c6e12et
Care ar fi fost adevaratul aspect al operei lui Gib Mihaescu
(1894—1935) daca scriitorul ar fi trait mai mult e greu de spus. In orice caz Gib Mihaescu nu era un artist si tinuta multora din scrisorile sale e mai degraba mediocra. Izbanda sa in Rusoaica si partial in Donna
Alba se datoreste transcrierii pline a unei obsesii. Toate romanele lui
Gib Mihaescu (lirice in substanta lor) trateaza aceeasi apetitie a eroului catre o femeie ideala, inaccesibila. Pentru locotenentul Ragaiac, asezat cu un detasament de paza la Nistru, idealul e “rusoaica”, femeia indrazneata si intelectuala care poate pica oricand din ceturile scitice.
Iliad, un alt ofiter, a prins in maini o rusoaica sublima, desi plina de paraziti, care, gonita de colonel, se ineaca in Nistru. Epicul este constituit din expeditiile detasamentului in frunte cu ofiterul si atinge senzationalul in episoadele privind manoperele unui contrabandist si erotica misterioasa a femeii sale Niculina. Romanul e condus cu foarte multa abilitate sub raportul enigmei sufletesti a Niculinii, excitand curiozitatea cea mai acuta de a afla atitudinea ei presupusa, lineara.
Este de mirare cata miscare epica poate rezulta din date atat de putine.
Asezati pe malul unei ape in fata unui imperiu imens, tacut, cativa barbati infrigurati de dorinta erotica fac expeditii nocturne, pandesc taine banuite, realizeaza intr-un cuvant toate atitudinile barbatesti.
In Donna Alba misterul scitic nepenetrabil a fost inlocuit cu aristocratia.
Romanul pare pueril si este intr-o anumita masura. El este un roman detectivistic, narand complicatele si rabdatoarele metode pe care avocatul Mihai Aspru le foloseste spre a smulge taina Donnei Alba si in cele din urma dragostea ei. Eroul merge pana acolo incat isi procura niste scrisori crezute compromitatoare pentru eroina, sperand printr-o psihologie a priori, inrudita cu aceea a lui Camil Petrescu, ca va castiga dreptul la recunostinta. Insa Aspru nu cucereste pe Alba prin tactica insinuarii, ci printr-o brutala posesiune. Romanul este o monografie a mentalitatii virile. Sensul operei e acesta: un barbat doreste o femeie inabordabila si atunci pozitia cea mai prielnica orgoliului viril este aceea defavorabila din punct de vedere social. Un om de jos intampina dificultate in cucerirea unei aristocrate (cazul din Suflete tari de Camil

Petrescu). Aci este dar marea isprava. Eroul nu reprezinta barbatul cum este, ci cum ar voi sa fie. Toata pretinsa detectivistica e mai mult o halucinatie. Gib Mihaescu ar fi voit, ca om pandit de moarte si fara putinta de a trai realmente, sa cucereasca o rusoaica, o printesa, insa numai dupa o desfasurare de forte imense care sa demonstreze virtutiile sale. Printesa trebuia salvata din ghearele unei cabale, uimita prin temeritate si talent, prin nobleta de suflet si indrazneala. Numai dupa ce toate aceste piedici presupuse ar fi fost inlaturate, numai atunci inaccesibilul ar fi fost meritat.
Nuvelele lui Gib Mihaescu aduc o atmosfera apasatoare de halu cinatie, par si sunt opera unui febricitant.