O scrisoare pierduta, de I. L. Caragiale

Ghita Pristanda, politaiul, este tipul omului slugarnic. E omul lui Tipatescu, dar se comporta bine si cu Nae Catavencu, simtind ca adversarul de azi poate sa fie prefectul de maine. In acest sens ii si spune acestuia din urma: „Eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdauna.” r7i7iz
Se conduce in viata dupa principiul nevestei: „Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand.”
Personajul este caracterizat verbal. El foloseste frecvent termeni populari, deformeaza neologismele: bampir, famelie, remuneratie. Incalca regulile gramaticale, tradandu-si incultura, lipsa de instructie. Ticul sau verbal, curat, produce asociatii comice: curat murdar, curat condei, curat constitutional.

Numele personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si-n alta fara sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, sugerand siretenia si caracterul slugarnic al politaiului.