MARIN SORESCU ------IONA-------A TREIA TEAPA-------VARUL SHAKESPEARE------ r6n16nv
---------------------------------IONA----------------------- Tragedie in patru tablouri

PERSONAJE:
---------------------------------
Pescarul I
> fara varsta, figuranti
Pescarul II

Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebari si-si raspunde, se comporta tot timpul ca si cand in scena ar fi doua personaje. Se dedubleaza si se "strange", dupa cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice. Caracterul acesta "pliant" al individului trebuie jucat cu suplete, neostentativ.
Daca rolul va parea prea greu, ultimele doua tablouri pot fi interpretate de alt actor.

TABLOUL I

Scena e impartita in doua. Jumatate din ea reprezinta o gura imensa de peste. Cealalta jumatate - apa, niste cercuri facute cu creta. Iona sta in gura pestelui nepasator, cu navodul aruncat peste cercurile de creta. E intors cu spatele spre intunecimea din fundul gurii pestelui urias. Langa el, un mic acvariu, in care dau veseli din coada cativa pestisori.

- Acum incep sa...
- Parca aud: poc, poc, tronc, poc! in navod.
- Bolovani, nu alta.
- Ca avem o mare bogata.
- Ce mare bogata avem!
- Cred ca nu mai au mult.
- Nici o grija. (Striga) Iona!
- (Ragusit) Iona!
- (Mai ragusit) Iona!
- Nimic.
- Pustietate.
- Pustietatea macar ar trebui sa-mi raspunda: ecoul...
- (Bagand de seama ca n-are ecou.) Ei, dar ecoul?
- (Mai strriga o data sa verifice banuiala) Io...
- (Asteapta) ... na ... (Asteapta.)
- (Frecandu-si mainile a paguba.) Gata si cu ecoul meu...
- Nu mai e, s-a ispravit.
- S-a dus si asta.
- Semn rau.
- As! Poate e vreo masura mai noua luata de pescari.
- (Explicativ) Sa se termine odata cu galagia de pe mare.
- Ce vacarm!
- Nu e bine sa urli pe mare.
- Pe uscat mai treaca-mearga.
- Dar pe apa ba.
- Tip eu, tipi tu, tipa celalalt. Zgomotele s-aduna.
- Valurile intra in vibratie.
- Ca un pod peste care trec soldatii, toti in acelasi timp: se darama.
- Pai, cand se pun si astia sa treaca!
- Asa si marea. Intra in rezonanta valul asta, intra celalalt. S-ar putea isca o furtuna!
- Si cand s-ar darama toata apa peste noi...
- Zau, nu e bine sa strige toti cei de pe mare o data.
- Chiar daca sunt naufragiati?
- Chiar naufragiatii. Sa strige toti, dar pe rand.
- Inteleg, sa nu se bage de seama...
- Altfel, s-ar crede ca e o jelanie absoluta.
- S-ar infuria marea.
- (Intelept.) De-aia fiecare om trebuie sa-si vada de trebusoara lui.
- (Uitandu-se in apa) Sa priveasca in cercul sau.
- Si sa taca. (Pauza.)
- Numai ca eu trebuie sa strig. Sa-l chem pe Iona.
- (Striga) Ionaaa!
- Nimic.
- (Striga). Sa nu te prind pe aici, auzi? Nu te mai tine dupa mine, Iona! (Pauza)
- De fapt, Iona sunt eu. Psst! Sa nu afle pestii. De-aia strig, sa-i induc in eroare. Ca Iona n-are noroc si pace.
- Pestii trebuie sa creada ca el pescuieste cine stie unde. In alta parte...
- (Razand) Cred c-ar trebui sa pescuiasca in alta mare. Poate acolo...
- Dar parca poti sa-ti schimbi marea?
- A, nici pomeneala.
- (Striga) Iona, sa nu te apropii de locul asta, ca-mi sperii norocul.
- (Scotand navodul gol) L-ai si speriat.
- (Arunca din nou navodul) Ce mare bogata avem!
- Habar n-aveti cati pesti misuna pe-aici.
- (Curios) Cam cati?
- Dumnezeu stie: multi.
- (Cu uimire) O suta?
- Mai multi.
- Cam cat a numara toata viata?
- Mai multi.
- Atunci, cat a numara toata moartea?
- Poate, ca moartea e foarte lunga.
- Ce moarte lunga avem! Daca poti numara atata bogatie... Ce mare bogata avem!
- Si cum poate marea sa-i tina pe toti pestii astia pe mancare si pe bere?
- Se descurca. Greu, dar se descurca.
- (Razand) Cred ca le da mai multa apa.
- Nu, ca ei nun beau apa.
- (concesiv) Ei, le-o fi turnand ea si apa.
- Cand ii vede pe toti cu gurile cascate...
- (Incercand navodul) Parca acum atarna mai greu.
- Cred ca l-am prins pe-al mare.
- De mult pandesc eu pestele asta. L-am si visat.
- Nu-i vorba, ca eu visez in fiecare noapte doar pesti.
- Poate unde ma ocup si cu...(Gest, insemnand pescuitul)
- Dar prea m-am saturat de atata duhoare in somn.
- Visul si pestele
- Visul unu - crap.
- Visul doi - morun.
- Visul trei - platica.
- La platica intotdeauna ma trezesc injurand. Ma foiesc in pat pana spre ziua, cand atipesc din nou si....ce crezi ca visez?
- (Curios) Ce?
- Ghiceste.
- O balena?
- As, n-am eu norocul asta. Ce crezi ca visez?
- (Si mai curios) O fata.
- O fata?
- O fata de peste atat de mic, incat...
- Nici nu ti-l poti aminti.
- Se topeste pana te trezesti.
- Si asa in fiecare noapte, de cand ma stiu.
