Rezumatul operei literare „Popa Tanda” de Ioan Slavici ar putea
fi alcatuit pornind de la opinia critica a lui George Calinescu. x8t4te
„Parintele Trandafir, picat intr-un sat de lenesi saraci incearca
sa-i indrepte prin predici. Norodul il asculta si-si vede de treaba.
Apoi trece la invectiva si lumea il ocoleste. Popa Tanda isi cauta
atunci si el de treburile lui, devine el gospodarul model al satului, facandu-si
gradinarie, impletind lese, scotand tot ce e cu putinta prin munca
din conditiile locului. Acum oamenii incep sa prinda respect pentru el
si sa-l imite”.
Avand ca punct de plecare aceste consideratii, rezumatul operei literare
„Popa Tanda” de Ioan Slavici ar putea fi alcatuit astfel:
Trandafir (fiul dascalului Pintilie din Butucani) ajunge, dupa ani de invatatura
si munca, preot in satul natal.
Asprimea cu care isi judeca enoriasii (si chiar pe superiorii sai) ca
si incapacitatea de a-si masca nemultumirea sub valul unor vorbe mestesugaresti,
ii atrag insa antipatia satenilor care intervin la protopop.
In curand, parintele Trandafir este mutat la Saraceni-sat situat
intr-un loc neprielnic si locuit de oameni lenesi si saraci.
Preotul incearca sa-i scoata din inertie, mai intai prin predici,
apoi prin sfaturi si, in sfarsit, prin zeflemisire. Toate aceste
tentative sunt insa zadarnice, satenii din Saraceni sfarsind prin
a-l ocoli pe incomodul preot si ramanand asa cum fusesera.
Dupa doi ani petrecuti astfel, manat de dorinta de a izbuti, dar si de propriile-i
nevoi, parintele Trandafir (poreclit acum „Popa Tanda”) s-a hotarat
sa le ofere satenilor propria sa pilda: si-a reparat si varuit casa si si-a
inconjurat curtea cu un gard („obiect ” necunoscut in
Saraceni); pe urma, sfatuit de sotia sa (si ajutat de clopotarul Cozonac) preotul
incepe sa-si cultive pamantul. Si acum terenul din preajma satului
era mlastinos parintele Trandafir si-a facut rost de nuiele si papura, impletind
lese si rogojini pe care le vinde la targ.
Pe masura ce trece timpul, spatiul si oamenii se schimba: dupa mai multi ani.
Saraceni devine un sat frumos, cu biserica noua si drumuri bine pietruite, cu
livezi bogate si case aratoase.
Harnici si aflati mereu in activitate, oamenii din Saraceni vorbesc cu
mandrie de satul lor.
