q1h18hx
Fiindca sunt inveselitoare, nuvelele si romanele ex-calugarului
Damian Stanoiu par unora numai satirice si lipsite de spiritualitate.
In realitate scriitorul ne infatiseaza fiinte simple, cu o vie temere de damnare, cu o capacitate de pacatuire cu totul ingereasca. Calugarii combat pe Necuratul pentru ispite puerile ce zugravesc marginirea ideii lor de lume, ispite frecvente la copii, printre care cea mai de seama lacomia. Parintelui Ghedeon diavolul i se infatiseaza in chip de macaroane bine rumenite, aproape tuturor in chip alimentar, sub forma unui butoias de vin, a unei bucati de pastrama sau a unui carnat.
Pacatul lui consta intr-o supraalimentatie excesiva si in cautarea unui confort destul de rudimentar ca acela al atarnarii picioarelor intr-un lat de franghie, Dumnezeu insa isi manifesta supararea in chip de piatra la ficat si parintele se intoarce la manastirea unde se consuma bors de cartofi necuratiti, in prada celei mai lirice dispozitii expiatorii.
Pluteste peste aceste nuvele rasul bland din Floricelele Sfantului

Francisc, in care calugarii fac, din inocenta, ispravi grotesti. Scena in care Ghervasie, napadit de jivinele infometate (obligate de el sa posteasca), le citeste din predicile sfantului Doroftei e de un umor franciscan. In legendele ascetilor diavolul combate mai vartos pe cei indarjiti pe calea binelui. Aci Necuratul se intrupeaza in alimente nevinovate, peste de balta, stiuca, biban, platica. Dar totdeodata izbanda ascetului e cu atat mai mare si mai parfumata de sfintenie cu cat ispita a fost mai grozava. De aceea Ghervasie, in traditia patrologica, provoaca fatis duhul raului, punandu-si inainte mancari ispititoare, pentru a sili pe “ticalosul de pantec sa treaca prin toate sudorile iadului”. Limba scriitorului e savuroasa si savanta, caci are cultura intemeiata pe Biblie si pe Vietile sfintilor, cultura nu de simple lecturi ci de exercitiu zilnic.
Cealalta literatura cu mot