ce-si scruteaza raporturile dintre sine si lumea in care traieste .
Intreaga poezie este construita pe motivul asemanarii vietii cu teatrul si discuta in general conceptul de ataraxie (concept din filosofia antica greaca , preluat de Eminescu de la Schopenhauer , care inseamna negarea vointei de a trai , izolarea spiritului -; „Ci eu in lumea mea simt nemuritor si rece” , concentrarea in sine , eliberarea de mrejele magiei) .
Tema ar putea fi un cod etic al omului superior care trebuie sa renunte , pe baza autocunoasterii si a obisnuintei experientei filosofice , la zbuciumul absurd al vietii oamenilor . „Glossa” face elogiul intelepciunii si impune : cunoasterea de sine (conform ideii socratice „Cunoaste-te pe tine insuti”) , izolarea inteleptului , pentru a intelege „ce e rau si ce e bine” (idee budista , care implica motivul „lumii ca teatru”) sau , cu alte cuvinte , detasarea de tumultul lumii , constiinta zadarniciei existentei omenesti (provenind din filosofia Eclesiastului : „Ce-a fost o sa mai fie , ce-o sa fie fie a mai fost . Nimic nou sub soare”) , efemeritatea izbavirii celor nechemati (puterea lor nu poate dainui pentru ca tot „ce e val ca valul trece”) , rezistenta in fata tentatiilor deoarece lumea e plina de capcane si de ispite , de care inteleptul care se remarca prin atitudine contemplativa , daca vrea sa atinga perfectiunea , trebuie sa se fereasca .
Aparuta in editia Maiorescu din 1883 , „Glosa” transmite -; prin versuri cu relief aforistic si rezonanta de litanie (de rostire grava , oraculara) -; sarcasmul necrutator si atesta virtuozitatea prozodica a marelui poet .
Ceea ce impresioneaza este felul natural de a exprima enunturi cu caracter general , de observatie filosofica , morala sau cu caracter poetic , un ghid de conduita , transpus intr-un poem de optzeci de versuri dispuse in zece octave , cu masura de opt silabe , cu rima incrucisata , feminina cu ritm combinat , in care predomina picioarele metrice trohaice si peonice III („Vreme /trece/vreme/vine” sau „Viitorul /si trecutul”) .
Prin „Glossa” Eminescu a dat masura geniului sau . Poemul contine o magie a cuvantului si o magie a numarului opt : opt strofe ale argumentarii precedate de o strofa tema (octava) , reluata in final cu versurile in ordine inversa . Masura rafinat-populara numara opt silabe si fiecare strofa este o octava. Numarul opt semnifica „balanta universala a lucrurilor , armonia in analogia contrariilor” , este „numarul justitiei” , „al plenitudinii” , in timp ce numarul zece (prezent prin numarul total al octavelor) al strofelor este fachiric , caci „se compune din Unitatea care inseamna Fiinta” si din zero care exprima Nefiinta :”el cuprinde pe Dumnezeu si creatiunea , spiritul (etern , n.n.) si materia (efemera , n.n.)” (Ion Barbu) .
„Glossa” este expresia gnomica a unei „amaraciuni” superioare , a spiritului suficient siesi , dar mai ales este masura clasicismului poetului care atinge cel mai inalt rafinament poetic . Cugetarea filosofica se vadeste in tonul sententios al versurilor continand adevaruri verficate , deci incontestabile , in consecventa gandului si a conceptului , in echilibrul dobandit prin respectul fata de asemenea adevaruri (pe care versificatia il potenteaza) . Prima octava este strofa-tema . In ea sentimnetele , aforismele sunt grupate in versuri doua cate doua , in patru distihuri , dar conntinand substanta filosofica si la dimensiunile cate unui vers luat separat : „Vreme trece , vreme vine” sau „Ce e val ca valul trece” .
