p1x16xy
Hronicul mascariciului Valatuc e o pastisa in felul balzacienelor
Contes drolatiques sustinuta pe o mare capacitate de a face “joyeuse tés”. Al. O. Teodoreanu trateaza cazuri de stricaciune si de amabila ticalosie de la inceputul secolului XIX in limba mai veche a lui Niculce.
Contrafacerea nu e savanta, dar fiindca autorul e moldovean are o savoare lingvistica fireasca. Nuvelele sunt niste divagatii in scopul de a se dovedi indemanarea verbala, nodul lor vital fiind de obicei un calambur enorm ori o vorba memorabila. Veselia este uneori extrava ganta. Izbeste intre altele snobismul gastronomic si oenologic, mai mult nominal. Toader Zippa vine din strainatate cu o intreaga “pivnita pe roate”, adica cu 101 antale, 39 butoaie mai mici, 317 balerci si mai multe mii de sticle, precum si cu un pivnicer (Jocaste), un “maitre d’hotel” (Antoine), un sef bucatar (Robert), cu doua ajutoare (Philippe si Roger) si un camerier (Go). Eroii mananca dupa subtile socoteli de pricepatori in gastronomie si vinaturi, cautand sa evite orice vulgaritate a gustului. Paginile sunt pline de dizertatii asupra bunelor mancari si bauturi. Deliciile acestei literaturi apartin ordinii fonetice si cu greu un neinitiat ar gusta burlesca intamplare a lui Constantin Zippa, crescator de cai pur-sange, caruia iapa nu i-a facut nici “harmasaras”,

nici “iepusoara”, ci catar. In Neobositulu Kostakelu tot umorul consta in contrafacerea stilului niculcian pentru o materie mult mai putin serioasa, ca aceea a ispravilor gimnastice ale lui Kostakelu la stare de betie. Multe din schite reprezinta o intinerire a prozei lui Cara giale, fara ocolirea ecourilor marelui prozator. Un aer mai slobod de strengarie salveaza aceste productii de primejdia neoriginalitatii.

Eseistica lui Al. O. Teodoreanu (Tamaie si otrava) e departe de-a trai din justeta critica. Ea e opera de umoare, aci neagra, mahmura, aci vesela, si criticile sunt niste monoloage in care autorul nu se ia in serios. Ca un stralucit exemplu al usurintei de a oscila de la serios la comic si chiar la funambulesc, fara falsitate, e cuvantul de intampinare rostit catre principesa Ileana, in care se dovedeste ca
“Triunghiul albastru” e un “cerc” al carui centru e domnita. Sado venist, Al. O. Teodoreanu s-a dedicat cu ardoare cronicii gastronomice, alcatuind chiar lista de bucate a Hanului-Ancutei (tentativa de pivnita pentru rafinati), precum si Pravila in care se spune ca “Iertat este fiecarui sa bea cat il tine punga si boiul sau, numai cat pre vecin si tovarasi de ospat sa nu supere. Altfel se va certa”. Versurile sunt simboliste, iar o parte (Cantece de ospiciu) un joc pur, cu efecte comice, pe baza insanitatilor alienatilor, exemplu aceasta parodie dupa Jean Richepin:
Tralalali, tralalala,
Am mai ucis un gardian.
Tralalali, tralalala,
Acum sunt liber — castelan.