Junimea -; junimismul
Este o miscare literara si culturala la sfarsitul secolului al XIX-lea
initiata de cativa tineri, care venisera de la studii din strainatate
: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Petre Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti
. z4q21qd
A fost infiintata in 1863. A avut revista proprie, aparuta la 1
martie 1867 -; “Convorbiri literare”.
Junimistii au avut preocupari in trei domenii:
1. cultura -; prin prelectiuni populare organizate de acestia, pentru educarea
maselor;
2. domeniul limbii -;
· T. Maiorescu propune sa se scrie in limba romana cu ortografie
fonetica si nu etimologizanta; ortografie fonetica -; se pronunta asa cum
se scrie;
· T. Maiorescu s-a pronuntat in ceea ce priveste neologismele intr-un
articol din 1881 -; Neologismele; el arata ca acolo unde in limba
romana exista pe langa cuvintul slavon un cuvant de origine
latina trebuie indepartat cel de origine slavona si pastrat cel latin;
Ex: vom zice binecuvantare si nu blagolovenie; bunavestire si nu blagovestenie;Acolo
unde lipseste din limba un cuvant si trebuie neaparat introdusa o anumita
idee vom imprumuta din limbile noelatine, in special din franceza
si italiana.
3. domeniul literaturii -; cel mai important studiu al criticului T. Maiorescu
este cel din 1872 -; Directia noua in poezia si proza romaneasca
; in acest studiu prezinta situatia poeziei si a prozei romanesti
de pana la el , in acelasi timp sesizand aparitia unui “om
al timpului modern “ , Mihai Eminescu. Il numeste pe Vasile Alecsandri
«cap al poeziei noastre in generatia trecuta», afirmand
despre «pasteluri ca sunt o podoaba a literaturii romane».
A sustinut tinerele talente, ca Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici, combatand
mediocritatile.
Titu Maiorescu a impus o directie noua in literatura romana. Desi
nu a facut analiza pe text, a sintetizat in anumite afirmatii valoarea
si importanta celor mai buni scriitori ai vremii :
- in poezie -; Mihai Eminescu
- in proza -; Ioan Slavici -; promotorul realismului rural
- Ion Creanga -; geniu “poporal”
- In dramaturgie -; I.L. Caragiale
O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867
Studiul incepe cu o diferenta intre adevar si frumos ; frumosul
apare in arte si adevarul in stiinta; adevarul cuprinde idei, iar
frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibila.
Criticul arata ca fiecare arta are materialul ei:
Ex : sculptura -; are ca material lemnul sau piatra; pictura -; culoarea; muzica -; sunetul;
In ceea ce priveste literatura, materia ei nu este cuvantul asa
cum ne-am astepta: “Materialul poetului nu se afla in lumea din
afara; el se cuprinde numai in constiinta noastra si se compune din imaginile
reproduse ce ni le desteapta auzirea cuvintelor poetice. “ -; T.
Maiorescu .
Prima conditie a poeziei este sa trezeasca prin cuvinte imagini sensibile in
fantezia cititorului ( imagini artistice -; vizuale , auditive si descriptive).
Procedee prin care se obtin imagini artistice sunt:
- figurile de stil ( = tropi ): personificari, comparatii, metafore, epitete;
Conditia ideala a poeziei, dupa T. Maiorescu, se refera la aceea ca ideea sau
obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un sentiment sau o pasiune si nu
o cugetare intelectuala.
Comediile d-lui I.L.Caragiale
Studiul pleaca de la reactia pe care a avut-o publicul in momentul jucarii
pe scena a comediilor lui I.L.Caragiale .
In presa vremii comediile lui Caragiale au fost acuzate de trivialitate
si de imoralotate , tipurile de oameni erau , in general , de persoane
vicioase si proaste .
Amorul prezentat este nelegiut ; nicaieri nu se vede pedepsirea celor rai si
rasplatirea celor buni. Criticul da exemplul unor statuete expuse in muzeele
lumii si care o infatiseaza pe Venera in nud, aratand ca nimeni
nu le gaseste imorale. Maiorescu arata ca moralitatea artei nu este de natura
etica, ci estetica.
“ Orice emotiune estetica , fie desteptata prin sculptura , fie prin poezie
face omul stapanit de ea pe cata vreme este stapanit sa se
uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii ideale
“ -; T. Maiorescu .
