Deoarece basmele reprezinta „poezia dorintelor implinite” si nazuintele poporului spre o viata fericita si multumita, ele aduc in prim-plan personaje exemplare, exceptionale, care sunt purtatoarele acestor idealuri, in final, implinite. De aceea majoritatea basmelor iau drept titlu chiar numele personajului principal, asa cum este si cazul creatiei populare „Praslea-cel-Voinic si merele de aur”. d3o24ov
Acest basm fascineaza nu numai prin intermediul intamplarilor, dar si prin complexitatea personajului principal care, desi fiu de imparat, intruchipeaza insusirile alese ale omului din popor.
Cu toate ca este dispretuit de tatal sau, Praslea i se adreseaza cuviincios si isi asuma cu modestie misiunea.
„- Eu nu ma incumet (…) a prinde hoti, ci zic ca incercarea de care voi face si eu, nu poate sa-ti aduca nici un rau”. Istet si precaut, isi ia „carti de cetit, doua tepuse, arcul si tolba cu sagetile”, reusind sa-si alunge somnul si sa-l raneasca pe hot. Aceeasi istetime ascutita, dublata de un acut simt al anticipatiei, dovedeste si atunci cand, dandu-si seama de intentiile fratilor mai mari, leaga de franghie o piatra sau cand se angajeaza ucenic la argintar.

La aceste insusiri se adauga vitejia si curajul cu care ii infrunta si ii omoara pe zmei, bunatatea sufleteasca (el salveaza puii de zgripturoaica), darzenia si tenacitatea dovedite in atingerea scopului propus.
Cinstit si corect, dar si generos, mezinul ii iarta pe fratii cei mari, pedeapsa urmand sa fie data de forta divina in a carei dreptate el crede ce tarie.
Daca toate aceste trasaturi de caracter sunt obisnuite, Praslea are si unele puteri supranaturale: el este inzestrat cu o forta impresionanta (il baga pe zmeu in pamant pana la gat, omoara balaurul), cunoaste si intelege graiul corbului si al fapturilor de pa alt taram, are capacitatea de a se metamorfoza in foc, transforma palatele in mere si reuseste sa faca o furca de aur care sa toarca singura si o closca cu pui de aur.