y7p24pr
Este inutil sa ne intrebam, cum face recent cineva, daca poezia fantezista, ironica pe care o scrie Marin Sorescu(1936-1996) are sau nu o justificare estetica mai inalta. Justificarea trebuie sa existe din moment ce exista poezia. Snsa noi suntem de la o vreme foarte sceptici =i, pe c`t de ingaduitori =i plini de mul\umirea cea mai ad`nca ne aratam fa\a de complicatele versuri abstracte, ininteli gibile nu o data, pe at`t de tematori =i nehotar`\i suntem fa\a de poemele ce se adreseaza in chip mai direct sim\ului nostru liric.
Este aici o infumurare =i o ne=tiin\a. Mul\i cred ca poezia este ceea ce se ascunde in\elegerii noastre, confund`nd inefabilul cu insolitul =i stupoarea cu emo\ia lirica. Ca exista o poezie a inexprimabilului =i ca un vers bine facut nu este inca poezie ram`ne un fapt incontestabil. Sunt mul\i autori care au con=tiin\a versului, dar foarte pu\ini ajung la con=tiin\a poeziei. Snsa inexpri mabilul nu este in afara de orice no\iune de cunoa=tere. A= spune chiar ca inefabilul este un atribut al clarita\ii. Numai in oglinda unei ape limpezi lucrurile capata forme =i dimensiuni ireale, ne dau, cu un cuv`nt, o sugestie de via\a misterioasa intr-o incren gatura de regnuri ne=tiute, incitante pentru spiritul nostru surprins de a nu mai distinge, sub acest strat de masa lichida, deosebirea dintre vegetal =i animal, verosimil =i neverosimil, existent =i inexistent.
Senza\ia de inefabil apare atunci c`nd exista =i senza\ia unui efort extraordinar de limpezire a sensurilor. O strofa de un ocul tism calculat nu treze=te in noi acel sentiment inalt de uimire =i miracol pe care ni-l pot da, de pilda, ni=te versuri clare =i muzi cale. Fiind mai limpede, poezia lui Bacovia nu-i mai pu\in profun da =i misterioasa dec`t poezia de simboluri enigmatice a lui Barbu.
Scriind in respectul sintaxei obi=nuite, fiind, pentru unii, dezolant de clar, Arghezi nu este — pentru cine =tie sa citeasca — mai mic filozof dec`t Blaga, poet al ce\ei =i al umbrei din lucruri.

Spunem toate acestea deoarece este rasp`ndita printre tineri ideea cum ca o poezie clara ar fi sub condi\ia marii poezii. Aceasta credin\a este cel pu\in tot at`t de falsa ca =i aceea care decide ca o poezie pe care nu o in\elegem de la prima vedere =i in totalitate nu poate fi o poezie superioara. Teribila prejudecata! Claritatea,
in poezie, este de multe ori in=elatoare =i numai naivii cred ca
in\eleg`nd logic versul, sa zicem, liminar din Oda in metru antic
(„Nu credeam sa-nva\ a muri vreodata“) au =i intuit poezia lui.
Dincolo de suprafe\ele netede =i limpezi ale versului sunt ad`ncimi ce pacalesc ochiul nedeprins cu asemenea ascunzi=uri.
Dupa acest lung ocol, sa revenim la poezia lui Marin Sorescu, autor cu mare ecou la public. Acest succes pune pe mul\i pe g`nduri, inutil insa, pentru ca popularitatea, ca =i impopularitatea unui scriitor, nu spune inca nimic despre valoarea lui. Poemele lui Marin Sorescu sunt citite intr-o mai mare masura dec`t poe mele altor tineri, =i este explicabil de ce. El face o poezie de comu nicare directa =i gase=te totodata o cale spre public. Marturisesc ca pre\uiesc acest efort =i-l consider un semn de inteligen\a din partea poetului, pentru ca, intr-o epoca in care exista in lirica un ermetism ame\itor =i, in fond, at`t de calculat, el simplifica versul
=i-i descre\e=te fruntea. Condi\ia este ca aceasta simplificare sa nu coboare sub o anumita limita, iar versul simplu =i limpede sa nu devina simplist =i superficial. Marin Sorescu =tie, ca =i noi, la ce primejdie se expune cel ce scutura versul de toate podoabele
=i mizeaza numai pe for\a unei expresii precise, incisive.
Marin Sorescu a debutat cu un volum de parodii: Singur printre poe\i (1964). Un nou Top`rceanu!, a spus de indata critica literara,
=i formula a urmarit multa vreme pe autor. Adevarul este ca parodiile lui Sorescu folosesc procedeul pe care G. Calinescu il numea odata „uitarea in model“, semnul, tot dupa G. Calinescu, al clasicei inspira\ii. Inteligen\a =i talentul parodistului superior constau in evitarea pasti=ei care duce, invariabil, la simpla poezie umoristica. Oper`nd cu elemente ce au fost o data folosite in vers, el trebuie sa construiasca in a=a chip noul poem, inc`t sa depa =easca simpla caricatura =i sa dea sentimentul de gravitate estetica
in comic. Cei mai mul\i parodi=ti ridiculizeaza o slabiciune, un tic stilistic =i scot efecte umoristice din exacerbarea acestor laturi, liricii adevara\i (creatorii) se folosesc de instrumentele parodiei pentru a suprapune propria lor viziune peste un peisaj liric con stituit. Marin Sorescu este unul dintre ace=tia. Parodiile sale arata imagina\ie lirica bogata =i o virtuozitate tehnica irepro=abila. Nu trece neobservat spiritul lor critic. Sntr-un loc ia in r`s familia ritatea nepotrivita cu care o poeta contemporana vorbe=te despre cosmos (La Marte), in altul pasti=eaza (=i surpa din interior) modul solemn cerebral de a vorbi, in lirica, despre lucrurile banale =i a spiritualiza elementele derizorii (cravata ca o „f`=ie de cosmos“,
„singura certitudine cu nod“ etc.). Nu se poate, totu=i, insista in aceasta direc\ie, pentru ca parodia nu poate trai estetice=te numai din bagatelizarea platitudinii literare.
Efectul este mai profund liric c`nd autorul de parodii, luat de valul imagina\iei, adauga, creeaza in marginea unui text o noua partitura, fara a tulbura prea mult gravitatea simbolurilor. Ironia nu mai umbre=te frenezia bucolica in poemul Sentimentul fructelor
=i al legumelor (dupa Ion Horea). Poemul traie=te, artistice=te, independent de model:
„+i-nt`rziind cu ochiul timid pe c`te-o doamna,
Bronzata ca o pruna, carnoasa ca o toamna,
Ce cumpara verdea\a, ma-ncearca-un g`nd anume,
Un dor — un dor de fructe =i unul de legume.
Pss! Degetul la buze daca \i-l duci, auzi
Cum seva face valuri prin duzi =i cucuruzi.
Chiar in minuta asta pe-al =esului porthart
A mai cazut o nuca =i-un turchestan s-a spart
Ca un obraz de soare, cu schije de miresme,
Ranindu-te cu s`mburi din suflet p`n-la glesne...“
Verva, comicaria limbajului — armele obi=nuite ale parodistului
— le descoperim u=or in versurile lui Marin Sorescu, ironist sub\ire cu o capacitate de inven\ie verbala remarcabila, aici =i in poemele ulterioare. Stilul arhaizant, de un pitoresc erudit abuziv, dintr-o traducere din Villon, ii inspira o pasti=a foarte reu=ita, cu un glosar, la urma, de un calculat comic al absurdita\ii:
„Ipac o hoa=ca razboita
Cu negi robu=ti, dormind pre ea,
A fost Margot, cea mai r`vnita
Din f`\ele cu malotea?
Se scalda-n ploi, bel=ug zoi str`ns-a
+i cearc nastrape de lichea,
Caci fieri de viezure-s intr-insa,
Dar unde e Margota mea?“
Cu Poeme (1965), Marin Sorescu trece la alt stil liric, nu lipsit de ironie nici acesta, dar intr-o comunicare mai directa =i situat
in inima temelor mari. El c`=tiga de la inceput adeziunea lui G.
Calinescu: „Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excep \ionala de a surprinde fantasticul lucrurilor umile =i latura imensa a temelor comune. Este entuziast =i beat de univers, copilaros, sensibil =i plin de g`nduri p`na la marginea spaimei de ineditul existen\ei, romantic in accep\ia larga a cuv`ntului.“
Critica t`nara n-a mers, totu=i, in aceasta direc\ie de interpre tare. Pentru ea, Marin Sorescu nu este un romantic, ci un spirit demitizant in poezie. Numele lui Prévert a luat locul lui Top`r ceanu in comentariile critice, spre iritarea autorului care se vedea, astfel, pentru a doua oara rastignit pe o formula. Prin witz, Sorescu este, intr-adevar, un spirit romantic, dar din clasa aceea pe care o prevedea Friedrich Schlegel: „trebuie sa ne ridicam deasupra poeziei noastre =i ceea ce adoram sa putem distinge in minte: altfel ne-ar lipsi sim\ul pentru totalitatea lumii.“ Ironia a devenit, in orice caz, una din armele poeziei moderne, amenin\ata de o prea mare concentrare de mituri.