- Asta se mai poate numi vis?
- Nu, nu se mai poate numi vis.
- Si in timpul asta cei doi copii ai mei dorm bustean.
- Cum pot dormi unii asa?
- O data i-am intrebat: Ma, voi ce visati de dormiti bustean?
- Si ei, cu ochii sclipind de fericire: "Marea".
- Ptiu!
- Dar poate lor le convine: viseaza marea fara peste.
- Dar apa marii, frumoasa a naibii cand te uiti la ea. Asta viseaza ei, lasand tot greul pestelui pe mine.
- (melancolic) Daca as fi padurar, de la o vreme mi-ar veni in somn numai copaci.
- Si eu stau la umbra lor.
- S-ar face in somn ca eu stau la umbra lor.
- Ce umbra deasa trebuie sa dea un milion de copaci la un loc!
- Deasa ca mierea.
- Si eu colo, cu capul pe-o radacina, sa ma tot uit dupa veverite.
- Veveritele nu trebuie sa le prinzi.
- Asta mi-ar mai lipsi - sa mai alerg si dupa veverite in somnul meu nenorocit.(catand spre navod) Oare?
- Ai, sa-l scot?
- (nehotarat) Stiu eu daca a sosit momentul...
- De ce-o fi tragand asa greu navodul?
- Barosanul...
- De mult il pandesc eu... Stiu si cum arata. Uite, asa are o gura... (gest indicand, involuntar, gura pestelui mare din scena)
- A, demult il pandesc eu.
- Ii cunosc fiecare solz.
- Daca mi s-a aratat noaptea?!
- De vreo cativa ani il am in cap, numai ca nu pot sa-l pun aici, in navod..
- (facandu-si curaj) Da Doamne! (trage de navod) Greu, greu...
- (scoate navodul) Nimic? (uimire)
- Nimic.
- Atunci ce naiba atarna asa?
- (priveste in zare) Aha, inteleg. Norul acela. Isi culcase umbra exact pe navodul meu...
- Mai bine m-as face pescar de nori.
- Azi unul, maine altul. As aduce repede potopul.
- Ca la nori am noroc. (pauza)
- (da cu ochii de acvariu. vorbind cu pestisorii) Tot in voi mi-e speranta.
- Plevusca, saraca!
- Ea duce greul marilor si oceanelor.
- (aratand spre acvariu) Sunt ai mei, particulari.
- (cu compatimire) Au mai fost prinsi o data.
- Ii tin pe fereastra. Lumina le face bine, ea contine fel de fel de substante. Ii ingrasa, ii inveseleste.
- (trist) Numai ca nu le da drumul.
- (speriat) Cum sa le dea?
- Sunt pescar si trebuie sa se gaseasca oricand un peste si in casa mea. Altfel, ce-ar zice lumea? Cand le arunc mancare dimineata, raman si eu asa, privindu-i. Uneori stau ceasuri intregi.
- Daca n-ai chef sa te duci sa prinzi altii, zice sotia mea care ma iubeste, nu te mai uita asa la ei. Ca mor si astia.
- Ea ma iubeste, dar nu cand stau si ma uit la pesti.
- N-ar fi exclus sa moara din privirea mea.
- Ca am o privire otravita. Pe ce-mi pun ochii, moare. Asa zice ea.
- Eu parca n-as crede. Daca era asa, nu murea si ea? Ehe, de cand!
- Dar ei tot or sa se ispraveasca. Pentru ca, de cate ori plec la pescuit, iau si acvariul. Cand vad ca e lata rau, am stat o zi intreaga degeaba, scot undita... (o scoate)... si-o arunc in acvariu... (o arunca)
- Pe cel care s-a agatat il arunc apoi in navod.
- Ca e mult pana prinzi unul (cu ochii pe pluta) Acum incep sa traga... Nu-i vorba, si astia trag greu. C-au mai fost prinsi o data...
- Dar pana la urma, unul tot da in carlig. (scuznadu-l parca) Apa mica... Nevoile de hrana mereu crescande...
- Te pui cu nevoile?
- Daca e sa fiu sincer, eu n-as mai vrea sa cada acum nici unul.
- Asta e imposibil.
- E ca si cand ai bea otrava si te-ai astepta ca ea sa nu-si faca efectul.
- Mi-e mila de el.
- Pesti, fiti atenti, nada mea o sa-si faca efectul! (privind acvariul apoi marea) Apa asta e plina de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, pestii, inotam intre ele atat de repede, incat parem galagiosi. Visul nostru de aur e sa inghitim una, bineinteles, pe cea mare. Ne punem in gand o fericire, o speranta, in sfarsit ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa.
- (cu solemnitatea unui cor) O, tu, pescar, care stai sus la mal, macar lasa-ne limpede drumul pana la ea, nu ni-l tulbura cu umbra piciorelor.
- (pauza. privind acvariul) Totusi, n-am ce sa fac. Trebuie sa traiesc si eu. Hai ma, ai apucat-o? (se apleaca peste acvariu si in clipa aceasta gura pestelui urias incepe sa se deschida. Iona incearca sa lupte cu falcile care se inclesteaza scartaind groaznic) Ajutor! Ajutoooor!
- Eh, de-ar fi macar ecoul! (se face intuneric)

Cortina

TABLOUL II

Interiorul pestelui I. Bureti, oscioare, alge, mizerie acvatica. Impresia ca te afli pe fundul marii si in acelasi timp cateva elemente care sa creeze senzatia de pantece urias (eventual, colturile mai intunecoase ale scenei se pot misca ritmic, "inchide" si "deschide": pestele mistuie)
La inceput, scena e in semiobscuritate. In mijloc, Iona in picioare, cu mainile dibuind, nauc.

