Costache Negruzzi z7x12xu

Nuvela apare in primul numar al revistei ie=ene Dacia literara din sub titlul de Scene istorice din cronicele Moldaviei.
Alexandru Lapu=neanul. Izvorul prozatorului il constituie
Letopise\ul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, cu paragrafele referitoare la cea de-a doua domnie a lui Alexandru-voda
Lapu=neanu. Aici nuvela se afla in nucleu =i Negruzzi e tentat chiar a transcrie, la un moment dat, o replica vestita a
Lapu=neanului, consemnata de Grigore Ureche insu=i:
„Deaca au mersu solii Tom=ii =i-i i-au spus, zic sa le fie zis Alixandru
Voda: „De nu ma vor, eu ii voi pre ei =i de nu ma iubescu, eu ii iubescu pre dan=ii =i tot voi merge, ori cu voie, ori fara voie“.
Insa Negruzzi venise in contact cu operele marilor romantici evocatori ai trecutului, precum Walter Scott, Victor Hugo, Al.
Dumas, Alfred de Vigny, Manzoni, Pu=kin etc. =i in\elegea sa nu fie sclavul factologiei istorice. Mai mult inca, fic\iunea artis tica cerandu-=i drepturile ei, scriitorul incalca pe alocuri adevarul istoric, poate chiar cu buna-=tiin\a. Astfel, despre Mo\oc
=tim ca in timpul celei de-a doua domnii a lui Lapu=neanu se afla in Polonia, la Lemberg (Lvov), unde urmase pe protectorul sau, Stefan Tom=a. Negruzzi il aduce in Moldova, avand a face din el tipul boierului lingu=itor, lacom =i tradator. Sfar=itul lui
Mo\oc prilejuie=te apoi aducerea in scena a gloatei, intr-o pagina magistral alcatuita. De asta data, sursa de inspira\ie a lui
Negruzzi este un pasaj din Miron Costin. Inten\ionat sau poate printr-o fericita eroare (prozatorul face, in subsol, cateva false trimiteri la cronica lui Miron Costin!), Mo\oc este confundat cu
Bati=te Veveli, mare boier =i sfetnic de taina al lui Alexandru
Ilia= (cel care preceda la tron pe Miron Barnovschi), dat spre lin=are norodului razvratit de insu=i voda:
„Unii haicaia, al\ii suduia =i jecuiia. Si acolo au strigatu pre Bati=te, sa le dea, carele era tot aproape de Alexandru Voda, vazandu strigarea pre sine. Ce nu sta domniia de grijea lui, ce de grijea sa =i numai ce i-au dzis sa se departedza de dansul. Si a=ea l-au apucat =i l-au dat pre mana \aranilor. Nespusa vrajma=iia prostimei! Si a=ea, fara de nice-o mila, de viu, cu topoara, l-au facut farame“ .

Romantica, prin substan\a =i prin anume cateva procedee, nuvela lui Negruzzi se bucura totu=i de un echilibru clasic in compozi\ie =i in observarea realista a caracterelor, autorul manifestand o atitudine deta=ata, obiectiva. Conven\ia roman tica e minima in cazul de fa\a =i scriitorul, perfect incadrat in contemporaneitate, la ale carei cerin\e cauta sa raspunda, este mai pu\in un glorificator al trecutului (cum au fost Alecsandri sau Bolintineanu) =i mai mult un scrutator al adevarului istoric
in\eles in esen\a lui.
Sensul nuvelei iese limpede din confruntarea ei cu textul lui
Ureche =i cu cele afirmate de Negruzzi insu=i, intr-un chip mai direct, teoretic, in scrisoarea XIX (Ochire retrospectiva), compusa
in , la cinci ani dupa prima tiparire a nuvelei. In timp ce
Grigore Ureche, prin prisma concep\iei lui de mare feudal, vedea
in Lapu=neanu un domn crud, omor`tor de boieri =i atata tot,
Negruzzi, modern, in\elege adanc conflictul esen\ial al epocii.
Luptele necurmate dintre partidele boiere=ti, schimbarile dese de domnie, tendin\a descentralizatoare a aristocra\iei =i — de aici — scaderea autorita\ii domne=ti duceau \ara la risipa din ce in ce mai mare. Apare astfel explicabila ivirea unui oarecare
Petre Stolnicul, „om prost“ =i necunoscut care, „cu sabia razbunarii“, incerca a restabili puterea domneasca. Acesta este
Lapu=neanul. El traie=te insa o drama pentru ca, nesprijinindu se pe popor (cum altadata Stefan cel Mare), se bizuie numai pe sabie, care, oricat de agera ar fi, nu e de ajuns, de unde inevitabila cadere a eroului, asemeni unui alt Richard al III-lea. Prozatorul da dovada a-=i fi in\eles foarte bine personajul, atunci cand scrie, in amintita Ochire retrospectiva: „In adevar, Lapu=neanu retezase trunchiul, dar odraslele cre=teau, =i nu era el omul care sa =tie a le seca punandu-le stavila pe insu=i poporul; pentru aceasta, fapta lui fu giudecata de cruda, =i el de tiran“.