Marin Sorescu nu evita marile simboluri lirice, dimpotriva, le cauta in praful banalita\ii cu =tiin\a =i abilitatea cu care mitologul cauta elementul sacru camuflat in faptele profane. „Func\ia poeziei
— spune intr-un loc autorul — e mai degraba una de cunoa=tere.
Ea trebuie sa includa filosofia. Poetul ori e un g`nditor, ori nu e nimic (...) Poetul autentic e un filosof =i mai mult dec`t at`t: el poseda in plus intui\ia. G`ndurile lui, spaimele, triste\ile sunt transformate intr-un instrument de cercetare. Lentila, tubul, cuno= tin\ele despre aer devin telescop care scruteaza cerul. Cred ca un poet genial poate descoperi numai prin intui\ie poetica o noua stea, care mai apoi sa fie confirmata de savan\i, prin calcule de parametri.
E tot ce poate da poezia. Gustul sau final e totu=i amaraciunea.
Asta nu inseamna pesimism, ci numai luciditate. Traie=te in cuno= tin\a de cauza“ (Tinere\ea lui Don Quijote, Postfa\a).
Curios, cei care contesta poezia lui Marin Sorescu ii repro=eaza tocmai absen\a unei filozofii lirice originale. Snsa originalitatea
in poezie nu poate fi dec`t de un singur fel: prin profunzimea comunicarii, prin capacitatea expresiei de a sugera raporturi nevazute dintre lucruri. Sorescu este un intelectual serios care mediteaza la ceea ce scrie =i scrie invaluind tragicul, sublimul, grotescul in plasa fina a ironiei. A pune aceste no\iuni in raporturi insolite este tehnica lui. Sn configura\ia ei intra =i un element de absurd calculat, acela care faciliteaza patrunderea paradoxului
in poem.
Lucrurile merg, atunci, cu capul in jos, la suprafa\a versurilor.
Sn ad`ncul lor, filozofia este insa limpede, pe c`t de limpezi pot fi, in ambiguitatea lor funciara, simbolurile poeziei. A spune ca locuie=ti intr-o roata pare la prima vedere o extravagan\a. A vedea
insa, din aceasta perspectiva, universul intr-o rotire ame\itoare
inseamna a sugera un sentiment teribil de fragilitate cosmica.
Printr-o normala raportare la destinul individului, lectorul intu ie=te exact sensul parabolei:
„Locuiesc intr-o roata,
Smi dau seama de asta
Dupa copaci.
De c`te ori ma uit pe fereastra
Si vad
C`nd cu frunzele-n cer,
C`nd cu ele-n pam`nt.
+i dupa pasari
Care zboara
Cu-o aripa spre sud
+i cu-o aripa spre nord.
+i dupa soare
Care-mi rasare
Azi in ochiul st`ng,
M`ine-n cel drept.
+i dupa mine
Care c`nd sunt,
C`nd nu mai sunt.“
Se observa, aici =i in celelalte poeme, raritatea metaforei ornante. Poemul, in intregime, devine o metafora bine disimulata,
in interiorul ei insa limbajul este c`t se poate de precis. O comuni care aproape alba, cu toate atributele oralita\ii. Marin Sorescu formuleaza, =i teoretic, un program al lirismului despovarat de podoabele figura\iei: „poezia trebuie sa fie concisa, aproape alge brica. Urmaresc mi=carea literara din mai multe par\i =i am impre sia a observa aceasta tendin\a a poeziei moderne. Nu spre compa ra\ie, ci spre metafora“.
Metafora poate veni de pretutindeni. Marin Sorescu justifica,
in fond, ideea, rasp`ndita printre suprareali=ti, ca orice lucru e poetic. Universul este un sistem de semne. Solitudinea e figurata de poetul romantic prin mitul geniului exilat fie pe uli\ele mediocre ale vie\ii, fie intr-un decor cosmic grandios. Poetul modern cauta un cadru mai modest, cei patru pere\i ai mansardei sordide ii ajung. Marin Sorescu imagineaza (dupa o idee luata, poate, din
Eugen Ionescu) o lectura in fa\a scaunelor goale (Capriciu), pentru a sugera imposibilitatea comunicarii =i, prin ea, senza\ia de singuratate. Totul este spus fara patetism, fara sarcasm (care ar trada o iritare abia stap`nita), intr-un limbaj de o falsa neutra litate. Ici, colo un cuv`nt, o nuan\a disonanta intr-un discurs jovial:
„Sn fiecare seara
Str`ng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
+i le citesc versuri.
Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Daca =tii cum sa le a=ezi.
De aceea
Eu ma emo\ionez,
+i timp de c`teva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.
Snt`lnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fara entuziasme
De prisos.
Sn orice caz,
Snseamna ca fiecare
Ne-am facut datoria,
+i putem merge
Mai departe.“
Cititorul descopera, dupa ce a parcurs un numar de versuri, cifrul lor. Sn termeni simpli, el ar putea fi rezumat astfel: o nega\ie in primul plan al poemului (planul vizibil, planul manifest) =i un sens, in cel de al doilea (planul latent), care contrazice pe cel dint`i. Sau o afirma\ie care subin\elege o contesta\ie in interiorul versurilor. Oricum, un sens intors, de regula un in\eles filozofic foarte amar ascuns in matasurile ironiei. Estetica veche credea ca nu se poate glumi cu marile mituri. Nu po\i privi moartea in fa\a, a=a cum nu po\i privi soarele... Se poate, totu=i. Prin geamul afumat al ironiei marile mituri se intrezaresc, u=or mi=cate. Iata,
intr-un poem dezarmant de simplu, sentimentul mor\ii, vazuta ca o boala pe care o cape\i de la na=tere. Rilke =i Blaga exprimasera aceea=i idee, in alt chip. Sorescu reia tema in termenii unui dialog fara patetism:
„Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiin\ei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele,
Iar noaptea luna =i stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care p`na atunci nici nu-l observasem
+i ma trezesc in fiecare diminea\a
Cu o senza\ie de iarna.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Sntr-o zi
C`nd m-am nascut.“
Fuga de lirismul oracular, emblematic, fuga de livresc =i de toate formele retoricii tradi\ionale intra in programul acestei poezii. Ceea ce nu inseamna ca ii lipse=te o tensiune interioara =i chiar un patos care vine din acuitatea ideilor. Un exemplu il constituie poemul Trebuiau sa poarte un nume, citat deseori =i de admiratori =i de detractori, intrat in manualele =colare. Fiind vorba despre Eminescu, poetul, urm`nd calea retoricii obi=nuite, ar fi trebuit sa caute metafore de sarbatoare: Ceahlaul, vulturul geniului rom`nesc, Luceafarul etc. El alege insa o modalitate mai prozaica pentru a traduce sentimentul de evlavie fa\a de marele inainta=.
Versul liminar creeaza stupoarea necesara („Eminescu n-a existat“), pentru ca demonstra\ia sa fie, mai departe, posibila: Eminescu este un mit care nume=te o \ara, o istorie =i atitudinile fundamen tale ale vie\ii unui popor: na=terea, iubirea, moartea etc. Demon stra\ie simpla, la indem`na oricui, dar numai poetul a avut fantezia sa descopere in aceasta judecata comuna un mare simbol. Sn acela=i fel vorbe=te =i despre mitul Shakespeare intr-un poem care i-a placut lui G. Calinescu.
De la Poeme p`na la volumul La Lilieci, c`nd formula lirica se schimba, Marin Sorescu folose=te aceea=i tehnica de a semnifica, apropiata, in plan pur teoretic, cu aceea a semiologului. „Textul“ lui Sorescu este insa ceva mai dificil: existen\a, universul, destinul individului in rela\iile =tiute =i ne=tiute. Poemele sunt din ce in ce mai rafinate =i cu o filozofie (medita\ie) ce tinde progresiv spre cercurile largi ale problemei. Unii comentatori ii repro=eaza lipsa de implica\ie istorica. Snsa poetul se apara, zic`nd — in chip just
— ca poezia este prin natura ei implicata in istorie ca planta care traie=te in apa: „Cei care cer mai multa contingen\a poeziei sunt ni=te naivi ori ignoran\i. Neaga prin asta caracterul profund social al artei. Ideea asta o putem ilustra =i altfel. E ca =i c`nd ai pretinde unei privighetori care i=i petrece majoritatea timpului intr-un copac sa c`nte numai in =i numai despre acel copac. „Tema“ arborelui respectiv revine in trilurile pasarii? Se poate, dar cine e
in stare sa-mi demonstreze aceasta, il rog s-o faca.“
Moartea ceasului (1968), Tinere\ea lui Don Quijote (1969),
Tu=i\i (1970), Suflete bun la toate (1972), Astfel (1973) l-au consacrat pe Marin Sorescu ca poet =i au impus un stil de a face poezie. Stilul a creat repede o =coala, fiind imitata schema lui generala, mai pu\in fine\ea reflec\iei lirice, mai greu de imitat.
Ce surprinde acum este deschiderea mai mare a poemului spre gravitatea existen\ei. Mica poanta inveselitoare ram`ne in umbra, r`sul fin nu mai in=eala asupra naturii serioase a medita\iei.
Sorescu nu mai arata nici o ezitare in fa\a marilor teme. Un poem
(Popice, volumul Moartea ceasului) sugereaza fatalitatea limitei.