- Mi se pare mie sau e tarziu?
- Cum a trecut timpul!
- Incepe sa fie tarziu in mine. Uite, s-a facut intuneric in mana drepata si-n salcamul din fata casei. Trebuie sa sting cu o pleoapa toate lucrurile care au mai ramas aprinse, papucii de langa pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede in jur, pana dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde in continuare. Si-am lasat vorba, in amintirea mea, macar la soroace mai mari, universul intreg sa fie dat lumii de pomana (pauza)
- Totusi, nu mi-e asa de somn.
- Nu conteaza, trebuie sa dormi.
- De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?
- (indemnandu-se) Hai, pune capul jos. (da sa se culce. in acest moment lumina se aprinde brusc. e ca o idee care i-a venit lui Iona)
- Asta era.
- Pestele. (realizand intreaga situatie) Pestele, pestele... (mai mult nu poate sa articuleze. mica pauza).
- Sunt inghitit.
- Tot?
- (se cerceteaza) Tot.
- Inghitit de viu sau de... (ezita)... de mort?
- Din moment ce-mi dau seama...
- (aduce argumente) Pot sa merg, uite, pot sa merg incolo. (merge intr-o directie pana se izbeste de limita)
- (intorcandu-se calm) Si pot sa merg si incoace (merge, acelasi joc)
- Pot sa merg unde vreau.
- Fac ce vreau. Vorbesc.
- Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. (incearca)
- Nu, mi-e frica. (inlemneste in mijlocul scenei. pauza)
- Am auzit o poveste cu unul inghitit de un chit.
- (mirandu-se) Ei, nu mai spune, serios?
- Pescuia, tot asa, si vine chitul cel mare si "hatz", apoi "gal, gal", si gata.
- Ce, gata?
- L-a inghitit.
- (inspaimantat) Si-a mai iesit el zdravan?
- Cum sa iasa?
- Pai, te intreb si eu. Povestea ce zice, ce ne invata?
- Nu stiu, c-am auzit numai partea asta, a-ntaia, care ne invata clar ca poti fi inghitit de un peste.
- Asta puteam sa nici n-o mai invat.
- O aflam aici, de ce-oi fi mai pierdut vremea cu ea? De ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc dupa moarte?
- Pe mine ma interesa partea cealalta (pauza)
- S-ar putea sa fi scapat. S-a dat mult inapoi, si-a facut vand, si-a trecut prin burta pestelui fluierand (fluiera o vreme)
- De fluierat stiu sa fluier si eu.
- (in scena cade un pestisor) Ce, a si venit pranzul?
- In unele parti se mananca mai mult dimineata si foarte putin seara.
- (alt pestisor) Eu cred ca e tot pranzul.
- (altul) Oho! (ia navodul si-l pune-n locul unde cad pestii)
- Poate am mai mult noroc acum, dupa evenimentele astea...
- (asteptand cate va momente) Ti-ai gasit! Cand e sa se tina ghinionul de om...
- Mai bine ma lasa in pace. (in navod cad vreo zece pesti)
- (nu se poate opune evidentei) Totusi progresul e progres.
- A, nu, nu s-apuca nimeni sa-l conteste.
- (ducandu-si mana la cap) Numai ca nu ma simt eu asa de bine. Sa-l pot gusta dupa pofta inimii.
- Zau, nu prea sunt in apele mele. (se clatina) Care-o fi cauza?
- Viata aceea, sau soarele... C-am asteptat mult in soare pana sa pice. (gest spre pestele mare)
- Tare curios as fi sa stiu dac-a mai iesit omul acela din chit.
- Nu cred, cine-ti mai iese afara pe vremea asta?
- Ploua? Circula apa in natura, circula (privind ungherele scenei care "mistuie"). Si pestele, uite-l cum mai lucreaza. Daca-i asa, stai sa te ajut si eu, sa nu mai macini in gol. (ia un pestisor din plasa si-l tine un timp intr-un loc unde mistuirea e tot mai puternica. in timp ce pestisorul se descarneaza, Iona canta pe o melodie apropiata de "Vesnica pomenire")
- Vesnica mistuire, vesnica mistuire,/ Vesnica mistuire, vesnica mistuire./ Vesnica mistuire, vesnica mistuire.

(Iona se intoarce cu fata spre public, are lacrimi in ochi. Mica pauza. Deodata izbucneste in ras.)

