d8j15jn
Nicolae Labi= (1935—1956) reprezinta in poezia rom`neasca mitul rimbaldian al poetului adolescent. L-am numit, odata, =i cred ca nu am gre=it, buzduganul unei genera\ii. A debutat, la 19 ani, cu un volum de poeme (Primele iubiri, 1954) in ni=te vremuri pu\in favorabile pentru poezie =i a disparut la 21 de ani, inainte de a da masura adevarata a talentului sau. Versurile de inceput au o structura epica =i sunt dominate de eposul popular. Labi= nareaza cu u=urin\a temele curente din epoca, aduc`nd o prospe\ime, o vitalitate (a= zice: o vitalitate de om de munte) =i o imagina\ie de tip neoromantic care ridica versurile sale (scrise, majoritatea dintre ele, intre 17 =i 18 ani) deasupra poemelor obi=nuite ale timpului.
+i, totu=i, pu\ine versuri se salveaza din aceasta faza: Moartea caprioarei, c`teva versete din poemul dedicat lui Sadoveanu (G.
Calinescu il gasea „magistral“; e numai o indem`natica fantezie
in stil eminescian) =i alte nota\ii rasp`ndite intr-o poezie discur siva, muzicala, orientata dupa vechea retorica. Modelul liric al lui Labi= este, acum, Eminescu. De la el vine, probabil, =i preferin\a pentru padure ca spa\iu de reverie =i securitate. Moartea caprioarei este piesa cea mai reu=ita din aceasta mica mitologie a codrului prefigurata in versurile unui poet abia ie=it din adolescen\a =i intrat, fara complexe, in v`rtejul mare al istoriei. Este un poem admirabil scris, de o sinceritate =i o vibra\ie ce emo\ioneaza =i astazi. Copilul participa la o expedi\ie cinegetica neobi=nuita
(„v`natoarea foametei din mun\ii Carpa\i“) =i descopera, deodata, o planeta imensa, straina, cu legi necru\atoare. Senza\ia cople=i toare de seceta, de carbonizare a lumii materiale, de rasturnare a r`nduielilor firii (cerul e gol, soarele se tope=te =i curge in =uvoaie imateriale pe pam`nt!) e, in chipul cel mai convingator, introdusa
intr-un poem cu multe in\elesuri afective:

„Cu fo=net uria= rasufla valea,
Ce-ngrozitoare inserare plute=te-n univers.
Pe zare curge s`nge =i pieptul mi-i ro=u, de parca
M`inile pline de s`nge pe piept mi le-am =ters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vine\ii,
+i stele uimite sclipira printre ele.
Vai, cum a= vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!“
Exista, in acelea=i poeme de inceput, =i un alt Labi= mai dur, ambi\ios, grabit sa descrie genezele lumii =i sa cuprinda in vers marile idei. T`narul de 20 de ani este obsedat de „organizarea liniilor pure“ =i vrea sa provoace iner\iile lumii din afara. Descope ra contradic\iile existen\ei =i imagineaza calatorii purificatoare, dialoguri cu Demiurgul =i confruntari cu marii filozofi. Pe liricul
„lacom de idei“ il aflam in poemele mai intinse, realizate fragmen tar: Intima Comedie =i Omul comun. Primul inregistreaza chiar procesul cunoa=terii, vazut ca o sondare in straturile ad`nci ale con=tiin\ei. Poetul nu ajunge sa strabata insa dec`t primul cerc din p`lnia dantesca: glasul epocii il ajunge =i, ratacit in padurea de umbre, revine cuminte la temele obi=nuite:
„Scump copil regasit
Sn prim cerc de vicii groase“...
Omul comun, mai dezvoltat, are un sens polemic de la inceput precizat. Obiectul lui e lini=tea mortifianta. Totul e pus sub semnul confruntarii cu copilaria, v`rsta purita\ii absolute. Aceasta medita \ie etica are un fior liric mai grav. Se na=te din efortul de a prelungi
in alta v`rsta modul sincer al copilului de a fabula o poezie ener gica, polemica, necru\atoare cu ipostazele lene=e ale existen\ei
(spleenurile, impacarile „limfatice“, caile neguroase ale devenirii sau iner\iile, conformismul social):
„Snca z`mbesc, curate, cu buzele lor pale,
Iubirile pierdute in clinchet de pocale.
Sntr-un sicriu de cea\a a=a au adormit,
Au amor\it in umbra firesc, fara blesteme
+i apele uitarii le duc necontenit
+i nu mai este nimeni la via\a sa le cheme.