Uimitoare ramane mereu la Negruzzi, in urma oricator lecturi repetate (mai ales daca avem in vedere ca nuvela e scrisa
inainte de ), deta=area de eroul sau, pus sub observa\ia caracterologului =i privit ca un produs al imprejurarilor istorice, predestinat parca. Pe Lapu=neanu il caracterizeaza cruzimea nemasurata, provenita dintr-o ura fara margini, dusa aproape la paroxism, fa\a de boierimea tradatoare, lacoma de averi, spoliatoare a \aranimii. E viclean, ipocrit, de o inteligen\a dia bolica, i=i calca juramintele, e cinic =i de un umor macabru atunci cand ii arata doamnei Ruxandra piramida de capete drept „un leac de frica“. E in stare — vazandu-se popit — sa profere injurii la adresa clerului, lucru infiorator pentru acea vreme, cu atat mai groaznic cu cat eroul e la un pas de moarte.
Ar fi fost capabil chiar sa-=i ucida so\ia =i pruncul, atunci cand presimte alian\a cu du=manii lui neimpaca\i: „M-a\i popit voi, dar de ma voi indrepta, pre mul\i am sa popesc =i eu! Iar pe ca\eaua asta voi s-o tai in patru buca\i impreuna cu \ancul ei, ca sa nu mai asculte sfaturile boierilor =i du=manilor mei“.
Capacitatea de cruzime =i de ura a personajului este enorma
=i nu se poate masura decat cu rautatea =i intrigile boierilor, adversarii sai. In aceasta zbatere a sa, eroul devine o natura problematica. Pe drept cuvant, G. Calinescu scrie: „In lupta de exterminare a acestei aprige voin\e de putere Lapu=neanul apare simpatic ca orice om viu =i intreg =i impresia ultima a cititorului e mai pu\in a unui portret romantic cat a unei puternice crea\ii pe deasupra oricarui stil de =coala“. (Istoria literaturii romane...)
Toate celelalte personaje sunt create anume pentru a pune
intr-un relief cat mai puternic comportamentul personajului central. Doamna Ruxandra, prin firea ei slaba, firava, lipsita de hotarare =i personalitate, inclinata sa asculte pe al\ii, miloasa, este exact elementul de contrast care accentueaza trasaturile tiranului sangeros. Mo\oc, oportunist, lingu=itor la culme, lacom de avere =i poltron, este in adevar tipul boierului care explica din plin cruzimea lui Lapu=neanu, ce culmineaza cu macelarirea celor de adversari. Povestind sfar=itul lui Mo\oc, Negruzzi izbute=te — cu mult inaintea lui Rebreanu — sa defineasca fizionomia gloatei in razvratire, fara \eluri precise, anarhica, dezorganizata.
Ceea ce izbe=te ochiul cunoscatorului, insa, nu este minu\ia
in caracterizarea personajelor ci, dimpotriva, extraordinara sobrietate a mijloacelor prozatorului, ramas parca mai aproape de laconismul cronicaresc, cu toata modernitatea de care da dovada. S-a spus ca, prin cele patru capitole ale sale, nuvela seamana cu o piesa de teatru (Eminescu insu=i se gandea la o drama istorica cu Lapu=neanu). Impresia de acte care se succed
intre cortine, de ac\iune care se cere completata cu imagina\ia cititorului — scriitorul propunandu-=i sa prezinte numai patru
„scene“ esen\iale — se impune numaidecat. Arta conciziunii la
Negruzzi este a=a de mare, incat nuvela ocupa un spa\iu =i un timp mult mai mic decat o drama istorica, pentru care, s-ar crede, este suficienta materie. Pare de necrezut, dar toata istoria lui Lapu=neanu incape aproape in douazeci de pagini de carte obi=nuita. Tendin\a spre conciziune se stravede =i din cuvintele a=ezate ca moto la fiecare capitol, ca pentru a rezuma ideile
intr-un fel de metafore, devenite memorabile: I. Daca voi nu ma vre\i, eu va vreau... II. Ai sa dai seama, doamna!... III.
Capul lui Mo\oc vrem... IV. De ma voi scula, pre mul\i am sa popesc =i eu...
Cu intui\ie artistica surprinzatoare pentru epoca, Negruzzi pune eroul sau sub semnul timpului, ca sub semnul unui destin.
Sunt notate semnele prevestitoare prin care puterea dumnezeiasca se face cunoscuta: „Spun £„se zice“ la impersonalul arhaic¤ ca in minutul acela £cand Lapu=neanul, sfar=indu-=i cuvantarea din biserica prin care ademenea pe boieri la curte, merse sa se inchine la moa=tele sfantului Ioan¤ el era foarte galben la fa\a, =i ca racla sfantului ar fi tresarit“. (Sa se observe modul ipotetic la care sta verbul a tresari.) Pe parcursul povestirii apar cateva anticipari ale ac\iunii, facute in a=a fel incat faptele par a fi prestabilite, fara ca totu=i cititorul sa poata ghici deznodamantul.