- A uitat sa mi-l ia. (iar se porneste pe ras)
- (scoate cutitul) Ca sa vezi ce-nseamna sa te pripesti la-nghitit.
- Putea sa puna si el o strecuratoare.
- Un gratar, ceva.
- Ar trebui pus un gratar la intrarea in orice suflet.
- Ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul.
- (catre peste) Bine, mai mustetea, se poate sa faci tu o imprudenta ca asta?
- (invartind in mana cutitul) Daca ma sinucid?
- (pipaindu-si cureaua) Sau ai prefera sa am spanzur?
- N-am de ce sa agat streangul. Coastele tale se clatina. Nu exista nici un val fix. Marea e-n naruire. Mi-ar veni toate astea in cap.
- (pauza, schimband tonul) Dar cutitul putea sa mi-l ia.
- Sau cumva sunt primul pescar pescuit de el. O fi tanar, fara experienta. Oriunde se intampla sa dai peste indivizi tineri.
- E si normal, nu?
- Desigur.
- Altfel, numai cu babalaci.
- (meditand) Intr-adevar, nu cred sa fie el trecut prin multe ape.
- (razand) Puteam sa-l caut de dinti.
- De fapt, ar trebui sa ne gandim la toate. (cautand un alt loc sa-l strapunga)
- Pe unde o fi mai subtire?
- Am fost odata pe un munte si aerul era acolo atat de dens, incat m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jumatate de ceas si m-am uitat la aer. I se zareau toate celulele si din cauza asta parca era crapat.
- Aici nu esti la munte, esti la mare.
- (continuand primul gand) Iti venea sa-ti deschizi si tu toti porii. Iti vea sa-ti deschizi chiar vinele, sa-l simiti navalind prin toata suprafata ta. (raspira adanc) Asa... (ii e rau) E asa de greu sa respiri...
- Si cine-si mai deschide porii acum?
- Nimeni, cine e prostul sa se expuna? Nu vezi cum pute? Destul ca tragi duhoarea asta pe nas!
- Am auzit ca unii, dimpotriva, isi oblonesc porii.
- Bravo lor. Destepti. (ii e rau) Ah, nu stiu ce am. Deschide putin fereastra aia.
- Care?
- Aha. N-au facut fereastra. Pe unde o fi mai subtire? Trebuie sa sparg zidul... (se clatina de colo-colo prin scena)
- Daca as avea mijloace, n-as mai face nimic altceva decat o banca de lemn in mijlocul marii. Constructie grandioasa de stejar geluit, sa respire pe ea, in timpul furtunii, pescarusii mai lasi. E destul de istovitor sa impingi din spate valul, dandu-i oarecare nebunie; vantul, el, mai degraba, s-ar putea aseza acolo din cand in cand. Si sa zica asa, gandindu-se la mine: "N-a facut nimic bun, in viata lui, decat aceasta banca de lemn, punandu-i de jur-imprejur marea". M-am gandit bine, lucrul asta l-as face cu draga inima. Ar fi un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.

Cortina

TABLOUL III

Interiorul pestelui II. Decor asemanator, in mare, celui din tabloul anterior. Poate cateva elemente in plus, spre a remarca evolutia. Iar intr-o parte a scenei - important! - o mica moara de vant. Poate sa se invarteasca, poate sa nu se invarteasca. Atras de ea ca un vartej, Iona se va feri tot timpul sa nu nimereasca intre dintii ei de lemn.

- Cred ca-l pandea de mult (reconstituind). Parca-l vad pe raposatul: ma inghitise si, cu burta plina de mine se retragea si el undeva sa ma ferece.Sa-i tihnesc.
- Satul, mergea asa prin apa, cam distrat, si de nepasator ce era, dadea din coada.

- Precis dadea din coada. Ca asa fac cand sunt si ei fericiti.
- Da' astalalt, care-l pandea de mult.
- Cam de cat timp?
- Stiu eu cum o fi intre pesti? Oamenii, ma rog, isi poarta, asa, ranchiuna si-o viata-ntreaga.
- Bine, asta e alta poveste. Noi, oamenii, avem rabdarea mai dresata, mai evoluata.
- Dar dumnealui era peste si nu mai putea de foame.
- Ar fi vrut sa dea si el din coada...
- Sa zicem ca-l pandea de doua zile.
- Maximum trei.
- Asa, cum inota ragaind, deaodata "hat".
- (scena se zguduie din nou) Aoleu. Ce s-o mai fi intamplat afara?
- (blazat) Aa! Evenimentele...
- Pana ies eu, poate se mai limpezesc lucrurile. (rade) Pana ma "nasc" de-aici.
-(speriat) Dar daca intr-adevar sunt mort si-acum se pune problema sa vin iar pe lume?
-Povesti!
-nu vezi cum te-nvalmuiesc toate?
-sunt copii care vorbesc in burta mamei.
-vrei sa spui ca si eu… (nu-si termina gandul)
-fugi.
-ba eu cred c-as fi in stare: doar ma cunosc destul de bine.
-toate au o limita.
-(se da mai langa perete si incearca sa se masoare) In orice caz, sunt destul de marisor.
-si copiii nenascuti vorbesc intre ei.
-doar gemenii. Femeile insarcinate se strang mai multe la un loc -; sa mai stea copiii de vorba. Asa se zice.
-pun viitorul la cale. (pauza. Iona se plimba prin incapere, apoi se opreste ingrozit) Daca sunt geaman?
-cu cine?
-e aci, numai ca nu-l vad.
-(certandu-se) de mult trebuia sa-mi pun eu ochelari. Neglijezi azi, neglijezi maine, ajungi sa nu-ti mai vezi fratele.
-geaman.
-doi e o cifra.

(intra pescarul I si pescarul II cu cate o barna-n spinare. Nu scot nici un cuvant)

-patru! suntem patru. (Se da mai aproape de pescari, ii recunoaste)
-si voi? Daca nu va recunosteam, credeam ca…
-ce mai faceti?

(Pescarul I si II se retrag intr-un colt al scenei si raman, cu barnele pe umeri. Iona continua)

