Costache Negruzzi , scriitor pasoptist , a trait intre ani 1808-1868, lasand-si amprenta in literatura prin scrieri istorice si romantice , fiind creatorul nuvelei ramanesti ( afirma E. Loinesvcu) . Numele lui C. Negruzzi este legat de obicei de nuvele „Alexandru Lapusneanul” , care ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet , daca literatura romaneasca ar fi avut prestigiul unei limbi universale. (G. Calinescu) In aceasta nuvela , autorul ilustreaza romantismul Bidermaier prin interesul fata de cutume ,de istorii si folclor. Nuvela Alexandru Lapusneanul apare in primul numar al revistei iesene „Dacia literara” din 1840 sub titlul de scene istorice din cronicele Moldovei. d8f18fo
Ca nuvela exemplara , de un perfect echilibru compozitional ,” Alexandru Lapusneanu” isi concentreaza toate luminile asupra personajului principal , in scopul conturarii trasaturilor sale caracteristice . De altfel asta si este definitia nuvela (<it nouvella ; nove -; noutate , nuvala>)sa fie o specie a genului epic in proza , mai rar in versuri, de intindere medie , mai mare decat schita mai mica decat romanul , cu un singur fir epic , generat de o intriga puternica si un conflict concentrat ,in care este implicat un numar restrans de personaje .
Dupa cum arata si titlul nuvelei, autorul isi propune sa scoata in relief , cu toata vigoarea , figura impresionanta a acestui domnitor ,personalitatea lui complexa si controversata , astfel devenind un personaj eponim.
Din „Letopisetul Tarii Moldovei” lui Grigore Ureche, scriitorul a preluat evenimentele majore ale domniei lui Lapusneanu, opinia defavorabila a marii boierimi asupra domnitorului si cateva din replicile memorabile ale acestuia (ex: „Daca voi nu ma vreti, eu va vreu...”).Totusi, autorul recurge la cateva licente istorice, modificand unele date reale in scopuri artistice: astfel, vornicul Motoc nu mai traia in momentul revenirii lui Lapusneanu la tronul Moldovei; alaturi de el, fusesera executati la Liov in Polonia si boierii Spancioc si Stroici. Un motiv pentru care scriitorul pastreaza personajele din spatiul istoriei este incercarea de a echilibra termenii unui conflict in care domnitorul domina cu autoritate.
Faptul ca Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica este indicat si de atentia deosebita pe care Negruzzi o acorda detaliilor care ofera culoarea locala si atmosfera epocii respective. Utilizarea arhaismelor in scopul unei reconstituiri cat mai izbutite a epocii relatate reprezinta un bun exemplu in acest sens. Nuvela prezinta un episod din istoria Moldovei, in fragmente simetrice, cu o gradatie dramatica si de o maxima concentrare. - cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569).Textul poate fi comparat , dupa structura lui , cu o drama in patru acte.
Sub moto’ul „ Daca voi nu ma vreti eu va vreu” , C. Negruzzi relateaza episodul venirii lui Alexandru in Moldova ,hotarat sa ocupe tronul tarii. Boierii care il tradase in prima domnie venisera acum sa-l intampine la Tecuci . Desi acestia incearca sa-l convinga sa renunte la tron ,pentru ca norodul nu il vrea , domnitorul nu se lasa induplecat si isi mentine decizia luata . Dar dramatismul scenei nu se rezuma la apriga dorinta a lui Lapusneanu de a reocupa tronul , el dorea sa se razbune pe toti boierii, care „mulgeau laptele tarii”.
Al doilea moto(Ai sa dai seama , doamna !...)constituie amenintarea indurerata a sotiei unui boier ucis de Lapusneanu , adresata domnitei Ruxandra . Inspaimantata de cruzimile comise de sotul ei , domnita il roaga sa inceteze cu omorurile , dar acesta se enerveaza cumplit si ii promite ca ii va da „un leac de frica”, dand dovada de un umor macabru cand ii arata piramida de capete. In acest capitol se observa imbinarea echilibrata dintre naratiune si dialog, prin care Negruzzi reuseste sa obtina dinamica adecvata nuvelei sale.