Pam`ntul este o popicarie imensa =i traiectoria fiecarei bile este dinainte calculata. Sn limbaj folcloric asta se traduce prin: destinul
i\i este scris de la inceput, cineva din afara existen\ei omului decide asupra soartei fiecaruia. Inteligen\a lui Sorescu este de a traduce aceste propozi\ii printr-o imagine ce contrasteaza, formal, cu sensul ei tragic:
„Cineva arunca bilele
De departe
+i inseamna cu creta
Pe cele dobor`te.
E un joc de societate,
Desigur,
Tot at`t de frumos
Ca =i armele clasice.
Totul e calculat dinainte
Cu mare precizie,
Numai noi, naivii,
Mai umblam pe la policlinici.
I-auzi stelele huruind
Snapoi pe banda rulanta,
Deseara vor fi la orizont.“
O tema tratata de to\i poe\ii citadini =i dezbatuta de filozofii exis ten\iali=ti este aceea a agresiunii obiectelor asupra omului. Sorescu o prinde intr-o metafora fals mitologica. Fiecare obiect casnic ar fi dupa el un cal troian din care noaptea ies o=tenii furi=a\i. Sunt o=tenii nelini=tii, desigur, care impresoara fiin\a umana. Spune mult acest creion simplu:
„Sn jurul nostru-s cai troieni
Sn care stau piti\i o=tenii
+i noaptea ei deschid o u=a,
Sn jos aluneca pe funii.
Din sticle, haine =i tablouri
Ce le-am adus, naivi, in casa
Coboara cetele vrajma=e
+i-n fruntea lor este un scaun.“
Nu exista o evolu\ie a motivelor, o inlan\uire a subiectelor. Imagi na\ia alearga printre mituri =i int`mplari, descoperind poezia acolo unde ne-am a=tepta mai pu\in. Apoi totul este reluat de la capat
in volumul urmator, ca in cunoscutul mit al omului care poarta pe umeri la infinit o imensa st`nca. Poezia devine, atunci, o lunga confesiune despre condi\ia omului. Poemele (metaforele) se completeaza, se amplifica, volumele de versuri formeaza o imensa bobina. De oriunde apuci firul ei, po\i intra in problematica
intregului.
Volumul Moartea ceasului pune un mai mare accent pe repre zentarea timpului =i a mor\ii, dar timpul, destinul biologic al omului, neantul care-l a=teapta revin =i in celelalte car\i, sub alte reprezentari =i alta stare lirica. Sorescu, ca orice poet autentic, =i-a creat un univers =i nu in\elege sa-l paraseasca p`na nu spune p`na la capat ceea ce g`nde=te. A fi altfel de la o carte la alta nu
inseamna a schimba, automat, stilul =i temele. Numai poe\ii fara personalitate i=i pun alte haine stilistice de la un sezon la altul.
Tinere\ea lui Don Quijote readuce ideea de joc pentru a o anula prin sensurile grave ale aluziei din subtext. Tehnica subtextului este, dealtfel, generalizata. Un poem se cheama Jucariile =i el exprima nostalgia de puritate a omului matur. Omul care =i-a pierdut jucariile este omul care traie=te suspendat intre doua necunoscute, napadit de gerul singurata\ii. Sorescu este foarte abil
in a trage concluzii tulburatoare din ni=te premise absurde:
„Noi care suntem ingrozitori de mari,
Care n-am mai cazut pe ghea\a
Dintre cele doua razboaie,
Ori daca din gre=eala am alunecat vreodata,
Ne-am =i fracturat un an,
Unul din anii no=tri importan\i =i \epeni
De ghips...
O, noi cei ingrozitori de mari
Sim\im c`teodata
Ca ne lipsesc jucariile.
Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucariile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vata a papu=ilor
+i de corabia noastra
Cu trei r`nduri de p`nze,
Care merge la fel de bine pe apa
Ca =i pe uscat.“
Caut`nd peste tot semne, poetul simte de la un timp =i teroarea de semne. „Semnofobia“ duce la supersti\ie. Individul este prizonierul imagina\iei sale. Realul devine un infern al duhurilor ascunse, semnele duc g`ndul spre ideea neantului. Trebuie sa intervina din nou ironia pentru a pune capat acestei simbologii demonice:
„Daca te-nt`lne=ti cu o femeie,
E semn bun, ajungi in rai.
Daca te-nt`lne=ti cu o fa\a de masa,
E semn rau, ajungi in sertar.
Daca te-nt`lne=ti cu un =arpe,
E semn bun, moare =i tu ajungi in rai.
Daca =arpele te-nt`lne=te pe tine,
E semn rau, mori =i el ajunge in rai.
Daca mori,
E semn rau.
Fere=te-te de acest semn,
+i de toate celelalte.“
Placerea pe care o au to\i poe\ii tineri de a intoarce miturile spre sensuri dorite de ei ia la Marin Sorescu forma unei sistematice contesta\ii, cu efecte de mai multe feluri. Mitul biblic al izgonirii din paradis, care a inspirat biblioteci intregi de exegeze serioase, este explicat in deriziune prin insa\iabilitatea erotica a primului barbat. Imagina\ia poetica demoleaza marile sensuri ale int`m plarii sacre: Dumnezeu a confec\ionat pe Eva din coasta lui Adam pentru ca barbatul era trist =i nu =tia ce-i lipse=te; inva\`nd proce deul, Adam incepe sa scoata din coastele lui mai multe cad`ne, ori de c`te ori Eva oficiala era plecata la pia\a dupa aur, smirna =i tam`ie. Un „harem (...) intercostal“ — ingroa=a poetul in final ironia lui rea. Pentru a bagateliza total mitul crea\iei in versurile urmatoare:
„Dumnezeu a observat
Aceasta crea\ie de=an\ata a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeie=te,
+i l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.“
Comentarea mitului are, aici, efecte mai degraba umoristice.
Z`mbim ca de o gluma reu=ita, resorturile profunde ale mitului n-au fost atinse.
Tu=i\i (1969) se men\ine in linia poemelor anterioare, nici un pas inainte, nici un pas inapoi. Poetul a deprins o tehnica inge nioasa =i o folose=te intr-un numar infinit de cazuri. Snsa cazurile pot interesa =i poezia poate atinge semnifica\ii inalte. Faptul nou
in volumul de acum este renun\area la miturile celebre. Marin
Sorescu nu mai face, vreau sa spun, cu obstina\ie o lirica a mitu rilor intoarse, evita de regula motivele livre=ti =i lasa versului o mai mare libertate de mi=care.
Subiectele sunt luate de peste tot, cu ideea, evident justa, ca poezia nu este o insu=ire a lucrurilor, ci a celui care le prive=te.
Universul are at`ta poezie c`ta poezie introducem noi in el.
Sorescu pune oarecare ostenta\ie in a dovedi acest fapt, aleg`nd, ca pretext de medita\ie, obiectele cele mai indepartate de prejude cata curenta a frumuse\ii poetice. O lada, nu este, cu hotar`re, un element din categoria preferata de poe\i. Snsa ea poate da un sentiment de recluziune =i, de ii alaturam un alt element, marea, de exemplu, poate sa sugereze condi\ia de precaritate =i de amara utopie in care traie=te individul de r`nd. Sn aceasta zona sapa poezia lui Marin Sorescu.
P`nda, de pilda, este un poem al suspiciunii. Frunzele, fluturii, furnicile trezesc o ad`nca neincredere. Universul, in totalitate, este, pentru cei ce =i-au facut din neincredere o filozofie de via\a, cu desav`r=ire suspect. Elementele se spioneaza intre ele, lucrurile sunt banuitoare =i copoii bine dresa\i adulmeca marile comploturi
in ordinea materiei. Ipoteza este, fire=te, absurda, dar pentru a comunica o observa\ie mai ascu\ita, poetul da faptelor aceasta
infa\i=are grotesca. Morala este, la r`ndul ei, de o suspecta lini=te
=i indiferen\a:
„Ca nimic nu-\i stimuleaza mai mult pofta de m`ncare
Dec`t o lume plina de potlogarii.“
Sa luam alt poem: Echerul, simbol al spiritului dogmatic. A masura arta, sentimentele, inteligen\a cu echerul este a sili camila sa treaca prin urechile acului. Snsa tocmai aceasta enormitate vrea sa sugereze Marin Sorescu aici =i in alte versuri. Multe din poemele sale sunt ni=te fantezii atroce. Nota subliniat inconformista se simte numaidec`t. Indigo dezvolta o idee destul de comuna intr-o fabula cu t`lc foarte limpede, insa cu multe elemente de absurd. Cineva lipe=te in fiecare noapte pe u=a de la camera poetului un uria= indigo. Acesta reproduce tot ceea ce g`nde=te, in intimitate, poetul, prilej pentru vecini, trecatori, de a se informa. Numai sufletul scapa ochilor iscoditori. Poezia, va sa zica, nu poate exprima totul.
Ram`ne ceva ce nu poate fi pus in versuri, sufletul, insa despre el nici poetul nu =tie mare lucru. Versurile pot fi =i altfel interpretate, pentru ca in tehnica pe care o folose=te Marin Sorescu intra =i un element de ambiguitate.