Tendinta de obiectivitate (sau de detasare de propria suferinta) a poetului , prin folosirea pronumelui „Tu” impersonal , nedefinit („Tu te intreaba si socoate” , „Tu ramai la toate rece”) implica o generalizare a concluziilor etice si cognitive si mentine treaza luciditatea omului in fata strambului mecanism al lumii . Ideea ca nici o iluzie n-are sens („Amagit atat de-adese/Nu spera si nu ai teama”) , deoarece eterrnitatea individului nu exista , este enuntata lapidar : „Ce e val ca valul trece” . Comparatia plasticizeaza universalitatea trecerii , a curgerii , a efemerului si derizoriului , in raport cu eternitatea .
Cercetarea manuscriselor eminesciene releva faptul ca poetul a pornit de la ideea vanitatii lumii , epigraful primei variante fiind „Sa dispretuiesti lumea , sa te dispretuiesti pe tine insuti , sa dispretuiesti faptul ca esti dispretuit” . Dupa aceasta maxima stoica , urmeaza versuri cu tonalitate pesimista , dintre care poetul a pastrat doar „Vreme trece , vreme vine” .
Toate verbele din strofa I marcheaza un prezent etern , abstract si indiferent , „rece” , spre a sustine stilul aforistic „trece” , „vine” , „te intreaba” , „socoate” , „nu spera” , „nu ai teama” etc.
Versul „Vreme trece , vreme vine” incadreaza poezia -; o deschide si o inchide -; realizand o perfecta simetrie , un cerc din care geniul priveste impasibil noianul de vreme , conditia sa fiind eternitatea .
Din cele opt octave , in care se comenteaza cate un vers din strofa-tema , aflam ca singurul lucru folositor in viata este cunoasterea de sine (care in poem e sugerata prin versul „Regasindu-te pe tine”) , ca restul este anost din punctul de vedere al cunoasterii pentru ca „Multe trec pe dinainte / In auz ne suna multe / Cine tine toate minte / Si ar sta sa le asculte ?” . Interogatia retorica , urmata de puncte de suspensie , incita la meditatie , la reflexii filosofice pe tema moralei care vizeaza raporturile individului cu societatea .
Atunci cand e vorba de adevaruri comnunicate aforistic („Vreme trece , vreme vine” , „Toate-s vechi si noua toate”) , „Glossa” este scrisa la persoana a III -; a , iar cand e vorba de regulile si sfaturile privitoare la etica de contemplativa integrare a lumii si vietii , derivata din aceste adevaruri , apare persoana a II -; a . Ambele forme de pronume au valoare neutra , intrucat ideile poemului (lumea ca teatru , lumea ca structura statica , ataraxia stoica , prezentul etern , viziunea satirica) exprima adevaruri general-valabile pentru intregul univers al vietii .
Se desprind din „Glossa” importante idei filosofice precum curgerea inexorabila si ireversibila a timpului : „Vreme trece , vreme vine” -; sugestia de miscare este realizata prin repetarea substantivului „vreme” cat si prin antonimia „trece/vine” -; au ideea ca viata trebuie dominata prin ratiune („Recea cumpana-a gandirii”) ori , daca viata e teatru , ea trebuie privita ca atare , reprezentand pentru omul patruns de adevarurile universal-valabile un prilej de autocunoastere si de disociere a binelui de rau : „Tu in colt petreci in tine / Si-ntelegi din alor arta / Ce e rau si ce e bine” .
Motivul „lumea ca teatru ( larg raspandit in filosofia antica hindusa , dar abordat si de filosofi germani) apare in strofa a IV -; a („Privitor ca la teatru / Tu in lume sa te-nchipui / Joace unul si pe patru / Totusi tu ghici-vei chipu-i (…) Si-ntelegi din a lor arta / Ce e rau si ce e bine”) si va reveni su diferite forme si in strofa a VI -; a („Alte masti , aceeasi piesa / Alte guri aceeasi gama”) si a VIII -;a („Ca sa schimbe-actorii-n scena / Te momeste in varteje”) , de fiecare data ca argument hotarator pentru norma etica a neamestecului in „vartejul” tentatiilor vietii : „Tu pe-alaturi te strecoara / Nu baga nici chiar de seama / Din cararea ta afara” . Codul moral , in formulari populare , sporeste uimitor ; poetul este acum retoric si avantat romantic : „De te-ating te feri in laturi / De hulesc sa taci din gura” indemnand la detasare si contemplare indiferenta , „rece” : „Zica toti ce vor sa zica / Treaca-n lume cine-o trece / Ca sa nu-ndragesti nimic / Tu ramai la toate rece” .
