Asumandu-ne Ideea unei filozofii generice care ne invaluie, fara a (ne) fi totusi prezenta, o filozofie straina (inca) jocului temporalitatii si spatialitatii (nediferentiata adica), una care tine (inca) de posibil (pentru ca generica si, deci, nenascuta inca) si care, tocmai de aceea, isi asteapta purtatorii de cuvant (prin excelenta) ai Diferentei pentru a trece in act (diferentiindu-se adica), pentru a (de)cadea in specific, ne consideram indreptatiti sa invocam un specific autohton al demersului filozofic adesi, poate, mai correct ar fi sa spunem (simpla) expunere de tip filozofici, de o reiterare nenaturala (pentru ca prin intermediul limbajului si artificiala deci) a mai sus invocatei Idei, specific ce transpare o data cu orice sinoptica asupra filozofiei autohtone. Si chiar daca Ideea generica de filozofie (sur)vine pe seama limbajului care, artificial fiind, (ni) se da sub o forma specifica, orientand astfel de o anumita maniera ideea surprinsa, nu trebuie totusi sa conchidem de aici ca responsabilitatea (de)venirii Ideii revine neconditionat limbajului, specificului sau mai exact (pentru ca, intr-adevar, se poate invoca aici si un specific autohton al limbajului), atata timp cat limbajul nu trebuie pur si simplu preluat ci, dimpotriva, creat, astfel ca modalitatea de (sur)venire a Ideii presupune (totusi) suficienta libertate din partea autorului pentru a putea vorbi cu temei de o optiune teoretica a acestuia, si nicidecum a afirma despre el ca este un simplu “vehicol” al unor cuvinte care ii preexista, asa cum se hazardeaza unii autori sa afirme. Ne propunem aici, tocmai pornind de la spatiul discursiv dezvaluit de aceste premise, sa incercam o surprindere cat mai adecvata a modului in care a ales cel (asa-zis) mai mare filozof roman, anume Constantin Noica, sa faca prezenta o anume filozofie, precum si in ce masura se integreaza optiunea nicasiana unei filiatii de idei pe care acesta o revendica explicit. i7u16ut
Orice pretentie la un loc in istoria filozofiei este conditionata de asumarea corecta a traditiei careia vrei sa-ti integrezi gandirea -; iata cea mai stringenta cerinta pentru a pretinde un loc in istoria filozofiei occidentale. Exista intodeauna o filiatie de idei pe care nu ai voie sa o ignori sau (totuna, daca nu chiar mai grav) sa ti-o asumi de o maniera infidela. Tocmai asemenea exigente s-au constituit drept “obstacole” de netrecut pentru majoritatea filozofilor autohtoni, iar printre acestia si Constantin Noica, al carui caz este - poate- cel mai emblematic. Cel mai sugestiv fapt din care transpare prezenta acestui aspect in folozofia lui Noica se leaga de locul pe care si l-a gasit Aristotel in paradigma nicasiana, atat de contradictoriu-cum vom vedea-avand in vedere topos-ul pe care il are gandirea aristotelica in aceeasi paradigma. Si este cu atat mai semnificativ cazul lui Aristotel cu cat de opera acestuia se leaga, poate, cea mai mare deschidere (concept frecventat obsesiv de Noica) oferita vreodata filozofiei occidentale. “Este privilegiul propriu marilor spirite ale umanitatii de a se prezenta in fata examenului istoriei mereu proaspete, pline de surprize. Aristotel e, fara indoiala, unul dintre acestea. Impactul sau asupra filozofiei europene si nu numai (fie aici amintite fugar traditiile de meditatie ale evreilor si arabilor) a fost intr-o asemenea masura decisiv incat a determinat problematica si vocabularul filozofiei. Bogatia si adancimea ideatiei aristotelice explica, in fapt, atat continuitatea cu totul remarcabila a interesului pentru ea cat si particularitatile, inevitabile ale exegezei.” Si mai trebuie sa amintim aici ca semnificatia unei opere nu este intru-totul pozitiva, susceptibila unei inventarieri care sa delimiteze fara echivoc ceea ce s-a spus de ceea ce nu s-a spus intr-o opera. Orice atitudine care comporta asemenea idei se descalifica de la sine, ratand atat sensul unei opere, cat si (mai grav) pe cel al gandirii.”Cand este vorba de gandire, cu cat este mai mare opera-nicidecum ca intindere si numar al scrierilor-, cu atat mai bogat este, in aceasta opera, neganditul, adica ceea ce, prin aceasta opera si doar prin ea, vine catre noi ca inca negandit vreodata.” Fiecarei opere ii este constitutiv un negandit care apartine, totusi, autorului, si care deschide spre altceva. Doar reiterand un asemenea gand putem deveni constienti de miza unei constatari de tipul celei heideggeriene care spune ca “Fizica lui Aristotel este cartea fundamentala, ascunsa si de aceea niciodata indeajuns cercetata cu gandul, a filozofiei occidentale.” O interpretare nu este epuizata de ceea ce se considera in mod gresit a fi singurele sale posibilitati, respectiv, fie a deforma, fie a relua literal. ”A gandi nu inseamna a poseda obiecte de gandire, inseamna a circumscrie prin ele un domeniu de gandit, pe care, deci, nu il gandim inca.”
In ceea ce il priveste pe Noica, acesta a adoptat o pozitie gresita, destul de prezenta, dealtfel, chiar si intre istoricii filozofiei, una care obisnuieste a-i opune pe Platon si Aristotel, considerandu-se ca intre gandirea celor doi nu se manifesta decat un hiatus, cei doi fiind priviti ca aflandu-de intr-un raport de (ca sa ne exprimam in limbajul logicii) disjunctie exclusiva. Astfel ca, pornind de la o asemenea atitudine, elogierea operei platoniciene a trebuit sa coincida cu un refuz total al lui Aristotel, desi, cum vom vedea, gandul aristotelic a fost reiterat (in ne-cunostiinta de cauza, trebuie precizat) de catre acelasi Noica. Ne-ganditul pe care il invocam noi anterior este de regasit si in discursul nicasian, sub atat de prezenta formulare de inchidere ce se deschide, numai ca acesta se leaga doar de numele lui Platon, cel putin din punctul de vedere al lui Noica: ”Putine filozofii- poate numai cea a lui Platon…- au putut sa nu rezolve si inchida problemele a…i si totusi, sau tocmai de aceea sa dea extraordinare deschideri gandului.” Sau, daca nu doar Platon, atunci cel mult doi autori se bucura in ochii lui Noica de asemenea privilegii: “Orice sistem de filozofie e o inchidere ce ramane inchisa. Doar doua (Platon si Hegel) sunt inchideri ce se deschid.” Din aceste