Iarna de Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri este creatorul pastelului in literatura romana si unul dintre reprezentantii sai de seama. El a infatisat prin pastelurile sale diferite peisaje intre care tinutul Mircestilor, fenomene ale naturii sau muncile agricole. s5v16vl
In stransa legatura cu aspectele infatisate, poetul si-a exprimat direct propriile sentimente, realizand numeroase imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil.
Prima nota caracteristica a pastelului -; descrierea uni aspect din natura -; se intalnesc si in poezia „Iarna”, deoarece poetul zugraveste o imagine de ansamblu a naturii coplesite de ravagiile iernii, peisajul fiind insufletit, in final, de aparitia soarelui.
El are in vedere toate fenomenele specifice acestui anotimp: zapada abundenta, frigul („fiori de gheata”) si permanenta ninsorii in timp si spatiu, caci ninge in permanenta, iar intinderile s-au imbracat in haina alba a iernii („de o zale argintie se imbraca intreaga tara”). Peisajul pustiei („pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum/ Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum”) se insufleteste o data cu aparitia soarelui care straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.
Ca in orice pastel, in stransa legatura cu aceste aspecte descrise, poetul isi exprima direct propriile sentimente. Astfel, la inceput, el pare uimit, infiorat in fata spectacolului maret, fantastic, dar ciudat, al iernii. Apoi, cand ninge in permanenta si iarna devine atotputernica in timp si in spatiu, isi fac loc sentimentele de neliniste, de teama, care se transforma mai tarziu intr-o puternica stare de incordare, intr-o senzatie de halucinatie, izvorate din neputinta de a se impotrivi ravagiilor iernii.
Registrul afectiv se schimba insa o data cu aparitia soarelui, cand sunt exprimate
Bucuria, satisfactia, dragostea de viata care inlocuiesc incordarea si teama de pana acum.

Fiind un pastel, deci, implicit, o descriere literara, si in poezia „Iarna” sunt prezente imaginile artistice, intre care predomina cele vizuale. Peste tot este prezenta culoarea alba in toate nuantele ei, de la cenusiul fumului care iese in „clabucii albi”, pana la albul stralucitor al soarelui si al „oceanului de ninsoare”, unde argintiul pur se imbina cu auriul estompat. Asa se explica faptul ca figura de stil cel mai des folosita in descrierea peisajului este epitetul cromatic „fluturi albi”, „umeri dalbi”, „zale argintie”, „clabucii albi”, etc., caruia i se adauga comparatiile: „ca un roi de fluturi albi” si „ca fantasme albe”, sporindu-se astfel senzatia de potop hibernal halucinant.
In finalul poeziei apare si o imagine auditiva(clinchetul zurgalailor), de o rara delicatete, care vine sa rupa monotonia vizualului, a albului care domina. Aceasta imagine este realizata prin intermediul epitetului personificator „voios”, antepus verbului determinant(„voios rasuna”). Datorita acestor imagini predominant vizuale, poezia apare ca o veritabila pictura, iar prin dimensiunile peisajului descris si prin alegolizarea iernii, ea devine adevarat tablou in versuri.
Dupa cum se observa din cele aratate anterior, prin caracterul ei descriptiv, prin exprimarea directa a sentimentelor si prin realizarea unor impresionante imagini artistice, poezia „Iarna” are toate notele definitorii ale unui pastel, ilustrand in mod stralucit aceasta specie literara. Lui i se alatura si alte pasteluri din creatia lui Vasile Alecsandri, la fel de realizate artistic, in care poetul isi dezvaluie admiratia bogatiei sufleteasca.