Parabolele au mai multe inveli=uri =i pentru a ajunge la miezul lor amar trebuie date la o parte c`teva obstacole false. Sn acest spirit sunt compuse versurile cele mai pline de sens din volum:
Simetrie, Alergatorul, Prietenul, Sens unic, Dincolo, reflec\iile unui
intristat ironist. Un poem admirabil este Simetrie. El voie=te sa sugereze o drama a op\iunii =i chiar mai mult dec`t at`t: labirintul pe care trebuie sa-l strabata individul pus totdeauna in situa\ia de a alege, intre doua carari, pe cea mai grea. Voca\ia omului este, a=adar, a trai intr-o tragica nehotar`re =i intr-o eterna eroare.
Se prefigureaza in aceste versuri tagaduitoare un mit (mitul labirintului).
Poemul lui Marin Sorescu se ridica peste maruntele inconfor misme, aluzii, chei, =i da o imagine, nu zic metafizica, dar suficient de profunda pentru a trezi =i altfel de medita\ii:
„+i dupa aceea in fa\a mea s-au cascat doua Prapastii:
Una la dreapta,
Alta la st`nga.
M-am aruncat in cea din st`nga,
Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac v`nt,
Gramada cu mine in cea din st`nga,
Care, vai, nu era cea captu=ita cu puf!
T`r`= m-am urnit mai departe.
M-am t`r`t ce m-am t`r`t,
+i deodata in fa\a mea
S-au deschis larg doua drumuri.
«V-arat eu voua!»—mi-am zis—
+i-am apucat-o tot pe cel din st`nga,
Sn vrajma=ie,
Gre=it, foarte gre=it, cel din dreapta era
Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica,
+i la prima rascruce
M-am daruit cu toata fiin\a
Celui din dreapta. Tot a=a,
Celalalt trebuia acum, celalalt...
Acum merindea imi e pe sf`r=ite.
Toiagul din m`na mi-a-mbatr`nit.
Nu mai dau din el muguri,
Sa stau la umbra lor
C`nd m-apuca disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Sc`r\`ie =i m`r`ie impotriva-mi,
C-am \inut-o tot intr-o gre=eala...
+i iata in fa\a mea iar se casca
Doua ceruri:
Unui la dreapta,
Altul la st`nga.“
Curios este sa descoperim, apoi, un Marin Sorescu sentimental
=i elegiac, insa neconvingator. Poetul are de luptat, aici =i in alte versuri, cu u=urin\a lui de a scrie poeme din care ironia prea insistenta scoate s`ngele emo\iei.
Emo\ia se afirma mai direct in volumele Suflete bun la toate
(1972) =i Astfel (1973) pe care critica le-a trecut cu vederea, cu ideea, probabil, ca autorul nu mai poate spune nimic nou. Pe cel mai profund Sorescu, in linia lirismului ironic =i fantastic, il aflam totu=i aici: deplin matur, u=or sceptic, scaparator in dialectica lui insolita, deschis spre acea metafizica a existen\ei pe care o int`lnim la poe\i diferi\i ca formula, de la Arghezi la Michaux. Filozofia este mai sobra, ironia sta, mai ru=inata, in anticamera poemului.
Obsedanta este, acum, tema crea\iei. Sndoiala asupra cuvintelor capata la Marin Sorescu o figura\ie biblica. Poetul se arunca de buna voie in groapa cu lei a cuvintelor, =i leii, tigrii, lupii cuvintelor
il sf`=ie zilnic. Jocul cu vorbele a devenit un macel:
„Ma aflu-n groapa cu cuvinte,
Sn care nu te joci:
Nu-s numai lei, ca la Samson,
Ci tigri, lupi =i foci.
Racnesc la ele, le lovesc
Cu pumnul peste falca,
Dar ele iara=i se reped
+i-mi smulg c`te o halca.
Ca intr-o apa ma scufund,
Cu c`t mai mult ma-ncaier,
Ci sufletul eu vi-l trimit
Prin bulele de aer.
Iar daca intr-o zi cu soare
Voi disparea de tot:
Cata\i-ma-n acele vorbe
Care se ling pe bot.“
Creatorul se uita la opera lui ca Avram la Isaac inainte de a-l
injunghia. Opera este o jertfa pe rugul cunoa=terii:
„Te voi sacrifica =i eu
Pe aceste c`teva vreascuri
Ale cunoa=terii,
+i din litere va curge s`nge.
+i ma voi invalui in fumul lui
Sa nu ma mai vada duhurile.
+i a=a voi fi bun
Materiei
Snca o vreme.“
Acel „inca o vreme“ nu mai lasa nici o iluzie in privin\a eternita\ii.
Poetul modern int`mpina timpul cu fragilitatea operei lui in m`ini: singura sa arma, dovada, totodata, a limitei sale in univers.
Cunoa=terea este o istovitoare neputin\a de a te cunoa=te. Sn fiecare diminea\a, poetul porne=te sa cucereasca cetatea inchisa
in sine, piatra cu piatra, intr-un elan de o neistovita ura. O fantezie cosmologica (P`rghii) traduce, cu pu\in umor absurd, mitul orfic al c`ntecului care se intrupeaza in lumea fizica:
„Mi-e sufletul at`t de greu
De parca at`rna de el Dumnezeu
Ca un bolovan de cumpana f`nt`nii.
Sunt intunericul cu care el scoate minunile
+i sunt inainte de facerea lumii.
Iata, sc`r\`ind pe respira\ia mea
A pornit mai departe o stea.
Feri\i-va din calea ei, la o parte,
De va opri-o din drum ceva
Pentru mine inseamna moarte.
+i-mi mai rasar din suflet mun\ii cu zari care cad
Ca fachirii pe ace de brad.
Uneori at`t de mult mi se dilata vreun por
Ca din el \`=ne=te un nor
Ori mai degraba marea cu sarea.“
Din sfera aceluia=i lirism disociativ, sa citam =i poemul Sntrebare, unde ideea de repetabilitate =i de timp cosmic este sugerata in maniera sofi=tilor greci. Saptam`na este un fel de sageata a lui
Zenon care se rote=te in acela=i spa\iu de la inceputul lumii. Nimic nou, deci, sub soarele poeziei. Autorul clipe=te cu subin\eles la urma. Sa fie a=a sau este tocmai pe dos? Ambiguitatea este morala obi=nuita a poeziei lui Sorescu:
„Ce zi e azi?/ Luni? Dar luni a fost / Saptam`na trecuta. //Mar\i?/
Mar\i a fost tot anul trecut, /A fost mar\i ca popa. //Miercuri? /
Secolul trecut, dupa c`te =tiu,/ A cazut intr-o miercuri. // Joi?/
Sntr-o joi a fost arata / Cartagina, / Sntr-o joi a fost arsa / Biblioteca din Alexandria / Imposibil sa nu fi trecut / Nici o zi de atunci./
Vineri? S`mbata?/ Eu am mai auzit odata/ De zilele astea,/ Nu-mi umbla\i cu pove=ti. // Poate Duminica? / Timpul dinaintea genezei
/ Se numea duminica. / Smi aduc bine aminte. // Dumnezeule, toate zilele au fost / Nu ne-a mai ramas nici o zi / Noua.“
Revine, in c`teva poeme, viziunea burlesca a miturilor. Pentru ca Pitia sa-\i prezica viitorul trebuie sa stai la o coada intermi nabila. Afli, in sf`r=it, ca m`ine sau in alta zi \i se va int`mpla ceva obi=nuit sau ceva extraordinar (Pitia). Sngerii stau cu paharele
in m`na =i din c`nd in c`nd beau bariu (Lumina). Dedublarea, tema grava a romantismului, este tratata zeflemitor p`na la un punct (diminea\a hainele sunt bo\ite, dovada ca cineva a umblat cu ele peste noapte), apoi tonul se schimba =i parabola se intuneca: nu doar hainele, pantofii, dar =i g`ndurile sunt obosite, au diminea\a cearcane la ochi. Proba ca altcineva, poate fiin\a nocturna, onirica a poetului, le imbraca in absen\a con=tiin\ei sale ra\ionale. „Cine s-o fi potrivind la suflet cu mine?“ — intreaba, iara=i, cu =iretenie, autorul? (Dedublare).
Sncercarea de a recupera mitul e=ueaza, aici. Ironia este mai puternica, pus in hainele sarace ale int`mplarii, simbolul tragic al con=tiin\ei umane divizate dispare. Se poate deduce, din aceste exemple =i din altele, ca ratarea miturilor a devenit, indirect, la
Marin Sorescu o tema poetica. Sn volumul Astfel dam peste o parafraza dupa Edgar Poe (Nevermore), in stilul acela fals serios pe care il =tim din poemele de p`na acum. Ironia strecurata printre r`nduri nu distruge, aici, atmosfera de mister =i teroare a poemu lui. Dosarul „Corbului“ ram`ne inchis, strigatul ra\iunii hotar`te sa descifreze misterul unui mare simbol se izbe=te, in continuare, de ziduri. Sorescu este, pe r`nd, mu=cator, tragic, intr-un poem discursiv =i patetic.
Cautarea de sine continua sa fie tema dominanta a versurilor revenite, intr-o oarecare masura, la structura tradi\ionala. Un scurt poem scris in vers cantabil sugereaza o cobor`re fara sf`r=it in abisul interior:
„Ma cobor la suflet, iata,
De pe trup cad ca o piatra.
Spre ad`nc, spre-ad`nc mereu,
Unde e sa-l vad =i eu?