-altfel, mai aveam putin si-nebuneam. E stramt aici, dar ai unde sa-ti pierzi mintile. Nu e prea greu.
-e chiar o nimica toata.
-pentru ca exista anumite conditii…
-Anumite? Toate.
-Dar, uite, voi, pentru ca ati fost doi, v-ati incurajat unul pe altul (imitand) “Nu te lasa, mai tata” -; “Nu ma las, taticule!” -; “Nu te lasa, taticule” -; “Nu ma las, mai tata”… (pauza) Si uite, unde-ati ajuns. Mare noroc, zau!
-(curios) Ei, cum a fost?
-Intreb si eu ca prostu. Multa lume s-a imprastiat.
-si-o sa se mai impratie.
-asa se aude.
-dar eu ma strang acasa.
-mergem impreuna (razand). Sau poate mia huzuriti pe aici?
-(rade si mai tare) Ati dat de bine, ai?
-raspundeti!
-de ce va abtineti?
-ati facut vreo intelegere, cat trebuie sa ramaneti mancati?
-si mai aveti mult?
-obligatie? Fata de cine? Cine e stapan pe intoarcerea voastra? Pe reintoarcerea noastra?
-intram unnde vrem si iesim cand vrem.
-scurt!
-hm! Daca ma gandesc bine, mie nu mi-a spus nimeni nici sa stau, nici sa plec.
-ies din hoitul hoiturilor.
-(cofidential) c-am mai iesit din unul.
-si-acum, fiindca tot sunt pornit pe drumul asta…
-ei, ce ziceti?
-inteleg…. Ce sa le spun pe-acasa? Cand oi ajunge-n sat, or sa ma-ntrebe…
-lasa, ca stiu eu ce sa le-ndrug.
-ca sunnteti bine. Nu e nici chitul asta asa de rau cum crede lumea…
-si o duceti destul de…
-bine, bine, chiar… binisor (inghiontand o femeie imaginara) taci, femeie, ce tot te smiorcai? N-auzi ca sotul tau trtaieste? Ce dracu? Acesti ochi l-au vazut.
-ca mine, n-auzi?
-n-a putut sa vina acum, ca-si scrantise un picior.
-frant de oboseala.
-l-a dus si prea departe. Cum era el usor. S-a tot dus cu el in burta.
-si cu vecinul…
-si el, tot slabut…
-I-a dus soava de se mira si marea: “Unde ma? Unde-i duci?”.
-la mama dracului.
-Hai, nu mai plange. Si-au facut si o casuta.
-stii, sa se mai intremeze putin.
-(mangaind) hai, opreste-te odata, ca maine-poimaine te pomenesti cu el aici. Vine neaparat. O fi chiar pe drum. Dar de maritat, a zis ca poti sa te mariti. (pauza) ca sa ai ssi tu o mangaiere.
-“Sa se marite”, asa a zis “Ca eu, zice, nu mai am nici o pretentie”. Bun om!
-“Cand o sa ajung acolo, pe malul ala al marii, sari-i-ar ochii, n-o sa fac altceva, decat sa stau toata ziua intins la soare.”
-tinea mult sa se mai vada tolanit pe nisip.
-sa-si zvante ciolanele.
-da, ca el avea si…
-meserie nenorocita…
-si, in privinta asta, chitul I-a cam daunat. De bine, e bine in el, pacatele mele, da o umezeala!….
-ce sa-I faci?
-poti sa te opui?
-chitul traieste in apa si umezeala-l razbeste si trece-nauntru.
-ce daca acolo sunnt oameni!
-(enervat) atunci de ce-i mai mananca daca n-are conditii?
-vorbesti si tu prostii.
-trebuie sa traiasca si el, nu?
-toti trebuie sa traim.
-tocmai asta spuneam si eu -; toti traiesc… pe-acolo, pe unde-or fi. Si nici nu stii cand o sa te pomenesti ca-ti bat, cioc, cioc, noaptea, in geam.
-(catre cei doi pescari, care au stat tot timpul in scena, muti) lasati pe mine. O scot eu la cap, intr-un felsi cu asta, nici o grija!

(Pescarii dau din cap ca sunt linistiti si ies din scena)

-prosul de mine! Eu le tot turuiam din gura, si ei or fi avut de lucru!
Pai, din moment ce erau cu barnele ale-n spinare…
-(cu obida). I-a pus si la treaba.
-greu se mai castiga o bucata de paine.
-(chibziund) si eu trebuie sa-mi vad de-ale mele. (scoate cutitul si pe panoul din fundul scenei incepe sa-si taie un fel de fereastra)
-daca nu exista ferestre, ele trebuie inventate (scpa cutitul jos, da sa-l ridicee, apoi se razgandeste) da’ unghiile? De ce mi-au crescut ca la vii si nu ca la morti? (zgaraie cu unghiile de la mana dreapta locul inceput cu cutitul. Se aude “hasc!”, apoiun zgomot ca de ferastrau) parca sunt cutite! Cu zece cutite sam altfel de vorba! (incepe sa lucreze cu amandoua mainile, dedgajat, ca si cand ar trage la doua ferastraie)
-(zambind) as fi putut sparge aceasta toba chiar cu genele
-(descoperire) si in loc de gene, am acum tot unghii.
-si in loc de par in cap, am acum tot unghii.
-si in loc de mine, sunt tot o unnghie.una puternica, neimblanzita, ca de la piciorul lui Dumnezeu. O unnghie care sparge incaltaminte si iese afara la lume ca o sabie goala.
Panoul se darama cu zgomot. se face intuneric pt cateva clipe, in care panoul e scos din scena. el despartea de fapt - transversal - scena in doua, interiorul pestelui doi de interiorul pestelui trei, care iese acum la iveala. la aprinderea luminii, Iona are cateva momente de buimalceala, apoi apreciaza lucid situatia)

- Altul.
- ma miram eu sa se termine asa de repede.
- si ce liniste!
- (cu un calm fortat) Altul.
- (si mai calm) si ce liniste!
- (izbucnind) Mai e mult pana la clocotul marii? (pauza)
- (se alpeaca, privind ceva in jos) carabusii au o groaza de picioare, dar cand se rastoarna pe spate, nu mai pot sa-si revina, sun ca si pe lumea cealalta. poate ar trebui sa aiba o parte de piciore pe spate. sa-si distribuie mai rational picioarele.
- a, e imposibil. trebuie sa inceapa mai intai razboiul pentru reimpartirea picioarelor. (culege ceva, deziluzionat) nu e decat un biet solz. m-am inselat.