Se recunoaste aiciconceptia indiana a reincarnarii , preluata de Eminescu din filosofia lui Schopenhauer : lumea este o scena pe care apar actorii (oamenii) care isi spun rolul (traiesc) si apoi dispar in spatele cortinei (mor) , pentru a reaparea intr-un alt rol (intr-o alta existenta) .
Spectacolul uman (prezentat si in „Scrisoarea I” si in discursul Demiurgului din „Luceafarul”) este ridicol : fiecare om fiind reprezentarea vremelnica si neinsemnata a Vointei universale , curgerea continua din viata in moarte si din moarte in viata , banalitatea oamenilor -; mereu egala cu ea insasi -; motiveaza dispretul pentru destinul uman .
Pentru a ilustra motivul „lumea ca teatru” multe cuvinte polarizeaza intr-un camp semantic semnificativ : „masca , masti , piesa , chip , vesel , trist , a ghici , chipul , a suna , privitor , teatru , lumea” . Expresiile si locutiunile , ca si constructii perifrastice populare au fost prelucrate si puse sa serveasca meditatia , cugetarea filosofica din poem : „a ramane rece , a se aseza deoparte , a se regasi pe sine , a petrece in sine” -; toate cu sensul de a se interioriza , a contempla superior -; „a nu baga de seama , a feri in laturi , a fi cu stea in frunte”.
Unele cuvinte populare -; armonizate perfect contextului filosofic -; ar putea sugera sursa ideilor filosofice din poem : „a socoate , a cata , a se pleca” ca si alte cuvinte cu nuanta arhaica -; „noua” (pentru pluralul „noi”) sau forma popular arhaica „se feri” ( pentru conjunctiv prezent persoana a II -; a singular) -; toate potenteaza idei de origine populara , innobilate cu gandire stiintifica .
Ca sa ramana ipostaza a statornicului in curgator , geniul trebuie sa ramana surd la amagitoarea chemare in „vartej” si sa se implice in obiectivarea prin cunoastere de sine
Problema timpului are model schopenhauerian : trectul greu de reconstituit si viitorul greu de prevazut se identifica cu prezentul etern (ca in poezia „Cu maine zilele-ti adaugi” : „Cu maine zilele -;ti adaugi / Cu ieri viata ta o scazi / Si ai cu toate astea-n fata / De-a pururi ziua cea de azi”) . Ideea prezentului etern se realizeaza prin imaginile : „Cumpana gandirii” -; care-si inclina axul spre clipa suspendata intre trecut si viitor („Nici incline a ei limba / Recea cumpana-a gandirii / Inspre clipa ce se schimba / Pentru Masca fericirii / Ce din moartea ei se naste /Si o chlipa tine poate ; / Pentru cine o cunoaste / Toate-s vechi si noua toate” -; si prin imagine foii de hartie :”Viitorul si trecutul /Sunt a filei doua fete / Vede-n capat inceputul / Cine stie sa le-nvete / Tot ce-a fost ori o sa fie / In prezent le-avem pe toate „ . Se pare ca numai „prezentul este forma adevarata a vietii” , „in ziua de azi vedem lumea cum a fost si cum va fi” .
