j8b4bs
O cercetare de o autentica valoare stiintifica a evolutiei scrisului si cartii nu poate fi deplina fara studierea modului cum vor fi puse in circulatie documentele purtatoare de cunostinte ce aduna “toata intelepciunea lumii” in expresia ilustrului scriitor francez Marcel Proust. Institutia culturala cea mai veche a omenirii, biblioteca, a fost inventata tocmai in acest scop. “O istorie a bibliotecilor este o componenta a istoriei societatii, cu legatura in istoria scrisului si a tiparului, cu conexiuni in istoria ideilor.”1, dupa cum conchidea Gh.
Buluta.
VII.1. BIBLIOTECA IN ANTICHITATE INTRE IPOTEZE SI
REALITATE ISTORICA ROMANEASCA
Despre existenta unor biblioteci la Tomis si in alte cetati grecesti cosmopolite de pe tarmul Pontului Euxin, unde in antichitate pe langa intense preocupari comercial- economice se desfasura si o activitate culturala, nu s-au pastrat documente. Ramane, insa, aproape imposibil de crezut ca un poet celebru al culturii romane ca Publius Ovidius Naso
(43.i.H.-17 d.Hr.) in ultimii sai 10 ani de viata, petrecuti in exil

la Tomis, unde a continuat sa scrie si a izbutit chiar sa invete limba localnicilor, nu detinea carti aduse cu el si sporite ca numar prin ceea ce i se trimitea de la Roma. Daca o asemenea realitate nu este atestata pana in prezent documentar, in schimb este cert faptul ca tanarul rege- poet
Cotys I, fiul lui Rhoemetalces I, s-a casatorit cu nepoata triumvirului Marcus Antonius, numita Antonia Tryphaena, si a intretinut relatii de prietenie cu celebrul poet elegiac exilat de
imparatul Augustus si venit de la Roma. Aici, in Scythia Minor, pe plaiul Dobrogei, unde , ca „rege clientelar”, cum denumea
Mihai Diaconescu in Istoria litraturii daco-romane pe acei conducatori ai provinciei tolerati de imperiul roman, Cotys mostenise o parte din regat la moartea tatalui sau in anul 12 d.Hr., ca timp de 7 ani sa conduca el , iar la un an-doi dupa stingerea lui Ovidiu sa fie ucis de dusmanul sau, unchiul
Rhascuporis, care il va urma la domnie.Poate ca istoria nu l-ar fi retinut pe acest rege dac, desi Cotys fusese un om cultivat al acelui timp, daca Ovidiu nu-l mentiona in Pontice ca rege poet, care a compus versuri si a pretuit artele frumoase. Nu se poate stabili daca regele Cotys cunostea limba latina, chiar daca originea sotiei lui si legaturile directe cu imperiul ar argumenta o asemenea ipoteza. Mihail Diaconescu in studiul sau acredita ideea ca regele Cotys s-ar fi apropiat in primul rand de scrierea cu caractere grecesti, care era deja traditionala pe aceste meleaguri ale Daciei de la gurile
Dunarii.Scrierile lui puteau fi receptate de Ovidiu direct in

limba dacica si pare justificata pretuirea de care el se bucura prin conditia sa de personalitate a culturii dacice, fie si numai comparandu-l cu adversarul sau Rhascuporis, consemnat in
Analele lui Publius Corneliu Tacitus ca „incultum, ferox”. Am mentionat cele doua profiluri antitetice de inalte personalitati ale societatii dacice spre a ilustra ipoteza existentei unor surse livresti de informatie de care macar o parte dintre carturarii epocii se presupune ca aveau nevoie. Acreditam ipoteza existentei unor mici biblioteci in coloniile grecesti de pe tarmul
Pontului Euxin si poate nu numai acolo, in conditiile in care influenta culturii grecesti si latine s-a resimtit chiar inainte de ocupatia romana.In lipsa unor documente certe, ne alaturam, pe buna dreptate, supozitiei lui Gh. Buluta, anume ca “In privinta bibliotecilor pagane, totul este supozitie”2.
Un imbold in inflorirea activitatii biblioteconomice l-a constituit in Dacia raspandirea crestinismului prin texte teologice scrise. Din moment ce la Tomis fiinta inca de la finele secolului al III-lea o episcopie, ca in secolul urmator sa se infiinteze niste manastiri daco-romane, asemenea institutii bisericesti nu ar fi putut functiona fara cartile unor biblioteci, mai ales ca in Scythia Minor era consemnata activitatea unui teolog ca Ioan Cassian in secolul al V-lea, sau in secolele V VI cea a lui Dionisie cel Mic. Pe locul unei vechi bazilici din secolele IV- VI avea sa fie ridicata la Morissena, denumirea antica a Cenadului din Banat, o manastire si o alta va functiona la Hodos, dupa mentiunea epistolara facuta in 1177

de regele Bella III .Se poate presupune, dar nu si certifica, existenta unor biblioteci monastice sau episcopale, care sa fi detinut mici colectii livresti, alcatuite din carti liturgice si patristice, putin sau deloc ornamentate, redactate in limba greaca pentru inceput si mai tarziu in slavona, conform evolutiei marcate in Bizant si la sud de Dunare de tehnica scrisului si a ritului bisericesc. Asa cum in apusul Europei biserica a constituit in jurul catolicismului o comunitate supranationala, in sud-estul continentului ortodoxismul a reunit pe greci, bulgari, sarbi, romani alaturi de rusi, solidarizati prin credinta religioasa si comunicand in plan cultural, unde interferentele s-au dovedit a fi pe cat de obiective pe atat de benefice.
Complexitatea fenomenului cultural produs in sud-estul
Europei in jurul secolului al X-lea, de cand dateaza si primele inscriptii chirilice, n-ar putea fi apreciat cu justete fara a considera aportul adus de circulatia episcopilor si a calugarilor, atat ai bisericii latine cat si ai celei ortodox rasaritene, care asigurau un transfer al valorilor culturale.
Razvan Theodorescu dezvolta in lucrarea sa Bizant, Balcani,
Occident la inceputurile culturii medievale romanesti
(secolele X-XIV) teoria „coridoarelor culturale” deschise din
Macedonia pana in Bosfor si din Serbia ori din campia
Panoniei pana in regiunile sud-vestice ale Rusiei.
In conditiile create in intreaga Europa de inflorirea culturala produsa de fortificarea ordinelor religioase cu
incepere din secolul al XII-lea, cand, spre exemplu, numarul

abatiilor cisterciene creste de la 338 la 530, importanta bibliotecilor latine catolice este in plina crestere. Pe malul stang al Muresului, la est de Cenad puternica abatie burgunda de la Pontigny si-a stabilit o filiala transilvaneana, manastirea cisterciana de la Igris, spre care se trimiteau carti. Reteaua monastica cisterciana se extinde, o filiala a manastirii din Igris luand fiinta la Carta din Tara Fagarasului. Cercetat de R.
Constantinescu si de E. Lazea, care au cunoscut lista de carti a manastirii de la Pontigny, asezamantul monastic cistercian de la Igris infiintat in 1179 detinea prin 1229 carti latine
imprumutate de la Pontigny, atestand documentar pentru prima data de la nasterea neamului romanesc un contact livresc cu cultura -; mama, cultura latina. Daca o asemenea asertiune a celor doi cercetatori ar putea sa fie vreodata contrazisa, in mod cert ramane valabil faptul ca “Scoala lui
Gerard din Cenad si biblioteca de la Igris sunt verigi ale unui complex proces de asimilare, desigur la nivelul posibilitatilor acelor timpuri, de catre spiritualitatea medievala transilvaneana a culturii occidentale latine.”3( Bibliotecile conventuale infiintate astfel se vor imbogati substantial in urmatoarele 6 secole, documentele , respectiv cataloagele si listele de carti ale manastirii de la Pontigny atestand
imprumuturile operate. Iata o dovada peremptorie a legaturilor spirituale pe care transilvanenii le intretineau cu Europa apuseana inca din secolul al XIII-lea, cand literatura si filosofia

latina erau solicitate pe plaiurile mioritice. Bazandu-se pe listele de carti ale bibliotecii de la Manastirea din Pontigny, unde erau mentionate imprumuturile pentru Transilvania,
imprumuturi intre care alaturi de carti de cult si scrieri teologice figurau si autori ca Seneca si Cicero, cu continutul filosofic al cartilor lor intr-o interpretare romana si Quintilian si
Suetoniu, ale caror lucrari ilustreaza literatura cu caracter didactic, Stefan Barsanescu demonstra in studiul sau Pagini nescrise din istoria culturii romanesti ( secolele X-XIV)
4,Bucuresti, Editura Academiei,1971, p.47. orizontul larg de interes manifestat de lectorii monastici ai vremii. Conform ritului monastic apusean si conditiilor in care nu existau prea multe carti, lectura era comuna si se facea indeobste cu voce tare, mai ales in biserica, in refectoriu si chiar in chilii. Locul de pastrare a cartilor in incinta manastirii cisterciene era o nisa in zid denumita armarium, langa intrarea in biserica, si spatii inchise cu usi de lemn in refectoriu. Asadar, in manastire nu exista nici biblioteca propriu-zisa si nici sala de lectura, acestea avand sa se organizeze cu incepere din secolul al XIV-lea, cand in colegii si universitati se amenajeaza primele sali de lectura, pentru functionarea carora se incheaga cele dintai spatii de depozitare a cartilor.
Tot in secolul al XIV-lea se atesta documentar si primele biblioteci monastice, asa cum trebuie sa fi fost si cea de la
Ighis, cuprinsa in reteaua monastica cisterciana. La noi ea

este, conform precizarii facute de Gh. Buluta”prima biblioteca medievala atestata documentar si despre care, datorita informatiilor din surse franceze, ne putem face o idee clara.” 5