- (sculandu-se) nu vezi ce intuneric e?
- (usor regret) celalalt parca era mai luminat.
- nu-l vorbi de bine, aici, fata de prezentul.
- acum, dupa ce l-a inghitit, cred ca-i e totuna.
- daca-i era totuna, nu-l mai inghitea.
- o fi gresit.
- (nu se lasa) era asa, mai transparent. mai trecea cat de cat soarele din apa. nuu era acoperit, cum o fi asta, cu oloane vechi, cu muschi pe ele!
- dar unde-o fi carabusul ala?
- adica, nu era carabus.
- nu stiu de ce mi s-a facut de-un carabus.
- mai demult imi placeau ganganiile, tot felul de ganganii... stateam ganduri intregi si ma uitam la ele. asta se-ntampla afara, cand aveam mijloacee sa ma uit la ele.
- exista un fel de gaze, seamana cu furnicile, nu stiu cum le cheama. (se gandedste) nu stiu cum le cheama.
- isi fac niste gauri mici in pamant, cat ai baga un ac. si se-nvartesc cat se-nvartesc pe camp, apoi intra in culcusul lor.
- cum si-or mai fi gasind ele impunsatura aia de ac, fiecare pe a sa, cat ti-e pamantul de mare?
- o data, una tocmai se pregatea sa intre, am luat-o pe cap, ca eram calare, si i-am dat drumul hatz, peste sapte poste. sa vad daca mami nimereste-napoi.
- (curios) si-a nimerit?
- nu stiu, ca n-am mai avut timp sa cercetez. au intervenit alte evenimente.
- povestea asta cu...
- nu, razboiul. plecam la razboi.
- (cu obida) uite, asa suntem noi, impiedicati de al treaba!
- i-am scris mamei acasa sa se duca sa controleze locul.
- si?
- n-am mai gasit locul, c-a venit uun cutremur si l-a mutat in alta parte.
- aha! (pauza)
- inainte ma gandeam aproape tot timpul la sotia mea. acum, cu cat trec zilele, sotia se intuneca parca in minte si mama se lumineaza. ca la fantanile cu doua galeti. unna se coboara, alta se inalta. acum nu se intalta doar mama.
- intoarcerea!
- ce clar o vad!
- poate ca tocmai in momentul acesta si ea se gandeste la mama ei. daca-ar trai bunica-sa, si bunica s-ar gandi acum tot la mama ei. sunn coincidente de-astea. eu cred ca exista in viata lumii o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. chiar si mortii. fiica la mama, mama la mama, bunica la mama... pana se ajunge la o singura mama, una imensa si buna...
- ce liniste trebuie sa fie atunci pe lume!
- in momentul acela, daca ar striga cineva ajutor, cred ca ar fi auzit pe-ntreg pamantul.
- (cautand in jur) daca ar fi vreo sticla goala pe-aici, as scrie un biletel, l-as pune inauntru si l-as lansa pe mare.
- mama, - as scrie - mi s-a intamplat o mare nenorocire.
- (rugator, exaltat) mai naste-ma o data!
- prima viata nu mi-a prea iesit ea. cui nun i se poate intampla sa nu traiasca dupa pofta inimii? dar poate a doua oara...
- si daca nu a doua oara, poate a treia oara. si daca nici a treia, poate a patra oara. poate a zecea oara. tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu. (pauza)
- ne scapa mereu cate ceva in viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu. soldatilor le scapa mai ales pacea. obisnuiti sa doarma in zgomot de tobe, de glasuri, la prima liniste deschid ochii, atat de larg ii deschid, ca intra-n ei iarba si pasarile, ca in craterele vulcanilor stinsi. somnambulilor le scapa nevazuta luna, si se trezesc in mormant si umbla tiptil pe acoperisurile cosciugelor, si se suie-n varful unui fir de iarba, care-i arunca afara la galbenusul ciudatei planete. (pauza)
- (mai uitandu-se o data in jur) as putea sa pun biletul in bashica asta. (o arata intr-un colt)
- (in dubiu) O da-o?
- atata lucru! sa zica multumesc ca nu-ncep sa-l mananc pe dinauntru.

(Ia basica, se uita la ea, apoi, cu cutitul, isi taie o bucata de piele din podul palmei stangi, pe care scrie apoi, cu sange, cateva cuvinte. scena trebuie jucata ca si cand lucrul e foarte firesc. pune scrisoarea in basica, umfla basica, o leaga. pauza)

- (explicandu-se) omul e dator sa-ncerce.
- parca-i vad cum sar toti, cu navoade, cu unditi, cu harpoane... (imitand forfota multimii) toti gramada in barci. femeile, cu felinare.
- o zi, doua, cate e nevoie.
- pana ma dibuiesc.
- pe el, ca pe mine n-au cum.
- daca au felinare.
- tot degeaba, e gros.
- asa e, al doilea era mai subtirel...
- pss! (lungindu-se pe dusumea) acum sa te vad eu, unchesule! mai faci tu sacrificii. pana te-or prinde... ca nu mai e mult. cred ca te-au si chitit. uituc ce sunt! n-am lansat basica. pe unde s-o...?
- (bate cu pumnul in coastele pestelui, sa le-nceerce grosimea. oftand.) parca-s zidurile Vavilonului. (din imprudenta calca pe basica. aceasta se sparge cu un zgomot teribil de explozie. Iona, naucit, isi pune mainile la ochi)
- (deezvelindu-si ochii) Unde sunt?
- un sfert de viata il pierdem facand legaturi. tot felul de legaturi intre idei, flutturi, intre lucruri si praf. totul curge asa de repede si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. trebuie sa-i dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. de cand spun cuvinte fara sir, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata (gaseste jos scrisoarea)
- am inceput sa primesc si scrisori.
- vreun naufragiat. ei cam au obiceiul.
- unde e mare - si scufundari.
- (razand) crede ca eu pot sa-l salvez!
- scriu nenorocitii, scriu...
- plictiseala.
- (isi arunca ochii pe scrisoare) Se vaita ca un copil... Sa stea pe lumea cealalta daca se smiorcaie asa! a avut ghinionul sa dea peste belea si-acum vrea sa induioseze lumea cu soarta lui nenorocita... sa-si lase fiecare treba lui si sa porneasca pe valuri! Afla de la mine: n-o sa miste nimeni uun deget. nimeni din sat. nimeni de pe pamant. nimeni din cer.
- cat e pamantul dee mare, sa trreaca scrisoarea asta din mana in mana, toti or sa-ti deae dreptate, iar sa intre in mare dupa tine - nici unul.
- pe omenire o doare-n fund de soarta ta.
- (mai calm) ce, cand ti-a fost bine, cand te-ai inchis in casa cu femeia ta, ai urlat ca esti fericit?
- si chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o- n fund de fericirea ta.
- baiete, dedscurca-te si tu cum poti.
- si macar pe maica-ta n-o mai necaji cu vesti asa de proaste.
- las-o sa creada ca feciorul ei e bine sanatos. si nu te teme de singuratate. (arunca scrisoarea. pauza)
- de ce m-oi fi infuriat atata?
- nu pot sa ma fixez pe-o singura stare.
- ca si muschiul de copac pe o singura directie.
- uneori, uit unde ma aflu si zambesc asa, fara motiv.
- cateodata sun vesel. (rade)
- vesel de tot.
- pentru ca uit de mine. ma pierd pe undeva, in vreun loc departat, cum ai uita o carte pe fereastra.
- pai, daca am sti in fiecare clipa uunde ne gasim... (o zguduitura a scenei)
- se clatina lumea ca un ou clocit.
- clocit si rascolit.
- din care trebuia sa iasa cine stie ce viitor luminos.
- (razand) Dar s-a razgandit.
- o fi amanat
- s-a clocit oul.
- acum sunt vesel ori...?
- asa si-asa.
- simt o moleseala...
- de ulcior care se umple, galgaind in fantana. intr-o fantana seaca.
- (pauza) Ce pustietate!
- as vrea sa treaca Dumnezeu pe aici.
- mi-e dor sa vad pe cineva mergand pe drum. sa apara de acolo si sa dispara dincoace. cativa pasi prin dreptul meu.
- cand ies de aici, am de gand sa opresc primmul om intalnit si sa-l intreb: "Ce mai faci?"
- suunt plin de planuri.
- vezi sa nun crapi.
- ca basica aceea?
- mai rau: ca toate basicile de pe pamant la un loc.
- atunci, macar sa fie o explozie ca lumea.
- asa o fi fost si cutremurul care-a mutat din malul unnde-si intepase cuib gaza aia?
- e mult de-atunci, cum dee mi-a venit in minte?
- (uitandu-se atent intr-o parte) Sunt ochii mei aceia care ma privesc?
- ti se pare. nu e nici o oglinda pe aproape.
- (ingrozit) sunt ochi adevarati (numara). unu, doi, trei, o suta de perechi. uite, si-n partea cealalta, si dincolo, si aicci.

(Scena se intuneca treptat, miscari nelamurite prin unghere)

- sunt pesti in spatele ochilor.
- pesti vii.
- puii mostrului mare. cei nenascuti pe care-i purta in pantec. explozia i-a trezit la viata si acum cresc de spaima. noaptea e atata bezna in padure, incat copacii cresc de spaima.
- ce mari s-au facut!
- vin spre mine cu gurile... (cauta cuvantul, nu gaseste) Cu gurile... scoase din teaca (tipand ca intr-un vis) Ma mananca!

Cortina

TABLOUL IV

O gura de grota, spartura ultimului peste spantecat de Iona. In fata, ceva nisipos, murdar de alge, scoici. ceva ca o plaja. in dreapta o movila de pietroaie, case, lemne. la inceput, scena e pustie. liniste. la gura grotei rasare barba lui Iona. lunga si ascutita, vezi barba schivnicilor de pe fresce. barba falfaie afara. Iona inca nu se vede.

- strasnic navod mai am. vreau sa prind cu el acum soarele.
- Doar atat! soarele. (razand) si sa-l pun la sarat, poate tine mai mult.
- (se arata su Iona, isi pune mainile la ochi, ferindu-se de lumina) marea. (luandu-si mainile de la ochi) Marea!
- aerul! (respira adanc. constatativ) sa nu-mi spui ca si cel dinauntru a fost aer.
- nu, sa nu-mi spui asta, ca... te iau la palme.
- numai eu stiu ce-am respirat. eu si cu narile astea ele mele.
- (dandu-si un bobarnac peste nas) acum incep sa infragezeasca si ele. (vesel) aici, in larg, la infragezirea narilor...
- (striga) Hei, oameni buni! (nimic)
- (striga) Hei, oameni buni...