Ironia caustica din „Ai nostrii tineri” sau limbajul de pamflet din partea a doua a „Scrisorii III” revine in „Glossa” , dar cu alte nuante : „Nu spera cand vezi miseii / La izbanda facand punte /Te-or intrece nataraii / De ai fi cu stea in frunte” . Satira se contureaza din exprimarea ironiac „De ai fi cu stea in frunte” dar si din invectivele , etichetarile peiorative : „miseii si nataraii” , care si-au pierdut nota subiectiva intrucat contextul in care apar este unul al unei atitudini echilibrate , pe care ti-o da linistea contemplativa a marilor adevaruri imuabile (permanente , neschimbate) .
Imaginea lumii conceputa ca o imensa scena de tetru , unde fiecare om isi joaca rolul lui de comedie , drama sau tragedie (dupa cum i-a fost predestinat) , ca si sugerarea ritmicitatii desartelor iluzii de care oamenii se lasa tarati in marginirea lor constituie un exemplu extraordinar de simplitate si adancime in expresie . Epitetele sun putine la numar („zgomote desarte , recea cumpana-a gandirii , lumea-i vesela si trista , masca fericirii , lucii mreje”) .
Prin reluarea in final dar in ordine inversa a versurilor din prima strofa , poetul potenteaza resentimente si dezgust , izvorate din banalitatea existentiala si inchide , ca intr-o rama , o clipa efemera ce se poate defini prin nefericirea data oamenilor ca trama a fiintei si vietii .
Ideile „Glossei” sunt comunicate retoric intr-o forma impecabila , continutul este gnomic , marcat prin formule si expresii senentioase de larga circulatie , care esentializeaza o experienta de viata si o filosofie ce pare ineluctabila .
Conceptele filosofiei clasice devin motive poetice . Astfel „panta rhei” sugerat prin „ce e val ca valul trece” este dezvoltat in sens moralizator , pe baza unei analogii intre miscarea naturii , ritmurile universale si miscarea umana cu ritmurile sociale . Acestea alcatuiesc un vartej , o continua momeala („Cu un cantec de sirena / Lumea-ntinde lucii mreje / Ca sa schimbe-actorii-n scena / Te momeste in varteje” . Scopul „momelilor” este de a impiedica eliberarea spiritului . „Fortuna labilis” este sugerat de „ Nici incline a ei limba …Si o clipa tine poate” care se interfereaza cu motivul „lumea ca joc , ca teatru” sau cu nimesis-ul de factura baroca : „Lumea-ntinde lucii mreje” . Conceptul de autonomie a esteticului e prezent in „Tu ramai la toate rece” (ca in finalul „Luceafarului”) . Prin „Daca stii a lor masura” , cititorul este indemnat sa opteze pentru armonie si echilibru , specifice pentru omul superior. Spiritul opteaza pentru absolut si respinge relativul lumii materiale , sociale .
Dupa unii exegeti , „Glossa” poate fi considerata o replica antinomica la „Oda (in metru antic)”. Sfasierii launtrice , arderii totale din „Oda (in metru antic)” i se propune in „Glossa” o filosofie a dainuirii , a permanentei ; zbuciumului de acolo ii corespunde aici o liniste apolinica , demiurga ; spectacolului interior -; aproape expresionist -; de acolo ii replica in „Glossa” o lume exterioara a mastilor si a teatrului vietii . Tragicului din „Oda (in metru antic)” i se opune ironicul de aici .
Problema incompatibilitatii din „Luceafarul” se decanteaza in „Glossa” si devine un conflict exprimat direct . Raportul dintre spirit si natura este prezentat in modul filosofiei indiene . Spiritul devine constient de rolul sau de centru al universului si , desprins de lume , instrainat , devine autonom , unic , divin . Acest spirit -; cu o reflexiune de un ordin mai elevat , care imparte in doua insasi lumea interioara si distinge eul de imperiul sau , pe creator de lumea sa -; este insasi constiinta geniului care se bucura de o libertate desavarsita in timp si spatiu . Geniul are perceptia universalitatii si realizeaza totalitatea prin obiectivare . Aceasta e marca genialitatii eminesciene





Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta