r8u24ur

I.L. Caragiale provine dintr-o celebr\ familie de oameni de teatru. S-a n\scut la 30 ianuarie 1852, `n satul Haimanale, din judeiul Prahova, sat care ast\zi `i poart\ numele. Apariin$nd epocii marilor clasici el este un mare dramaturg remarcabil prin comediile sale: "O scrisoare pierdut\", "O noapte furtunoas\".
Comedia este o specie a genului dramatic care provoac\ r$sul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situaiii neaateptate. O scrisoare pierdut\" s-a jucat cu un succes r\sun\tor pe scena Teatrului Naiional din Bucureati, pe data de 13 noiembrie 1884.
Genul dramatic cuprinde opere literare destinate a fi reprezentate pe scen\. De aceea, creaiia dramatic\ impune anumite limite `n ceea ce priveate amploarea `n timp ai `n spaiiu a aciiunii reprezentate.
Opera "O scrisoare pierdut\" este structurat\ `n: acte, scene ai replici. Actul este o subdiviziune formal\ a unei piese de teatru care cuprinde mai multe scene
Scena la r$ndul ei este subdiviziunea actului, `n general delimitat\ de plecarea sau intrarea unui personaj sau modificarea locului ai a timpului aciiunii (Actul I, Scena VII- Tip\tescu, Zoe, apoi cet\ieanul turmentat)
ACTUL I
Expoziiiunea- Pristanda ii povesteste lui Tipatescu despre o scrisoare. Acesta il trimite pe poliiai s\ afle despre scrisoare. Zoe care aude tot ii zice lui Stefan c\ ea a pierdut scrisoarea de amor de la el. Intriga- Intre timp Caiavencu intr\ `n posesia scrisorii ai `i aantazeaz\ pe aceatia, vr$nd s\ fie ales deputat.
Actul II
Dedf\aurarea aciiunii- Catavencu este chemat de Zoe pentru a negocia. Tipatescu se cearta cu acesta. Totusi ei primesc de la guver un ordin prin care Agamemnon Dandanache trebuia ales deputat
Actul III
P. culminant- Cele dou\ partide se ceart\ deoarece a fost numit Dandanache.
Actul IV
Deznod\m$ntul Zoe primeste de la cetateanul turmentat scrisoarea. Toti se impaca si sarbatoresc
Textul dramatic este format din replici. Acestea sunt interveniiile personajelor (Farfuridi- Daii-mi voie; Caiavencu- Aici nu e vorba de plebicist). El mai beneficiaz\ ai de indicaiii scenice, adic\ de sugestiile pe care autorul le face privind decorul sau jocul actoricesc. Ele apar `ntre paranteze: (Tip\tescu iese din st$nga), (venind repede din fund), (cu inteniie).
Modul predominant de expunereal operei este dialogul, schimbul de replici a dou\ sau mai multe personaje (Br$nzovenescu- Dac\ e ceva la mijloc, Farfuridi- Ceva la mijlocul ..., Trahanache- Ceva la mijloc?). Ins\ uneori ai monologul este prezent. Acesta este interveniia ampl\ a unui personaj `n prezenia sau absenia altui personaj de care poate face abstraciie sau cu care stabileate o situaiie de comunicare unilateral\. Pristanda se pl$nge de "misia lui de poliiai" ai de "renumeraiia mic\"; Zoe este sigur\ c\ trebuie s\-l aleag\ pe Caiavencu pentru c\ el "poate fi tot aaa de bun deputat ca oricare altul" .
Un alt argument care justific\ apartenenia unei opere literare la genul dramatic este existenia conflictului dramatic. El este axa `n jurul c\ruia se dezvolt\ aciiunea bazat\ pe `mprejur\ri, pasiuni ai caractere care se ciocnesc. Pierderea scrisorii de c\tre Zoe este pretextul care `l declanaeaz\. Caiavencu intr\ `n posesia ei prin mijloace "necurate", dar un cet\iean turmentat i-o `napoiaz\ doamnei Joiiica.
Personajele lui Caragiale sunt niate oameni politici foarte ambiiioai, care vor s\ ajung\ la putere prin minciuni ai aantaje.

Ele comunic\ ai se comunic\ prin intermediul dialogului ai a monologului dramatic, autorul neintervenind direct `n text dec$t `n indicaiiile scenice (ca lovit de o idee).
