z1e9ej
Calinescu, George, Enigma Otiliei, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1961. In Enigma Otiliei Bucurestiul avea mai putin infatisarea unei mari metropole.Iata cum arata in viziunea autorului strada Antim, Bucurestiul la acea vreme:
Aurica, fiica Aglaei, fata batrana, lipsita de orice atractivitate feminina este o complexata care afiseaza rautati si invidii fata de Otilia: „-N-ar fi rea Otilia, daca n-ar fi lasa.Cel putin intrucat ma privestea...i.” „- Vezi ca...se spun multe lucruri grozave despre purtarile Otiliei...E de vina si mos Costache, care o razgaie.Asa sunt fetele fara capatai si fara parinti.” p.34 Incadrandu-se in tipologia babei absolute, Aglae este cea care dirijeaza ofensiva impotriva Otiliei: „ Dar papa ma iubeste, si apoi...e indatorat sa aiba grija de mine, fiindca mama i-a dat o multime de bani, fara nici un act, pe care papa i-a varat in afacerile lui...Daca nu murea pe neasteptate mama, ar fi fost altfel...Papa voia sa ma adopteze...Si acum ar voi,nu-l lasa tanti Aglae...” p.37 „Strada era pustie si lumea parea adormita,fiindca lampile de prin case erau stinse sau ascunse in mari globuri de sticla mata, ca sa nu dea caldura.In aceasta obscuritate strada avea un aspect bizar.Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior.Insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii(opera indeobste a zidarilor italieni) marimea neobisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirilor, ciubucaria,ridicula prin grandoare, amestecul de frontoane grcesti si chiar ogive, facute insa din var si lemn vopsita...i faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice.” p.1
Stanica Ratiu se incadreaza in tipologia arivistului, asteaptand intotdeauna ceva care sa-i modificeviata peste noapte : „O fatalitate nemiloasa mi-a stat impotriva de catava vreme, incat acum sant in postura tragica de a nu-mi putea hrani familia anemiata si debila.Nu voi face apel la parintiidenaturati niciodata.Te rog pe dumneata sa fii asa de bun sa-mi imprumuti o suta de franci, pe care ii voi restitui la prima ocazie. In caz de refuz, sunt decis sa termin cu aceasta mizerabila existenta si te rog sa ocrotesti familia mea” p.62Exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu e prezentat in detalii semnificative, sugerand calitatea si gustul estetic: imitatii ieftine, intentia de a impresiona prin grandoare, vechimea si starea dezolanta a cladirii. Atentia e apoi centrata pe un detaliu al casei, usa, descrisa amanuntit: de lemn umflat si descheiat, imensa, “de forma unei ferestre gotice”Teama, fiorul sunt sugerate evident prin aceste amanunte semnificative, in care epitetele (umflat, descleiat, imens, stravechi) si elementele auditive contureaza o atmosfera lugubra si misterioasa, cu un aer de ruina romantica : Casa lui Pascalopol, mobilele, obiectele exprima rafinamentul, bunul gust, placerea confortului.Mobilele, vesmintele prefigureaza caracterul, exprima o atmosfera de viata: „Casa, azi stearsa fata de noua arhitectura a Capitalei infatisa atunci ultimul confort.Ferestrele si incaperile erau inalte,usile largi si cu frontoane de lemn, gogat ornamentate,tavanurile decorate cu stucuri.Peretii erau tapetati cu hartie dungata, si de tavan atarnau lampi electrice cu abajururi plisate.In anticamera apartamentelor se vedeau chiar picture murale alegorice,cam conventionate si reci,dar de factura ingrijita.” p.44

„Intr-adevar,usa,de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat si descleiat de caldura sau de ploaie si bubos de vopsea cafenie, se intindea de la cele doua trepte de piatra,tocite, in modul convexitatii pana aproape sub streasina.Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf stravechi, pe care se vedeau bine urmele picaturilor de ploaie si al melcilor fara casa.Neavand alt chip de ales tanarul apasa clanta moale si dadu sa traga usa.Insa spre spaima lui,usa cea uriasa se misca aproape de la sine, cazand spre el cu un scartit ingrozitor.” p.11