Funia mai lunga, soare,
Lasa-mi-o spre cel tar`m,
Unde nu sunt m`ini, picioare,
Ci numai un ochi ram`n.
Unde e o risipire
Ca de fire-n patru fire.
Soarele care ma-mbuna
Zise: raza-mi merge struna.
|ine-te de ea, cum po\i,
Astazi, ca =i alte da\i.“
Un altul (Pod peste suflet) reia imaginea sub forma, acum, a sufletului vazut ca o apa intinsa in care spiritul inoata zilnic cu nelini=te.
Versurile sunt suspect de serioase:
„Sufletul meu nici n-are pod
+i zilnic dau sa-l trec inot.
Departe-i \armul celalalt,
Vadu-i ad`nc =i ceru-nalt.
Ca pe=tii, din abis, st`nco=i,
Rasar mun\i tineri, =i mun\i ro=i,
Contemplu palma lor de lut
+i zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi saruta-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e ca nici n-am pod,
Ca dorul meu e plin de glod.
Daca ma-nec, ma \in de-un plai
+i-not spre gura cea de rai.“
Se vede limpede ca poemele lui Sorescu revin, sub diverse inve li=uri formale, la ideea de repetabilitate. Poezia este un continuu efort de luare in stap`nire, un reinnoit e=ec. Cobor`rea in abisurile launtrice, asediul ceta\ii din acela=i impenetrabil interior, oceanul pe care nava spiritului porne=te in fiecare zi etc. figureaza acela=i vechi mit prin care existen\ialismul a tradus condi\ia omului.
Poetul, in imagina\ia lui Sorescu, este un Sisif care i=i judeca tragedia existen\ei cu ironie filozofica. Uneori resorturile ironiei se blocheaza =i atunci g`ndul i=i arata adevarata lui fa\a. Exista
in toate car\ile lui Marin Sorescu (inclusiv in teatru) o bogata figura\ie a acestui mit. El define=te nu numai condi\ia de existen\a a creatorului, dar =i pozi\ia creatorului fa\a de obiectul medita\iei.
Sorescu nu asuma niciodata integral =i definitiv obiectul estetic.
Stratul ironiei impiedica priza perfecta. Asumarea este provizorie, poezia este o eterna tentativa de apropiere, o in=facare =i o lepa dare aproape ritmica a lucrurilor. Lucrurile (in numar impre sionant de mare, alese cu precadere din sfera banalului) nu ram`n mult timp in poem, ele sunt intr-o continua migra\ie. Ironizate, ele revin in chip obsesiv la punctul de pornire, ca st`nca mitolo gica. Poetul plate=te scump libertatea lui de a lua peste picior simbolurile grave. Simbolurile il napadesc, poemul devine un vehicul care, ajuns la destina\ie, o ia inapoi, cu aceea=i sau alta
incarcatura. Evit`nd sistematic patetismul (expresia unei prize absolute cu temele), Sorescu este condamnat sa scrie o poezie involuntar patetica, nascuta din amplitudinea e=ecului.
Originale, profunde sunt versurile aforistice din ciclul numit
Trunchiate: nota\ii de stari lirice, aburoase, medita\ii in marginea lecturilor. Iata un peisaj cu cea\a:
„Cea\a era at`t de deasa,
Snc`t, daca voiai sa cazi, te \inea,
Totu=i, ca =i c`nd s-ar fi intors acasa,
C`te un pom murea“...
Volumul antologic Norii (1975) cuprinde =i un ciclu de versuri inedite: +i aerul, din care re\inem o severa demitizare a Penelopei, vazuta, aici, ca o femeie banuitoare =i rea, comuna nevasta scorpie.
La g`ndul ca acasa o sa-l ia de la poarta in primire zgrip\uroaica, pl`ngarea\a Penelopa, Ulise refuza sa se intoarca in Ithaca. Se va vedea insa c`t de lini=tita este noua lui a=ezare:
„Of, o sa-mi fac o casu\a
Aici pe valuri,
Sa-mi ridic un cort in col\i=orul asta
Mai ferit
Sntre Scyla =i Caribda.“
* * *
Marin Sorescu se copilare=te in ni=te versuri de o fantezie inteligenta =i o ironie fina (O aripa =i-un picior — Despre cum era sa zbor, 1970). E un volum cu poezii pentru copii, insa cu subtilita\i pentru oamenii mari. Genul acesta de a sub\ia glasul, a scoate limba la trecatori =i a face o mie de alte inocente nazdravanii cu o prefacuta seriozitate l-a ilustrat la noi Tudor Arghezi in poeme memorabile. Ele cultiva suavul, gra\iosul, miniaturalul =i intre\in un cult pentru ceea ce este pur =i inocent in via\a materiei. Ver surile au =i o morala, insa morala este totdeauna intovara=ita de o ironie bl`nda. De unde vine placerea noastra, a celor obosi\i de car\i grave, problematice, pentru o literatura de acest fel, nu-i greu de in\eles. Ochiul se spala =i auzul nostru i=i recapata ascu\imi vechi. Pentru ca vedem zilnic lucrurile drept =i taiem firul in patru pentru a descoperi inima lor ra\ionala, ne place, din c`nd in c`nd, sa vedem lucrurile rasturnate =i sa credem ca firul este o fr`nghie de aur pe care ne putem urca la cer. +tiin\a poetului este de a ne da sentimentul acestei metamorfoze =i, propun`ndu-ne o conven \ie, sa ne faca s-o uitam. Marin Sorescu are aceasta =tiin\a, ajutata de o tehnica impecabila de a versifica orice ii cade sub condei.
Cartea lui este o insumare de mici fabule in oglinda carora obiec tele apar in chip voit cu capul in jos, iar raporturile dintre ele intr-o alcatuire absurda. Este inutil a cauta, aici, un mare simbol =i a trage din orice poezie un in\eles mai ad`nc. Sn\elesul vine din nevoia noastra de a accepta o lume in care puricii vorbesc =i broa=tele fac filozofie:
„Sntr-o noapte, intr-o clipa,
Smi da unul o aripa.
Nu l-am deslu=it la fa\a.
A p`ndit c`nd era cea\a.
— Zice: «’Nfige-o subsuoara,
Du-te dracului =i zboara».
«E=ti nebun, cum o sa zbor
C-o aripa =i-un picior?
Da-mi-o =i pe-a doua, frate,
Nu mi-o pitula la spate.»
A plecat sa mi-o aduca
+i-l a=tept ici pe uluca.“
O varianta a celebrului Zdrean\a este c`inele sceptic din
Blazare:
„Gaina oua iar —
+i-l invelea-n ziar.
«Un ou e munca, draga,
Nu cumva sa se sparga.»
Grivei — =tia cuibarul —
Venea, citea ziarul,
Chiar il m`nca —cu ou—
Zic`nd: «Nimica nou».“
Uneori Marin Sorescu reia elemente din vechile fabule =i alcatuie=te altele noi, cu o morala mai atroce, sub inveli=uri umoristice. Didactica fabula Perechea e in acest chip intoarsa: lupul agresor =i oaia victima formeaza, pentru ochii curio=i ai lumii, un cuplu fericit. Morala lupului este teribila:
„Oaia ce-a m`ncat-o lupul
A format cu el un cuplu.
+i-au ramas, un lup =i-o oaie,
De povestea lumii-n ploaie.
— Ce-ai vazut? Cum l-ai luat,
Oaie draga?
— M-a m`ncat.
— Lupule, cum de-ai putut
Sa iei oaia?
— Mi-a placut.
Oaia ce-a m`ncat-o lupul
A format cu el un cuplu.“
Iata-l, dar, pe ironistul Sorescu in postura de poet al diafanului, tandru =i inocent. Snsa nuielu=a ironiei lui mai love=te din c`nd
in c`nd cu iste\ie aceste materii suave, =i banuiala i=i face atuncea loc =i tulbura totul.
* * *
Marin Sorescu, care scrie delimit`ndu-se totdeauna de ceva, vorbe=te in La Lilieci (1973) despre via\a la \ara, lu`nd in r`s doua r`nduri de prejudeca\i sau, mai bine zis, doua r`nduri de mituri.
Este, mai int`i, mitul tradi\ionalist al vie\ii frumoase =i profunde de la sat, tradus de regula intr-o literatura fara con=tiin\a estetica, mediocra, =i, nu mai pu\in rasp`ndit, mitul nascut din intoleran\a fa\a de cel dint`i.
Parodierea temelor tradi\ionaliste se vede numaidec`t, incerca rea de a reabilita o mitologie compromisa de al\ii =i de a respinge, astfel, o prejudecata literara constituie planul secund al poemelor.
Critica, observ`nd numai primul aspect, a subliniat inca o data virtu\ile de ironist ale lui Marin Sorescu =i a ignorat lirismul dezvoltat in umbra ironiei, poezia implicata in nega\ia unei false poezii. Poezia traie=te insa in ambele planuri =i se condi\ioneaza.