Acestea au un rol important `n constrirea conflictului dramatic. Atefan Tip\tescu, prefectul judeiului este un om arogant ai dispreiuitor datorit\ puterii sale. Trece cu vederea peste afacerile necinstite ale lui Pristanda, atiind c\ se poate folosi de el. Zoe Trahanache reuaeate s\ aiba doua personalitati: pe de o parte femeia capabila de adulter, pe de alta parte este imaginea facuta pentru lumea in care traia: o dama respectabila care traia cu onorabilul sot Trahanache .Zaharia Trahanache este cel care il ajuta pe Tipatescu sa iasa din impas, dar din interes personal. Nae Catavencu este omul care vrea sa castige indiferent prin ce metode. Pristanda loial numai celui care are putere. Agamemnon Dandanache este mult mai siret decat Catavencu, deoarece el pastreaza scrisoarea. Farfuridi si Branzovenescu este cuplul de oameni lipsiti de personalitate. Ionescu si Popescu oamenii obisnuiti. Cetatenul turmentat reprezinta alegatorul confuz.
Capodopera lui Caragiale "O scrisoare pierdut\" este `n primul r$nd o comedie de moravuri "c\ci substratul nu-l formeaz\ competiiia politic\ de idei `ntre partide, ci ingeniozitatea `n descoperirea mijloacelor prin care se poate obiine avantajul" (Alexandru Piru). Formele comicului sunt umorul (presupune bun\voinia fai\ de mici defecte omeneati de care se r$de) ai ironia (contrastul dintre apareni\ ai eseni\, adev\r ai neadev\r). Sursele comicului `n aceast\ oper\ sunt diverse: de situaiie, de caracter, de nume, de limbaj.
Comicul de situaiie reiese din `nt$mpl\rile haioase: num\rarea steagurilor de c\tre Pristanda, confundarea lui Dandanache `ntre Tip\tescu ai Trahanache, alunecarea lui Pristanda pe uluci. Ex. Deoarece se atia vinovat de furarea c$torva steaguri, poliiistul aduna `n aaa fel `nc$t s\ ajung\ la 44.
Comicul de caracter contureaz\ personaje ridicole prin tr\s\turi negative, st$rnind r$sul cu scop moralizator. Astfel "Trahanache este tic\itul, Farfuridi licheaua, Dandanache demagogul ai incultul, Caiavencu demagogul latrans, Pristanda perfidul, Tip\tescu Don Juan-ul, Farfuridi ai Br$nzovenescu inculiii, cet\ieanul care apare cu numele viciului s\u: cet\ieanul turmentat.
Comicul de nume. G. Ibr\ileanu spunea: "Numele din opera comic\ a lui Caragiale ne dau impresia c\ fac parte din personajele pe care le denumesc. " Astfel Farfuridi ai Br$nzovenescu reprezint\ niate oameni vulgari (farfuria ai br$nza), Zaharia Trahanache este omul moale ai forte uaor de p\c\lit (zahariseala ai trahanaua), Atefan Tip\tescu este tipul, Ghii\ Pristanda servil ai umil, joac\ dup\ cum i se c$nt\ (pristanda= joc popular, Ghii\ - vine de la Gheoghe care `nseamn\ om de la iar\), Nae Caiavencu ipocrit ai palavragiu (caiavencu= hain\ cu dou\ feie, cai\ persoan\ care vorbeate mult ai f\r\ sens), Agamemnon Dandanache cel care provoac\ `ncurc\turi (Dandanache= dandanaua, Agamemnon = mare r\zboinic).
Comicul de limbaj este ai un mijloc de caracterizare. Nu numai c\ provoac\ r$sul, dar ne face s\ ne d\m seama de adev\rata cultur\ a personajelor.
Neasimilarea neologizmelor (famelie, renumeraiie, plebicist, bampir), repetarea unor cuvinte care devin ticuri verbale (curat, puiintic\ r\bdare, neicuaorule). Folosirea regionalismelor munteniste `n scrierile lui Caragiale este de a localiza aciiunea : scoi, v\z, aprinz, prinz. Deoarece `n acea perioad\ ap\ruser\ multe neologisme, oamenii credeau c\ dac\ le folosesc `n limbajul curent vor p\rea distinai. Ins\ le spuneau "din auzite": boliclinic\, geant\ latin\, filigram, muachetar. Prin contradiciia dintre termeni "Dup\ lupte seculare care au durat aproape 30 de ani", Caiavencu arat\ c\ nu atie noiiunea exact\ a unor cuvinte. Dup\ cum spunea ai marele Caragiale "ne-a intrat `n cap c\ atim a scrie limba noastr\ f\r\ a-nv\ia s-o scriem"
Astfel opera "O scrisoare pierdut\" este o comedie deoarece autorul satirizeaz\ `nt$mpl\ri, aspecte sociale prin intermediul personajelor ridiculizate, st$rnind hazul cu scopul de a le `ndrepta.