Acest lucru se rasfrange de asemenea asupra economiei de mijloace a artistului, mai cu seama asupra compozi\iei, devenita clasica prin echilibrul ei aproape perfect. Astfel, inca de la prima sa intalnire cu Mo\oc, Lapu=neanul atrage aten\ia lingu=itorului boier: „Eu te iert insa c-ai indraznit a crede ca iar ma vei putea
in=ela =i i\i fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji cu sangele tau“. Ca =i cum sfar=itul lui Mo\oc ar fi fost prevazut de mai
inainte. Tot a=a, inca din ajunul macelului, voda promite doamnei un leac de frica. Iar Stroici =i Spancioc spun urmaritorilor trimi=i de Lapu=neanu: „Spune\i celui ce v-au trimis... ca ne vom vedea pana a nu muri!“ Ceea ce se =i intampla.
Ca la to\i scriitorii vechi, de sub pana lui Negruzzi apare adesea ceea ce am putea numi vorba memorabila, atrasa de aceea=i tendin\a spre lapidaritate. Toate cele patru motouri sunt asemenea vorbe memorabile, ie=ite din text — cu vremea — =i devenite bun comun. Mai sunt =i altele, intre care ne marginim a semnala numai celebra replica a lui Lapu=neanu: „Pro=ti, dar mul\i!“
Descrierile sunt minime in nuvela. Cateva amanunte vestimentare, enumerarea bucatelor de la banchet, facuta — cum zice G. Calinescu — „cu o pensula flamanda“, =i cam atat.
Intr-un singur loc apare o scurta descriere tipic romantica:
„Cetatea £Hotinului¤ era muta =i pustie ca un mormant de urie=.
Nu se auzea decat murmura valurilor Nistrului, ce izbeau regulat stancoasele ei coaste, sure =i goale, =i strigatul monoton al osta=ilor de straja, carii intru lumina crepusculului se zareau razima\i pe lungile lor lance.“
Imitatorul lui Negruzzi, Al. Odobescu, va avea mai pu\in geniu in a intui specificul artei cuvantului =i va da, in Mihnea
Voda cel Rau =i Doamna Chiajna, descrieri de epoca foarte amanun\ite, ie=ite de sub condeiul arheologului, frumoase =i interesante in sine, dar devenite mai curand piedici in calea torentului epic. Descrierile lui Negruzzi sunt facute pentru culoare, pentru sugestie =i atmosfera, =i marginite numai la cateva amanunte semnificative.
Culoarea de epoca e data insa nu atat prin descrieri, cat mai ales prin limbaj, inspirat cu multa grija din cronica =i adus
in contexte perfect inteligibile contemporanilor. Nu atat vocabularul, care prin for\a lucrurilor nu se mai folose=te azi
(zobon, beni=el, felendre=, samur, surguci, filaliu, junghiu etc., fiind vorba de costuma\ie sau de arme), dar mai ales cuvintele al caror con\inut semantic s-a schimbat, cat fonetismele =i construc\iile sintactice arhaice au o func\ie stilistica superioara, urmata =i aplicata consecvent de Mihail Sadoveanu in romanele sale istorice de mai tarziu. Spicuim cateva exemple in ordinea
in care apar in paginile nuvelei:
Pe boieri Lapu=neanu „ii omorea din cand in cand“; „nimeni nu indraznea a grai impotriva lui, cu cat mai vartos a lucra ceva“; „o gvardie... de lefecii albanezi, serbi, unguri, izgoni\i pentru relele lor fapte, i=i aflasera scapare langa Alexandru; platindu-i bine, ii avea harazi\i“; „incepu a sili pre straini =i pre catolici a-=i lepadare legea“; in inima norodului „via inca pomenirea lui Rare=“; „Ajunga atata sange varsat, atatea vaduvii, ata\ia sarmani“ (i orfani): „Spun (i se zice) ca in minutul acela el era foarte galben la fa\a =i racla sfantului ar fi tresarit“;
„incepura a zice (i a canta) din surle;“ „la spatele fie=tecaruia boier dvorea cate o sluga, care dregea“ (i turna vin);“ „acum era aproape a se scula de la masa“ (la impersonal); „milostivul
Dumnezeu sa te intareasca in ce ai spus de a nu mai strica pre boieri =i a bantui norodul“; „Lovindu-l drept in frunte, il obori la pamant“; „slugi =i oameni boiere=ti burzuluisera norodul“;
„sa-i improa=te cu tunurile“; „sa-i omoare de istov“; Lapu=neanu
„scotea ochi, taia maini, ciuntea =i seca (din lat. secare i a taia, a scurta) pe care avea prepus“; Spancioc =i Stroici „=edeau la Cameni\a (forma nearticulata a numelui propriu) a=teptand
=i pandind vreme“ etc.