Enigma Otiliei (1938) x9y4yj
Personaje-tip Personaje atipice
Costache Giurgiuveanu -; avarul Otilia -; fata frumoasa si libera in comportare
Stanica Ratiu -; arivistul Pascalopol -; domn in varsta, cu defecte fizice menite sa-l faca dezagreabil unei iubite, totusi atragator
Aglae Tulea -; baba absoluta

Caracterizare directa Caracterizare indirecta
- facuta de narator - din fapte
- de alte personaje - din felul de a vorbi
- autocaracterizare - din felul de a gandi
-din mediul in care locuieste personajul

Caracterizarea prin nume
Tehnica: pluriperspectivismul

Otilia este fiica celei de-a doua sotii a lui Giurgiuveanu.
Este o figura centrala a romanului, care te cucereste, dar te si revolta.
Caracterul ei se bazeaza pe elemente contradictorii:
- amestecul de inocenta si maturitate;

- amestec de iubire si de ratiune;
- iubeste pe Felix, dar se casatoreste cu Pascalopol;
- inteligenta, dar dispretuind inteligenta feminina.

Caracterizare directa facuta de narator:
„Fata maslinie, nas mic, ochi albastri…”; copilaroasa, dar in acelasi timp, „cu o stapanire desavarsita de femeie”.
Caracterizare directa facuta de catre personaje prin tehnica reflectarii poliedrice (a pluriperspectivismului):

Felix o considera pe Otilia foarte frumoasa, culta, talentata.
Pascalopol vede in ea aceleasi calitati.
Costache o crede inca un copil, spunandu-i „fe-fetita mea”.
Aglae o considera vicleana si interesata de mostenirea lui Costache.`
Caracterizare directa (autocaracterizare):
„eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau”- desi faptele ei demonstreaza contrariul.

Caracterizare indirecta:
- rezulta din fapte:
1. e altruista, grijulie fata de cei apropiati (nu vrea sa stea in calea carierei lui Felix);
2. poarta o masca, dincolo de care nu poate sa treaca nimeni. De aceea, devine o enigma.
3. se comporta ca un om liber, care nu tine cont de nici o regula exterioara.
- din mediul in care locuieste personajul
Camera Otiliei, cu varitatea de lucruri din ea, reflecta caracterul contradictoriu, amestecul de copilarie si feminitate, dar si o oarecare instabilitate in comportament, trecand cu usurinta de la o stare la alta.