Ironia construie=te in masura in care distruge, protejeaza obiectul
=i-l reabiliteaza, bat`ndu-=i joc de expresia lui degradata. Daca
Marin Sorescu s-ar fi limitat, cum crede N. Manolescu, la un radi calism al depoetizarii (Rom`nia literara, 16 aug. 1973), ironiz`nd
inca o data poezia semanatorista, ironizata dealtfel fara intreru pere in ultimii 70 de ani, inten\ia lui ar fi fost excesiva =i fara noutate. A sp`nzura din nou mor\ii semanatori=ti nu-i actul estetic cel mai curajos, azi, in literatura rom`na. Dealtfel, trebuie spus ca, in genere, cli=eul antisemanatorist (ma refer mai ales la critica) este tot at`t de insuportabil, prin facilitate, ca =i cli=eele pe care le combate.
Adevarul este ca poemele lui Sorescu vizeaza, in subtext, prejudecata ce \ine pe poetul modern departe de via\a satului, din frica de a nu fi suspectat, prin chiar simpla abordare a temei, de tradi\ionalism. Snsa tradi\ionalismul este o doctrina, o atitudine ce se poate discuta, iar universul rural este, ca oricare altul, un obiect posibil pentru poezie.
Lancea ironiei lui Marin Sorescu are doua capete: cu unul rane=te, distruge, cu celalalt tamaduie=te =i reanima. Pentru ca elementele vie\ii rurale sa retraiasca in poezie, ele trebuie sa fie sacrificate, int`i, in parodie. Parodia este in La Lilieci sistematica
=i imbra\i=eaza aproape toate miturile compromise, prin lipsa de talent, de barzii de la Samanatorul, Ramuri, Luceafarul: copilaria,
instrainarea de sat, via\a duioasa in familie, poezia naturii, reve la\ia divinita\ii, mo=ul bl`nd =i in\elept etc. Toate acestea sunt relu ate in La Lilieci sub regimul protector al ironiei. Inteligenta =i dis creta, ironia ii ingaduie lui Marin Sorescu sa vorbeasca, fara a cadea in ridicol, de vacile cu ugerele unse cu balega, de patuiag, de apa bauta din cauc, de lasatul postului, de pove=ti cu ibovnice
=i de certuri pe mejdine, de Frusina lui Coada =i de +olda lui
Cazacu, figuri decupate dintr-un veritabil calendar semanatorist
=i puse in situa\ii umoristice. |aranul Lungu (Minunea) a vazut
in patuiag pe Dumnezeu st`nd in capul oaselor. Snt`mplarea are mare ecou =i \aranii vor sa =tie ce-a spus, ce-a prorocit Dumnezeu, cum era imbracat, daca era „in razele alea bune ori alea de purtare“, insa Sf`ntul se b`lb`ie =i, pus sa predice, nu zice dec`t: e-ei! Sn cele din urma satenii il iau peste picior =i Sf`ntul din
Bulze=ti, cu mintea tulbure =i o coroana de maracini de ro=cov in jurul g`tului, pleaca spre Caracal sa propovaduiasca. Parodia vizeaza aici o intreaga poezie mistica atenta la semnele, misterele
=i eresurile populare.
Sn Dumneata aflam o viziune derizorie a demoniacului. Grigore al lui Tagar`la int`lne=te intr-o noapte, sub infa\i=area unui cunoscut, mort de o luna, un moroi =i, vr`nd sa-l ia de guler, in\epene=te, apoi paralizeaza. Povestind pe lumina int`mplarea lui Nae Coze, vraji tor specializat in alungarea stafiilor, \aranul, suspicios, sufera al doilea atac c`nd vrajitorul, fac`nd o gluma sinistra, lasa sa se in\e leaga ca =i el are o origine neguroasa. Ceea ce salta relatarea peste nivelul unei anecdote tragicomice e limbajul voit sarac, fara poezie, fara gravitate, de o oralitate colorata:
„...ai scapat ieftin, neica, moroii din Bulze=ti sunt
Ar\ago=i.
C`nd le stra=uneaza din ceva pe c`te unul... il fac
C`rpa, trean\a, po\i sa =tergi lampa cu el.
A=a e de
Moale, =i af`nat.
— Dar mi-a zis «dumneata»... i=i aduce aminte Grigore.
— Nu, ca de purtat =tiu sa se poarte... nu sunt badarani, \op`rlani, mod`rlani, capsomani.
Nu ca le iau partea, dar
Trebuie sa te g`nde=ti =i la ei; p`na mai ieri erau aci cu noi,
Sntr-o lume va sa zica, odata mor =i se pomenesc pe alta lume,
Bunaoara pe lumea ailalta, care nu-i prime=te, nu =tiu
Din ce cauza, =i-i trimite inapoi pe lumea cealalta,
Bunaoara asta a noastra... care se sperie =i-i alunga...“
Sunt =i alte figuri ale micului romantism \aranesc ce reapar, sub inveli=uri umoristice, in La Lilieci. Bunica elegiaca, cuvioasa a lui Iosif =i Goga este la Marin Sorescu o baba maniaca =i ar\agoasa care spala cu apa clocotita clan\a u=ii =i picioarele de la pat de frica microbilor (Baba). Mo= Petru, solomonar, umbla cu vitele pe c`mp =i le inva\a filozofie. Chestionat de sateni asupra esen\ei vie\ii, filozoful da aceste explica\ii (La Cornul caprei):
„— Vede\i voi cacareaza asta de iepure?
Mo=u Patru se apleaca =i ia in m`na un gogoloi bine rotunjit.
Daca-o pui pe g`rla... intr-un ceas, a ie=it din
Bulze=ti, p`na la chindie e la Bal=, in Olte\, de-aci in
Dunare... =i-i pierzi urma...
Bine ca nu ne dam noi seama, ca ne luam cu altele.
C`nd e=ti mic, joci pietricelele, de-a alimerele, de-a omul negru,
Daca te mai mare=ti, tragi la hora, iei hora-nainte =i \opai
Alunelul, Jianca, S`rba, Br`ul, hora-ncet, hora tare, hora de la Plopi,
Crei\ele, Banu Maracine, +uleandra, Rustenul, ori cum le mai zice, c`te =i mai c`te,
A=a ca sa-\i ostene=ti picioarele, mu=chii =i sa nu-\i faci g`nduri.
La urma te pomene=ti napadit de copii. +i-odata \i se zb`rce=te
Fruntea, parca-a taiat cineva de noji\e din ea.
Daca e=ti muiere, \ii Filipii, Precupul, C`=legii, te calca to\i pe picioare la Dragobete, faci zile pe ajutat,
Pui ceaunul de mamaliga =i mesteci... in soare, in luna,
Ca nu-\i mai dai seama, \i-e mintea-n alta parte...“
Petrecerea prezinta o imagine grigoresciana intoarsa: un \aran trage, injugat la o cotiga, pentru ca boul din hais sa se odihneasca, apoi, c`nd moare, nevasta face un fel de inventar pitoresc al mizeriei. Bocetul, desc`ntecul, jocurile de copii sunt =i ele evocate
in acela=i chip umoristic. Copilului i se umfla g`lcile, =i \a\a Anica, doftoreasa satului, este chemata sa-i desc`nte. Ca =i la Creanga, formulele n-au nici o solemnitate =i nu sugereaza ideea de mister
=i ini\iere. E mai degraba o gluma pusa in versuri, intrerupta de copil =i reluata la nevoie sub expresii u=or schimbate:
„G`lcile motof`lcile
Plecara cu curcile,
Curcile s-au intors,
G`lcile nu s-au intors.“
Dealtfel, toate imaginile copilariei tind sa destrame in La Lilieci viziunea idilica a v`rstei de aur, impusa de literatura. Copilul are
in grija paza curcilor, apoi duce, fara tragere de inima, oile la pascut, iar c`nd oile sunt furate (Ciobanul care =i-a pierdut oile), teama lui este sa nu fie gasite. Dispare sentimentul mistic pentru animale, dispare =i sugestia solidarita\ii mioritice cu natura. Un
\aran, auzind lupii url`nd in balta, alege o oaie bl`nda =i-o duce
in balta, leg`nd-o de-o salcie (Hau-Hau).
Snsa adevarata tema a poemelor e, am putea spune, cheful, cu variantele: la govie, pr`nzul, pomana, praznicul, masa (mai toate titluri de poeme). Totul, in Bulze=tii lui Sorescu, se inv`rte in jurul mesei. Singurul sentiment sacru la \aranii ace=tia iu\i la minte =i cu o concep\ie foarte practica de via\a pare sa fie sentimentul nutri \iei. Timpul lor interior =i exterior se desfa=oara in func\ie de ora mesei =i de consisten\a alimentelor. O aventura, o fapta eroica, o discu\ie pe podi=ca din fa\a casei se incheie cu o masa. C`nd auto rul, copil fiind, este trimis sa pazeasca ogorul de vrabii, rasplata pe care o prime=te este o masa buna:
„+i \in minte, la masa c`nd ne str`ngeam to\i
Fra\ii-=i zb`rn`iau lingurile,
Noi m`ncam cu multa demnitate...“
(Mom`ile)
Pregatirea pr`nzului cere o strategie complicata, ca inaintea unei mari batalii. |aranca Veta imparte ordine ca un comandant militar, trimite copiii in vecini dupa sare, varza acra, gaz, ulei, gaini, masa fiind, in fapt, o parodie a cinei sacre.
