n3k6kp
Publicat in1930 , romanul Baltagul are ca punct de plecare balada Miorita si,
de fapt, un intreg folclor pastoral, din care este suficient sa amintim
baladele Dolca si Salaga.
Sursele folclorice i-au furnizat lui Mihail Sadoveanu doar cateva dintre
motivele epice structurate -; Conflictul dintre ciobani, furtul turmelor,
cautarea pastorului ucis , cainele credincios, femeia voluntara etc. Cea
mai puternica influenta este exercitata de vechile noastre mituri funerare sub
a caror autoritate este asezata intreaga constructie epica.
Baltagul este romanul unei cautari . Cautarea are loc pe parcursul unei calatorii
care reprezinta axa simbolica a romanului, deoarece, in drumul ei, Vitoria
participa la un botez, la o nunta si, in cele din urma, la o inmormantare.
Semnificatia simbolica este ascunsa de intriga politista pe care o implica faptele
epice: o crima ipotetica, savarsita de autori necunoscuti, intr-un
loc necunoscut. Vitoria capata in aceste circumstante rolul detectivului,
care , reflectand drumul parcurs de Nechifor Lipan, incerca, sa
afle cand si unde a fost ucis sotul ei. G. Calinescu vede in eroina
romanului lui Sadoveanu un „Hamlet feminin”.
Subiectul romanului este reprezentat de moartea lui Nechifor Lipan care da curs
tuturor momentelor subiectului. Faptul ca Nechifor nu se mai intoarce
acasa determina reactiile Vitoriei Lipan, inclusiv calatoria in care porneste,
convinsa ca numai moartea explica disparitia lui. Sarcina pe care si-o asuma
Vitoria este aceea de a-i afla trupul si de a indeplini vechile obiceiuri
destinate in lumea ei sa-i aduca celui mort linistea. Prin intermediul
acestei calatorii, Vitoria, intra in contact cu lumea, astfel, ea devine un
bun psiholog si reuseste sa citeasca omul numai dupa reactiile sale si felul
in care vorbeste.
Particularizarea lumii evocate de M. Sadoveanu este realizata in, primul
rand, prin limbajul. Atat naratorul, cat si personajele vorbesc
aceeasi limba cu o marcata aparenta populara si regionala, dar ca si la I. Caragiale,
limba aceasta este un artificiu, un act de creatie, cu intentie estetica, subordonata
unui program al autorului de a recupera literar o civilizatie arhaica si, totodata
un tip de umanitate propriu acesteia. Modelul limbajului sadovenian, adeseori,
poate fi recunoscut in creatia folclorica .
Naratiunea sadoveniana este cadentata prin impartirea in unitati
ritmice, in secvente. Ritmul este o constanta a constructiei epice si
poate fi regasit nu numai in pasajele narative sau descriptive, ci si
in cele dialogate.
Actul narativ se realizeaza ca o succesiune de propozitii in structura
carora recunoastem acelasi model sintactic repetat.