Sn locul lor sosira cu negri maci in din\i
Femei intunecate cu gura tutunie,
Cu ochi ca alaunul, =i au dansat fierbin\i
+i ragu=it c`ntat-au o trista melodie.
Las`ndu-va mai singuri le duce R`ul Verde,
Imagin`nd din aburi figura lui Satan,
Le duce =i pe ele =i dupa zari le pierde
Sn raclele greoaie, cioplite grosolan.
. . . . . . . . . . . . .
C`nd amintirea-n fa\a ca pe-un covor a=tern,
Vad c-am trecut odata =i eu acest infern!
Smpleticit in alge de lene =i de vin,
Neinso\it de nimeni pe neguroasa cale,
Am descifrat misterul otravilor de crin
+i lubricul desc`ntec din buza de pocale.
Nu ma mai minte nimeni aici. +i nici nu am
Rupturi de con=tiin\a, ca v-am =tiut din vreme.
Pe c`nd strabat cu pofta un levantin bairam
Adun venin, sa-l picur in coada la poeme.
Cunosc ca nu-i de vina nici aerul uscat,
Nici aerul de scama ce-nabu=a plam`nii,
Nici lene=a amiaza c`nd lin s-a leganat
Sn apa clocotita pe lespedea f`nt`nii“.
Poemul este mai direct =i mai agresiv, ideile vin mai repede in vers. Labi= i=i schimba, e limpede, modelele poetice. L`nga Emi nescu, apar simboli=tii, Arghezi =i chiar Barbu.
Poemele scrise in 1956 =i cuprinse in volumul postum Lupta cu iner\ia (1957) arata un Labi= in drum spre altceva: mai reflexiv, cu versul mai concentrat =i o imagina\ie ce se desprinde de modelele romantice. Este o a treia unda a lirismului sau =i, in mod sigur, cea mai profunda. Albatrosul ucis, Marina =i un numar de mici poeme erotice (Ceara, Alexandrin, Tu, Uita-te, Portret), versurile liminare din Dans =i altele strecurate in poemele ce mai pastreaza o structura discursiva, sunt excep\ionale. Ele coexista cu altele, retorice, sfatoase. Nu este vorba, a=adar, de o evolu\ie
in timp, ci de o suprapunere de for\e spirituale =i de formule poetice intr-un spa\iu de doi-trei ani. Caci at`t i-a fost harazit lui
Labi= sa traiasca =i sa se exprime, ca poet. Un destin, cum s-a spus de at`tea ori, neobi=nuit intr-o poezie, cum este cea rom`neasca, unde poe\ii au de regula timp sa-=i desfa=oare for\ele pe suprafe\e
intinse. Labi= a parcurs, la inceputul tinere\ii, toate etapele =i s-a descoperit pe sine intr-un singur anotimp. Reveria romantica, nelini=tea simbolista =i o anumita impetuozitate proprie timpurilor
in schimbare coexista in poemele lui hotar`te sa imbra\i=eze totul: lumea dinauntru =i lumea (complicata, amenin\atoare) din afara.
Plac azi mai mult poemele lui melancolice, reflexive, mai obosite dec`t altele, de o splendida gra\ie. Poetul care voia sa supuna judeca\ii sale haosul primordial =i sa rezume istoria deseneaza aici fumurile toamnei =i triste\ile spiritului juvenil:
„Toamna imi ineaca sufletul in fum...
Toamna-mi poarta in suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica be\ie, moale leganare...
S`ngera vioara neagra-ntre oglinzi,
G`ndurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fara nici o =oapta. Numai sa-mi intinzi
Bra\ele de aer ale clipei duse.“
Sn versuri ce nu se mai pot povesti este sugerata o stare ambigua a sufletului cuprins de o nelini=te fara nume:
„Sarutul st`njenit =i str`mb in col\ul gurii
Nu a putut fire=te sa-nvie un trecut.
Speran\a, otravita de degetele urii,
Azi s-a insinuat =i a durut.“
Albatrosul ranit este, desigur, o divaga\ie pe o tema baude lairiana, cu un fond epic =i un simbol explicit. C`nd autorul a dis parut, poemul a inceput sa fie citit =i altfel, cu o premoni\ie a sf`r=itului. Este un poem scris de o m`na care nu mai tremura, liniile sunt clare, triste\ea se purifica in modul liricii lui Valéry.