Marin al lui Patru, \aran inzestrat cu darul specula\iei, face previziuni sociologice =i, in mintea lui, timpurile bune (timpurile, evident, revolute) erau acelea c`nd:
„...Beai c`te-un putinei de lapte batut
=i te =tergeai la gura cu m`tca,
M`ncai un geac de br`nza, coceai floricele,
Nici malaiul nu mai e
A=a de dulce, c`nd il spoia mama cu coca
+i facea pe deasupra flori cu lingura,
Dupa aia-l baga-n \est.
Zabicul are alt gust.“
+i mai evidenta este aceasta tema in Masa, La govie, La Lilieci.
Sn primul poem comicul rezulta din contrastul dintre preparativele de chef flamand =i calitatea modesta a nutri\iei. Sn familia unui oarecare Patru, doua muieri ridica tuciul de mamaliga pe vatra, apoi tot ele mesteca malaiul cu facale\ele =i pun pe masa o varza mare, acra, peste care au presarat ardei pisat. Zece in=i din zece par\i, din toate genera\iile, se reped cu lingurile asupra mamaligii.
Dupa ce o termina, femeile aprind din nou focul pentru a pregati fasolea de seara. Primavara, varza este schimbata cu urzicile, cu efect curativ: „schimba s`ngele care s-a ingro=at“. Govie este o pe trecere unde \aranii beau, ciocnesc oua ro=ii =i man`nca pasat
intins pe =ervete inflorate. Femeile au fuste de borangic, cusute cu gogo=i de fir, =i in cap marame. Prezen\a unui c`ine, Gealap, atras de sunetul goarnei, ar constitui elementul umoristic in acest tablou mai degraba idilic. Snsa in astfel de poeme vesele se simte
=i cea de a doua voce a lui Sorescu, aceea care exprima, in fapt, poezia unui univers desacralizat. Luat in r`s, depoetizat, demitizat, satul continua sa existe ca obiect poetic. Poezia cre=te in marginea acestei batjocuri sub\iri =i atinge, uneori, chiar nota elegiaca. Sngro =area caricaturii are efectul contrar, a=a cum o acumulare de efecte grote=ti na=te ideea tragediei. Un poem tipic pentru iscusin\a lui
Marin Sorescu de a uni cele doua voci este La Lilieci, istoria unui praznic la cimitir. De ziua mor\ilor tot satul se-ntinde pe iarba la umbra bisericii, fac`nd un chef cumplit, ca intr-un tablou de
Brueghel batr`nul. Vecinii se cinstesc cu \uica, rudele beau din aceea=i ulcica =i man`nca din aceea=i strachina, in timp ce copiii se joaca de-a v-a\i ascunselea printre cruci. Poetul are aerul ca nareaza ceva vesel, tonul elegiac, in orice caz, lipse=te, pentru ca la sf`r=it poemul sa lepede aceste inveli=uri =i ideea mor\ii sa raz bata la suprafa\a:
„...E racoare la umbra bisericii batr`ne, care a ramas aici de c`nd
Era satul in padure =i veneau haiducii de m`ncau pe furi=.
Pe Sali=te c`nta cucul, cimitirul are un aer important,
impacat cu sine.
E bine sa fii mort aici, intre codri, locul e ferit, nici nu trage,
Clopotul nu te deranjeaza, ca nu suna dec`t de sarbatori,
+i duminica diminea\a, c`nd cade in misticism, bang-bang, — cine-o mai fi murit? —
De rasuna mor\ii =i stafiile.
C`nta pasarile =i e un miros de lilieci inflori\i,
Cum trebuie sa fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,
Pe vremea c`nd era culoarea noua =i nu crapase.“
Poemele sunt aproape epice =i orice preocupare pentru limbajul liric a disparut. Autorul nareaza int`mplari =i prezinta personaje din lumea satului, ocolind metafora =i folosind in mod deliberat expresia prozaica, vorba dura, regionala. El zice: gargaunari\a, frumu=a\a, strafigai, linciurea, boza=ti, urdinau, jerebie, curatoare, vascalie, cucumbele, samodive, boraci, brocati= etc...., sau inre gistreaza numele =i poreclele aspre, nemuzicale, ale \aranilor:
Sp`nzu, Focu, D`rmon, Ciu=e, Nete, Cirica, Gui\, Amarazeanu,
Duluman, amintind de onomastica bizara din nuvelele lui Nicolae
Velea.
Sunt =i pagini ce nu trec peste nivelul prozei umoristice
(Carlota, Ciudin, Palarie), insa de regula ironia este, in La Lilieci, buzduganul care anun\a apari\ia unei idei poetice pline =i aici de surprize.
* * *
Volumul al II-lea din La Lilieci (1977) intra =i mai mult in istoria unui sat oltenesc, fac`nd din el centrul unui univers spiritual, de=i majoritatea pieselor sunt de un comic burlesc. Un poem este doar o juxtapunere de nume insolite:
„Al lui Fle\u, / Ai lui Flea=ca, / A lui G`rla, / A lui Tiuga, / Al lui Ba=ina, / Ionete-al lui Fasui, / Al lui De=ca, Roncioaica, / Coada al lui Ceapa, / Sandu lui Ciurel, / Tagar`la, Ai lui Mitrofan, / Ai lui Mod`rlan, / Al baiatului Mariei lui Didu...
Limbajul a devenit =i mai accentuat regional: naplai, imbulu geau, nichitarii, podbal, ududoaie, landra, g`rni\a, coprela, vuva, hupita, clo\a, coc`rla, insovonita, giovla, ing`mbat, tiuga etc., iar inten\ia de a reconstitui un sat arhaic (satul copilariei) ia, acum, forma sistematica a unei monografii: date (sub forma de int`m plari tipice) despre inmorm`ntare, vraji, casatorie, botezul copilu lui, rela\iile dintre so\ =i so\ie, dintre vecini etc. Monografia unui
\inut imaginar, Bulze=tiul, prezentat, mai in ironie, mai serios, ca centrul lumii. Aici se face politica, se transmite din genera\ie in genera\ie o morala de via\a, se moare, binein\eles, =i este expri mata, sub o forma elementara, o filozofie despre moarte. Poemele ar fi placut, in mod sigur, lui Petre Pandrea, pentru ca vin in
int`mpinarea ideilor sale despre metafizica Olteniei. Formula lor lirica a fost contestata de o parte a criticii literare pe motiv ca nu respecta legile genului =i n-au lirism, ci numai umor. Umoristice sau nu, versurile plac, sunt inteligent scrise =i dau o puternica imagine despre plenitudinea =i originalitatea unei experien\e uma ne. Fa\a de poemele vechi, abstracte, algebrice, in poemele de acum domina concretul, amanuntele nesemnificative. Poezia se
intoarce astfel la faptele cele mai simple =i, complet desacralizata, recurge pe fa\a la procedeele epicului. Se constata =i in alte literaturi (in poezia t`nara americana) o revenire la poezia faptelor de via\a, dupa ce versul s-a inchis, mult timp, in propria solitudine.
Influen\at sau nu de aceasta tendin\a, Marin Sorescu incearca o experien\a deocamdata unica in poezia noastra, primejduita nu numai de prejudeca\ile noastre despre poezie, dar chiar de elementele c`t se poate de prozaice cu care opereaza. Ce poate fi poetic in faptul ca un \aran vine beat acasa =i, infuriat de soacra, sparge tuciul, tigaia, strachinile, apoi se imprumuta de la vecini p`na cumpara altele, sparte =i acestea la o noua criza de furie?
Nu este nimic poetic formal in aceasta banala int`mplare, dar ea poate capata un sens liric prin imperceptibila organizare a faptelor
=i limbajul (aici ironic =i semnificant) al relatarii. „Schi\a“ umoris tica surprinde o rela\ie de via\a de un comic absurd. |aranul care distruge periodic avutul familiei =i apoi se umile=te cu sinceritate este un Sisif deplorabil =i comic.
Astfel de amanunte intra in car\ile lui Sorescu =i, puse la un loc, dau imaginea unui univers uman de o culoare extraordinara.
O batr`na este alungata de nora sa de la c`mp =i, ca sa nu piarda ziua, batr`na se duce sa munceasca gratuit la o ruda. Explica\ia ei este de o naivitate cutremuratoare: „Ma goni netoata, sa nu secer pe locul ei, / +i era c`t pe ci sa pierd ziua, /Acum in toiul muncii.“ Batr`na moare dupa un timp =i nora iese inadins cu p`nza s-o inalbeasca la f`nt`na c`nd moarta este dusa spre cimitir.
Autorul nu comenteaza faptele, cititorul da singur o judecata asupra lor =i trage, acolo unde este cazul, un simbol mai general despre morala unei comunita\i \arane=ti. O femeie i=i omoara copi lul in p`ntece =i preotul satului o pedepse=te sa man`nce un cot de pam`nt. Femeia, supersti\ioasa, man`nca, apoi face 14 copii
(Un cot de pam`nt). Stancioaia man`nca huma lipita pe casa (un personaj similar exista in romanul lui Marquez!) =i explica astfel deprinderea ei: „E bun, uite imi vine mie a=a un gust bun“ (Gustul casei). Taierea porcului este un spectacol teribil in via\a familiei din Bulze=ti. Un asasinat pe care copiii vor sa-l previna trimi\`nd porcul in lume, sa haiduceasca:
„C`nd aflam mai din timp c`nd cade ignatul, eu cu Ionica ne sculam
Sn ziua aia mai devreme, =i-l scoteam in vale pe la curul Gradinilor.
