o9s3sb
Patru mituri sunt nutrite din ce in ce mai mult de mediile literare, tinzand a deveni pilonii unei traditii autohtone. Intaiul, Traian si
Dochia, simbolizeaza constituirea insasi a poporului roman. El a fost formulat propriu-zis de Asachi (Dochia care impietreste cu oile sale fugind de Traian), insa cu elemente populare si cu o legenda cantemiriana.
Miorita, istoria ciobanului care voieste a fi inmormantat langa oile sale, simbolizeaza existenta pastorala a poporului roman si exprima viziunea franciscan-panteistica a mortii la individul roman. Acest mit a ajuns sa fie socotit de unii Divina noastra Comedie. Mesterul Manole

(povestea zidarului de manastire care isi zideste sotia ca sa opreasca surparea cladirii) e mitul estetic, indicand conceptia noastra despre creatie, care e rod al suferintei. In sfarsit, Zburatorul e mitul erotic, personificarea invaziei instinctului puberal. Poezia romana, prin
Eminescu indeosebi, a aratat inclinari de a socoti iubirea ca o forta implacabila, fara vreo participare a constiintei. Pe langa aceste patru mituri incearca sa se ridice si altele imbratisand mai cu seama domeniul religiosului.