Jocul ielelor, de Camil Petrescu

Eroul camilpetrescian : v1o20oy
- contemplativ, zdrobit de societate, evadand in arta si in dragoste : Ladima, Gheorghidiu,
- incapabil de actiune, nu intelege mecanismul social, cauta dreptatea si dragostea absoluta : Gelu Ruscanu ;
- eroul dilematic : Pietro Gralla.
Gelu Ruscanu, fiul lui Grigore Ruscanu, care s-a sinucis, redactor la ziarul ‘Dreptatea sociala’, anunta ca va dezvalui gestul criminal al unui Ministru al Justitiei, Serban Saru- Sinesti, care a inabusit o batrana bogata, Manitti, pentru a o mosteni. Intamplarea aceasta Gelu Ruscanu o cunoaste de la sotia lui Serban Saru- Sinesti, Maria, amanta sa, care i-a marturisit greseala sotului in semn de dragoste pentru Gelu Ruscanu intr-o scrisoare. Pentru a nu publica scrisoarea, intervine matusa sa, Irene, care i-a tinut loc de mama, insusi Serban Saru- Sinesti, chiar Maria, dar Gelu Ruscanu refuza orice compromis pana cand camarazii de la ziar ii arata ca, prin nepublicarea scrisorii un detinut politic va fi eliberat. Precum tatal sau altadata din cauza datoriilor la carti, Gelu Ruscanu se sinucide pentru ca a intrat in hora ielelor.
Gelu Ruscanu este personajul central al piesei. Dupa o iubire esuata, Gelu Ruscanu se angajeaza intr-o noua actiune a spiritului, de asta in plan social, pentru apararea ideii de dreptate absoluta. Fiind in posesia unui document din care reiese ca ministrul Justitiei a comis o crima ca sa-si insuseasca averea cuiva, el traieste o zguduire in constiinta. Singura iesire din criza pentru a scapa de acest sentiment al complicitatii este publicarea scrisorii.
Praida ataca problema in miezul lucrurilor, prin intrebarea : De ce n-a denuntat Gelu Ruscanu imediat crima ? Raspunsul vine sovaitor : pe atunci lucrul parea un ‘simplu fapt divers’, ‘o chestiune mai mult personala’, acum perspectiva s-a schimbat, caci Sinesti a devenit ministrul Justitiei, iar el un luptator pentru ideea de dreptate.
Drama absoluta ne propune o calatorie in universul subiectiv al unei constiinte umane de o mare complexitate.
La intrarea in scena a matusii sale , Irena, Gelu Ruscanu se afla intr-un punct ferm al deciziei sale, publicarea scrisorii. Nimic nu parea ca-l va opri. Primul care-l va opri pe Gelu sa publice scrisoarea este matusa, care l-a crescut, tinandu-i loc de mama. Aceasta ii spune ca Sinesti a facut un gest de mare generozitate fata de Grigore Ruscanu, acoperindu-l financiar si moral cand acesta delapidase o suma importanta de bani, pierduta la carti. Gelu, desi este coplesit la aflarea acestora, are taria sa-si sacrifice numele, asa cum isi sacrificase anterior clasa sociala si iubita.
Confruntarea Ruscanu-Praida (actul trei)este confruntarea dintre doi prieteni care lupta pentru aceeasi cauza politica, dar au conceptii filosofice diferite.
Gelu Praida
- dreptatea este o idee absoluta - priveste dreptatea din punct de vedere istoric :‘Criteriul dreptatii e totdeauna o cauza... este drept ceea ce slujeste cauza pentru care luptam...cauza muncitoreasca...’
Dupa aceasta infruntare, Gelu este extenuat, datorita faptului ca Praida, prin cuvintele sale, atinge insasi ideea de dreptate absoluta, pe care o considera invulnerabila.
Relatii cu celelalte personaje:
Praida
-; pragmatic; politician de stanga; caracter tare;
-; prietenul lui Gelu;
-; este construit nu atat ca personaj, ci ca o replica data lui Gelu ; el ii arata lui Gelu ca ideea de dreptate trebuie coborata din sfera abstracta a teoriei si aplicata la necesitatea istorica;
Serban Saru-Sinesti- Este un avocat cu o reputatie exceptionala mai puternic decat Gelu. El isi alege armele de la bun inceput si ataca prin surprindere, dominandu-si adversarul ; Tot ce spune atinge puncte vulnerabile din constiinta eroului :
Crede Gelu ca un om care a intretinut relatii amoroase cu sotia altuia, are autoritatea morala de a se erija in rolul unui campion al dreptatii absolute?
Crede avocatul Gelu Ruscanu ca scrisoarea poate constitui o proba juridica importanta?
Dar Sinesti nu foloseste ca arma scrisoarea compromitatoare a lui Grigore Ruscanu. El isi da seama ca lupta cu Gelu e insolubila fiindca acesta a mostenit firea fanatica a tatalui sau, insetata de absolut.
Tatal lui Gelu Ruscanu, desi absent, este viu in constiinta fiului sau, care isi face din Grigore Ruscanu un model absolut, un ideal. Chiar de la inceput, amintirea lui Grigore Ruscanu e evocata de un personaj, ce observa asemanarea dintre Gelu si tatal sau.
Tot in termeni admirativi il descrie matusa lui Gelu, Irena : ‘El avea o fire si chiar o infatisare de femeie...Era un om superior...Jocul de carti l-a distrus...’.
In sfarsit, Sinesti, fost secretar si discipol al lui Grigore Ruscanu, ii face maestrului sau un portret exceptional :’...un om neasemanat...Era de o inspaimantatoare inteligenta...Vedea parca prin lucruri...Dorea totul cu sete si cu patima, dar cand judeca mai de aproape, orice ii aparea marunt si ridicol...’
Cei doi sunt naturi foarte asemanatoare, indivizi de exceptie, avand ‘aceeasi sete cu neputinta de astamparat, aceeasi nebunie a absolutului’. Cand Gelu afla de frauda comisa de tatal sau, se simte lovit in adancul sufletului, dar in acelasi timp, indignarea ca acesta s-a dovedit om ca toti ceilalti, adica vulnerabil, e mai puternica decat slabiciunea. Punctul culminant este atunci cand Gelu afla ca tatal sau s-a sinucis. Imaginea lui Grigore Ruscanu se restaureaza in sufletul fiului sau, purificata, intensa, absoluta. Sinuciderea inseamna pentru eroul lui Camil Petrescu un act lucid de constiinta. Eroul se va sinucide descoperind identitatea tragica dintre el si tatal sau. Grigore Ruscanu este un avatar, intr-o alta epoca a aceluiasi prototip uman.
Gelu masoara lucrurile cu criteriul eternitatii. Vrea o dragoste eterna (‘O iubire daca nu e eterna nu e nimic.’), apoi o dreptate eterna (‘Dreptatea este una pentru toate timpurile.’).