Sa se piarda in lume, sa ia drumul codrului, pe Matasoaia, ca
Haiducii.
Dar porcul venea de cum o auzea pe mama r`c`ind ceaunul.
O data abia inva\asem sa fac literele =i i-am trimis de cu seara
Un bile\el, scris cu litere de tipar.
I l-am pus in co=are.
Mesajul era c`t se poate de clar.
Gui\ dupa ce-a-ntors la lumina lunii pe toate par\ile
Bucata aia de h`rtie cu patra\ele,
A m`ncat-o ca pe dovleac, fara s-o citeasca,
Cum am vazut mai t`rziu ca se int`mpla in drame, c`nd impricinatul
Nesocote=te =tirea de pazeala.
Dupa un ropot de pl`ns, biruia curiozitatea =i setea de spectacol
Ie=eam din casa, cu ocazia p`rlirii.“
Nicolae, fratele naratorului, trece pe furi= la adventi=ti, =i mama, \aranca neclintita in credin\a tradi\ionala, admonesteaza sever pe „schimnatic“ =i-l readuce in comunitatea familiei. Schim naticul sufera, se revolta, apoi reincepe sa man`nce carne de porc
=i sa munceasca s`mbata las`nd credin\a =i biserica pentru batr` ne\e (Schisma). Secven\a este admirabila. Dealtfel, figura mamei capata in La Lilieci propor\ii mitice. Nicoli\a, vaduva cu mul\i copii, reprezinta legea morala neinduratoare. Ea scoala de diminea\a copiii care trebuie sa plece cu vitele la pascut, hotara=te strategia muncii agricole, face educa\ie cu varga in m`na =i suprima din fa=a tendin\ele de evaziune (ca in poemul citat mai inainte). Sn privin\a casatoriei, morala ei este temeinica:
„C`nd auzea maica de vreo fata care se marita
+i nu vrea sa se duca la barbat, zicea:
«Fata, daca barbatul te duce
L`nga un gard, maturi bine, migale=ti, str`ngi
+i tu acolo, maturi, impodobe=ti cu salcii, cu boji
+i stai acolo. De dragul lui.
Aia e casa ta, ce vrei?
Sa nu te mari\i, daca nu e=ti in stare sa-\i placa tot.
. . . . . . . . . . . . . .
+i ce spuneam mai inainte:
Sa te duca barbatul l`nga un par
Sa zica: asta e casa noastra
+i tu sa stai acolo de drag.» „
La Lilieci este o inc`ntatoare sfidare a retoricii tradi\ionale a poeziei. Este =i o sfidare a lirismului modern care elimina epicul, anecdoticul =i abstractizeaza de regula simbolurile, inchide mesajul =i face din limbaj un cod pentru ini\ia\i. Marin Sorescu
intoarce manu=a acestei poezii =i arata nodurile ei inestetice, p`nza aspra a vie\ii elementare. Momentele tipice sunt trecute in ni=te pagini care nu fac nici un efort de a infrumuse\a faptele sau de a le transfigura cu ajutorul limbajului figurat. Limbajul este (vorba lui Ion Barbu) voit „prostesc“, de un rafinament, totu=i, ce vine din folosirea abila a oralita\ii. Lirismul vine din filozofia aspra =i profunda pe care o exprima aceste false decupaje. Filozofia, morala, tipologia unei lumi vechi care, in elementaritatea ei, are un sens inalt al existen\ei. O lume care traie=te in vreme mitica, fara sentimentul sacrului, =i face fara sa =tie, ca pastorii =i navigatorii greci, fapte ce vor intra in legenda.
Desc`ntoteca (1976) exprima erosul sorescian. Sn car\ile ante rioare sunt pu\ine versuri de dragoste, ironia nefiind cel mai bun regim pentru emo\ia sentimentala. Sau cel pu\in a=a ne pare noua, celor obi=nui\i sa cerem versului erotic sinceritate absoluta sau o prefacatorie c`t mai desav`r=ita. Sn Desc`ntoteca ironia este, totu=i, mai vioaie dec`t oriunde. Sub pomul ei se desfa=oara o idila relatata pe 150 de pagini. Idila trece prin toate fazele cunoscute, de la contesta\ia dulce la be\ia sim\urilor. S`nii, spre care Vacare=tii abia indrazneau sa priveasca, oft`nd ad`nc =i prefacut, sunt pentru poetul ironist doua morminte ispititoare in care se ingroapa =i din care inviaza:
„O stea m-a calauzit la ace=ti s`ni,
Ca la doua, albe, mu=uroaie cu minuni.
Eu nu vin de la rasarit, ci de la apus,
Dar tot aici steaua m-a condus.
Sngenunchez la s`nii tai, ca magul,
+i nu mai pot de dragul lor, de dragul.
Sn ei furnicile lucreaza de cu noapte,
Furnicile care dau lapte.
Ca este pace ori razboi afara,
Retrase-n mun\i furnicile tot ara.
Trebuie lucrat intruna acest lut,
Unde e ve=nic ceva de facut.
Ca la f`nt`na cea de l`nga casa,
Ce cumpana in noapte =i-o apasa.
Obrazul lasa sa-l ingrop in s`ni,
Ca-n doua mu=uroaie cu minuni,
Morm`ntul din care, fara-a osteni,
Voi invia a treia zi.“
Parfumul, parul dat pe spate cu cochetarie, starea de visare („visa logeala“ — adica „visare cu pisalogeala — in gol“ — zice autorul), mi=carea coapselor, marul cunoa=terii, pierderea de sine, toate simbolurile, mari =i mici, ale eroticii tradi\ionale trec prin aceste versuri mali\ioase =i tandre, lipsite de podoabele metaforei. Versurile trec u=or de la sugestia unui sentiment la reflec\ia asupra aceluia=i sentiment, altfel zis, de la poezia de dragoste, la poezia despre dragoste:
„Seara e un cuv`nt conven\ional,
Pentru ca depinde doar de noi
S-o numim diminea\a.
Daca treci meridianul
Te trec eu in bra\e daca nu =tii sa-no\i.
Dai ceasul inapoi =i ai alt timp,
Tot conven\ional,
Pentru ca daca mergi mai departe
— Te duc tot eu —
+i a=a mai departe.
Se schimba ora, tabieturi,
Numai dragostea noastra e cam aceea=i
Asta sunt sigur,
A= fi vrut =i sa probez,
Sa-mi bazez afirma\ia pe fapte.“
Greu de definit natura acestui eros ce bate at`tea carari intorto cheate pentru a i se =terge urma. +i mai greu de spus in ce consta idealul erotic al lui M. Sorescu, cum cerea critica veche. Cerebrala, poezia lui n-are in chip vizibil sentimentul naturii (alt punct de referin\a), nici nu propune un ideal de feminitate. Sorescu infa\i =eaza fara solemnitate erosul barbatului care simte nu numai bataia inimii, dar =i bataia min\ii. C`nd nu iau infa\i=area acelei nesuferite eseistici uscate in marginea unui sentiment fundamental
(unele partituri din Desc`ntoteca lui Marin Sorescu merg in aceasta direc\ie!), poemele comunica acea stare mai complexa a spiritului tulburat de via\a incontrolabila a sim\urilor.
* * *
Trei din\i din fa\a (1977) nu este un roman liric, nu-i nici macar un roman simbolic (alta varianta a lirismului in proza), este, pur
=i simplu, un roman de observa\ie, scris limpede (cu stralucirea simplita\ii) =i cu o compozi\ie nesofisticata. Iritat, probabil, de inutila complica\ie a romanului de azi =i de lipsa lui de epic, M.
Sorescu scrie o carte cu o intriga bogata (multe „coinciden\e“, sus pansuri, piste false) =i incearca sa fixeze o tipologie verosimila in ordine psihologica. Abuzului de introspec\ie =i fragmentarism, autorul ii raspunde, programatic, printr-o nara\iune nu zic liniara, previzibila, dar suficient de clara pentru a afla din primele pagini cine vorbe=te =i a cunoa=te, in continuare, care este esen\a dramei.
Drama iese din fervoarea cu care ni=te indivizi inzestra\i, rat`nd
in planul vie\ii, rateaza =i in arta. Val, sculptor, Tudor Fra\ila, gazetar =i prozator, Olga, femeie pasionala =i inteligen\a specu lativa, e=ueaza dintr-o prea mare vitalitate interioara =i din nepu tin\a de a trece de la g`nd la fapta. O posibila explica\ie, dar este ea cea mai profunda? Val, fost miner, pictor de voca\ie alungat din institut pentru ca prezentase ca lucrare portretul unei laptarese teribile, Bali\a, este un spirit contestatar in neputin\a de a-=i canaliza revolta in arta. Singura lui opera este statuia (capul)
Olgai, femeia stranie pe care o iube=te =i de care va fi parasit inca din prima noapte, dupa o plimbare prin parcurile ora=ului. Statuia se sparge, =i celelalte proiecte (un complex de volume simboliz`nd
Speran\a) sunt abandonate. Val se ineaca (se sinucide?) in Delta, unde se refugiase pentru a pedepsi o ezitare (a sa) =i o tradare (a femeii). De la el ram`ne, pastrat cu grija de gazetarul Tudor
(martorul), un