(intra pescarul I si II cu barnele repective in spinare)

- (vesel) si voi? grozav! pe unde-ati iesit?
- v-ati luat barnele. or fi inceput sa se ruineze casele voastre, asa e. totusi, nu trebuie sa va omorati cerandu-le tocmai de pe taramul celalalt. or mai fi si pe la noi lemne.
- (razand) Sau ati vrut sa-i faceti (semn: "lui") paguba?! (scena incepe sa se clatine, cei doi pescari ies)
- (suspicios) de ce intalnesc mereu aceiasi oameni?
- s-o fi ingustat lumea pana intr-atata? e prea mica lumea, intalnim la fiecare pas numai umbre - copaci, pasari, ganganii, la fiecare pas. si cu toate trebuie sa fin atenti, sa le dam buna ziua, sa le-ntrebam ce mai fac, cum au dormit.
- (intelegend) ingrozitor!
- ma miram eu de ce nu sunt fericit.
- (se suie pe movila de pietre) ce vezi?
- orizintul.
- ce e orizontul ala?
- (ingrozit) o burta de peste.
- si dupa burta aia ce vine?
- alt orizont.
- ce e orizontul acela?
- o burta dee peste urias.
- ia mai uita-te o data (Iona priveste, apoi isi acopera ochii cu palmele)
- ce-ai vazut?
- nimic.
- ce-ai vazut?
- nimic, decat un sir nesfarsit de burti. ca niste geamuri puse unul langa altul.
- inchis intre toate aceste geamuri!
- sunt ca un dumnezeu care nu mai poate invia. i-au iesit toate minunile, si venirea pe pamant, si viata, pana si moarrtea - dar o data ajuns aici, in mormant, nu mai poate invia. se da cu capul de toti peretii, cheama toate siretlicurile mintii si ale minunii, isi face vant in dumnezeire ca leul, la circ, in aureola lui de foc. dar cade in mijlocul flacarilor. de atatea ori a sarit prin cerc, nici nu s-a gandit c-o sa se poticneasca tocmai la inviere!
- si lumea-l asteapta sus.
- toti cred in el, unii sunt aproape distrati de atata credinta. "Acus-acus or sa infloreasca lespezile mormantului ca petalele unnui nufar si mortul va invia cum e si firesc, dupa atata asteptare a omenirii. si se va inalta la cer, dandu-ne si noua un exemplu luminos."
- ca noi, oamenii, numai atata vrem: un exemplu de inviere. apoi ne vm duce linistiti pe la casele noastre, sa murim bine, omeneste, pe la casele noastrre.
- dar vrem sa-l vedem intai pe el.
- iar el e aici, in mormant, la capatul puterilor, si nici nu mai are glas sa urle pana la ei: "Oameni buni, invierea se amana!"
- (cu glas stins, impresional) Un pescar sarac pe malul marii, tragea si el cu navodul la pesti foarte mici... Si cum statea el asa, deodata se casca apa si un chit urias... (rejoaca scena. pauza)
- dar cine anuume era omul acela? ce gandea?
- si de ce tocmai el?
- puteti sa-mi spuneti?
- nimeni nu sufla nici un cuvant...
- precis, nenorocitul n-a mai reusit sa spintece burta imensa...
- (facandu-si curaj) dar eu...
- (meditativ) problema e ca daca mai reusesti sa iesi din ceva, o data ce te-ai nascut. doamne, cati pesti unu intr-altul.
- cand au avutt timp sa se aseze atatea straturi?
- lumea exista hat, dee cand!
- (iluminat) toate lucrurile sunt pesti. traim si noi cum putem inauntru.
- hm! naiv ce sunt! poate am trecut demult de locul unde eram la inceput. vezi, trebuia sa insemn si pe-asta. ma opream acolo si traiam in continuare. ca toata lumea. nici nu-mi dadeam seama ca totul pluteste. asa e, trtebuie sa punem semne la fiecare pas, sa stii unde te opresti, in caz de ceva. sa nu tot mergi inainte. sa nu te ratacesti inainte.
- (meditativ) afara... (rectficand primul gand) un astfel de loc trebuie totusi sa existe. poate nu prea mare, sa incapi tot... dar asa, macar cat -ti intipari talpile in el. pentru o clipa. si altul. trebuie sa fie pe undeva aceasta palma ded loc...
- (ironic) e o proorocie? ce prooroc ai mai fost si tu! viitorul, am vazut ce bine ti l-ai ghicit. ia incearca acum sa-ti prezici trecutul. sa vedem daca-o nimeresti amcar cu asta, proorocule! incearca sa-ti amintesti totul. (isi acopera cu mainile fata, sta asa cateva clipe, da din cap ca nu poate) e ceata! incearca sa-tiamintesti macar ceva! (acelasi joc.) ce ceata! (ingorzit) nu-mi mai aduc aminte nici o limba-n vant. (pauza)
- (cu mana streasina la ochi) Cum se numeau batranii aceia buni care tot veneau pe la noi cand eram mic? dar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea harnica, pe care-i vedeam des prin casa noastrta si care la inceput parca nu erau asa batrani? cum se numea cladirea aceea in care-am invatat eu? cum se numeau lucrurile pe care le-am invatat? ce nume purta povestea aia cu patru picioare pe care mancam si beam si pe care am si jucat de vreo cateva ori? in fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semana cu o roata rosie, si se tot rostogolea numai intr-o singura parte, cum se numea? cummse nunmea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata de ani, pe care am trai-o eu? cumm ma numeam eu? (pauza)
- (iluminat deodata) Iona.
- (strigand) Ionaaa!
- mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. (pauza.)
- si acum, daca stau sa ma gandsc, tot eu am avut dreptate. am pornit-o bine. dar drumul, el a gresit-o. trebuia s-o ia in partea cealalta.
- (striga) Iona, Ionaaa! E invers. totul e invers. dar nu ma las. plec din nou. de data asta, te iau cu mine. ce conteaza daca ai sau nu noroc? e greu sa fii sinur.
- (scoate cutitul) Gata, Iona? (isi spinteca burta) Razbim noi cumva la lumina.