Punctul culminant incepe odata cu al treilea capitol. Lapusneanu participa impreuna cu numerosi boieri la slujba de la Mitropolie, unde domnitorul isi cere iertare pentru sangele varsat si ii invita pe toti „sa ospateze impreuna”. La curte, spre sfarsitul ospatului , la un semn slujitorii sai omoara toti boierii. Multimea adunata la portile curtii domnesti cere „capul lui Motoc”. Voda il da pe mana norodului care il linseaza. Incepe apoi sa puna capetele celor ucisi in forma de piramida si o cheama pe domnita Ruxandra care lesina la vederea grozaviei.
Alexandru Lapusneanul este un damnat romantic , osandit de Providenta sa verse sange si sa mazuie spre mantuire , adica incearca sa sece demonul care sta ascuns in el pentru a putea fi mantuit . El e disimulat , blazat , cunoscator al slabiciunilor umane , hotarat , rabdator, viclean ipocrit si de o inteligenta diabolica.
Deznodamantul coincide cu ultimul capitol. Timp de patru ani Lapusneanu nu mai ucide pe nimeni, dar nascoceste tot felul de schingiuri. Fiind bolnav, cere mitropolitului Teofan sa-l calugareasca. Trezindu-se din starea de inconstienta si vazandu-se imbracat in rasa de calugar, se enerveaza si ii ameninta cu moartea pe toti. Doamna Ruxandra accepta sa ii puna otrava sotului ei in bautura. Domnitorul se stinge din viata in chinuri groaznice si este inmormantat la manastirea Slatina.
Functiile moto’urilor sunt de a rezuma actiunea ce va urma , anuntarea conflictului nuvelei si sustinerea tensiuni epice . Negruzzi pune oamenii sa vorbeasca si sa se miste, povesteste unele evenimente, descrie cateva tablouri, si formuleaza, din cand in cand, dar in termeni succinti si cu multa rezerva, judecati de valoare asupra personajelor sale si a situatiilor in care se gasesc.
Nararea faptelor se face in mod obiectiv , respectand , in general , izvorul de la care a pornit , insa scriitorul isi ia cateva libertati in privinta unora dintre personaje (Tomsa, Spancioc , Stroici) si a actiunilor intreprinse de acestia , cu scopul de a asigura coerenta structurii narative si de a mentine intensitatea conflictului dintre domnitor si boieri. Totodata , punctul de vedere al scriitorului este rareori exprimat , prin expresii ca „aceasta desantata cuvantare” „mediteaza vreo noua moarte”, a-si dezvalui uratul caracter”, „dorul lui cel tiranic’”. Pe langa naratiune autorul mai utilizeraza descrierea si dialogul , prima folosita si in inegalabilul portret pe care il realizeaza doamna Ruxandra(„viteazul meu sot”,”bunul meu domn”) sau in reliefarea psihologiei maselor de tarani ridicati impotriva lui Motoc.
Prin intermediul personajului , scriitorul desfasoara si organizeaza actiunea operei ,isi dezvaluie gandurile si sentimentele. Folosirea antitezei este specifica epocii romantice , ca si tipul lui Lapusneanul , de personaj exceptional actionand in imprejurari senzationale , cu trairi intense , in conflict cu lumea.
In „Arta Prozatorilor romani”, Tudor Vianu afirma ca :” Faptele povestite si nu povestitorul faptelor apare in prim plan incat daca din toata opera lui Negruzzi n-ar fi ramas decat nuvela Alexandru Lapusneanul , nimeni n-ar fi putut aduce vreo precizare despre particularitatile morale ale omului care a scris-o . Impersonalitatea povestirii a fost punctul principal in estetica realismului si naturalismului”.