d2v24vt
D-l Goe de Ion Luca Caragiale

Titlul schitei este chiar numele personajului in jurul caruia se tese actiunea.
Autorul il numeste „domnul”, acest copil fiind o parodie a comportamentului civilizatori matur.
Chiar si felul in care este imbracat Goe, denota faptul ca el mimeaza o poza; ca si Ionel (din schita „Vizita”) care purta uniforma de maior, Goe este departe de ideea de disciplina militara.
De doua ori in text, autorul il numeste „tanarul”, ceea ce ar putea sugera o repetentie prelungita.
Mam-mare ii spune mereu „puisorule”, pentru ea, Goe fiind „nepotelul”; daca primul apelativ indica rasfatatul, termenul diminutivat „nepotelul” ar putea sugera o inceata dezvoltare a mintii lui Goe, ramasa in stadiul infantil.

Mai aproape de opinia bunicii este tanarul aflat pe culoarul trenului si care i se adreseaza lui Goe folosind apelativul „mititelule” (reluat, cu acuta ironie, de autor, in urmatorul fragment).
La polul opus se afla tanti Mita care-l invata pe Goe folosind sa-si puna biletul sub panglica palariei, pe motiv ca „asa tin barbatii biletul”.
Astfel, personajul al carui nume apare in titlu, pare s fi vazut in mai multe oglinzi diferite.