Poemul este prea cunoscut pentru a-l mai cita. Reproduc numai c`teva strofe pentru a da cititorului de azi, obi=nuit cu versuri mai fr`nte =i mai eliptice, o idee despre o poezie (suntem in 1956) care aduna elementele =i le expune pe suprafe\e largi, vatuite, pierdute in orizonturi cosmice, in inten\ia de a sugera grandoarea destinului tragic al creatorului nein\eles =i reprimat de istorie:
„C`nd dintre pomi spre mare se rasucise v`ntul,
+i-n catifeaua umbrei nisipul amor\ea,
L-a scos un val afara cu grija a=ez`ndu-l
Pe-un cimitir de scoici ce stralucea.
La marginea vie\ii clocotitoare-a marii
Sta nefiresc de \eapan, trufa=, insa rapus.
Prive=te inca parca talazurile zarii
Cu g`tul gale= indoit in sus,
Murdare =i sarate-s aripile-i deschise,
Furtuna ce-l izbise ii c`nta-un surd prohod,
Lucesc multicolore in juru-i scoici ucise
Al caror miez caldurile il rod.
De valuri aruncate pe \armul sec =i tare
Murira fara lupta sclipind acum bogat.
Le tulbura lumina lor alba, orbitoare,
Aripa lui cu m`l intunecat.“
Dar exista, spuneam, =i un Labi= mai pu\in demonstrativ, cu o retorica mai zbuciumata, in ritmuri repezite =i cu o imagistica mai violenta. Sa ne intoarcem la el. Doua versuri din poemul Clon\ amintesc de Barbu:
„umbra mea i=i clatina limpedele var“, altele de Bacovia (contemplarea lumii interioare ca un decor strain), citi\i, am`ndoi, de un ochi t`nar =i ager, dornic sa incerce alte forme poetice. Marina este un poem de o frumuse\e ciudata, scris altfel dec`t celelalte, cu sugestii care nu mai ies at`t de u=or
(=i a=a de explicit) la suprafa\a versurilor. Accentul de nehotar`re
=i mister din interoga\ia ce se repeta trimite la Arghezi =i poate la
Corbul lui Poe. Liniile poemului se fr`ng =i ritmurile se accelereaza pentru a primi o medita\ie nedeslu=ita, acuta:
„Pentru ce-ai ramas, iubire! —
Radacina-a unei flori
Sn petale =i vapori
Ca sa zboare mai u=oara,
Sa renvie-a doua oara
Sn alt suflet, in alt ceas,
Las`nd drojdia grozava
De p`rjol =i de otrava...
Murmuram: —
De ce-ai ramas?
Snnegrit la chip ca marea,
Noaptea l`nga \arm am stat
Ascult`ndu-i aiurarea
Pl`nsului ei zbuciumat,
Sng`n`ndu-i cu glas mare
Zadarnica ei chemare
Risipita-n surd balans.
+i cu ea, prin vijelie,
Am pornit — mai bl`nd sa-mi fie —
Sumbrul suferin\ei dans.
Nemi=cat dansam, =i-n mine
Ea-n acela=i trup dansa,
Se sorbea in lungi dulbine
Ori in tr`mbe se-azv`rlea;
Era rupere barbara
Dinauntru in afara,
Izbucniri de fum =i sori —
+i-n tenebrele ce\oase
Cred ca fa\a-mi lepadase
Linii, curbe =i culori.
Respir`nd sonor furtuna,
Marea-=i iese din ve=m`nt,
+i nebuna bate-ntruna
Cu talazuri cerul fr`nt,
Peste lume se agita
Neagra, deznadajduita,
Vocile-i in zari raspund,
Cere, cheama cu putere,
Sngrozind astfel, cum cere,
Cu durerea-i fara fund.
— Tu, nelini=te, flam`ndo,
Marea pentru ce-ai lovit
+i cu mine-aseman`nd-o
O lucrezi necontenit
Sntr-o hula care geme
+i-i smulgi rugi =i-i storci blesteme
Sn invalma=irea rea?
For\a c`ta ai, cumplito ?
Cum de nu \i-ai istovit-o
Ori in mine, ori in ea?
Lini=te p`na departe;
V`ntu-n zori amor\ise,
Numai semn ca-n fund mai arde,
Hula de la fund trimise
Cre\uri gale=e =i lente
Cu smereli aparente,
Placi =i suluri de mercur.
Soarele cre=tea din pete
+i din valuri violete
Peste pacea dimprejur.
Cineva-mi spunea:
„Sn lume“ echilibru-i neclintit —
Fericite-aceste spume
Smpacate-n infinit,
Ferici\i =i noi, in timp
Sneca\i =i-n Olimp —
Sufletul limpede, cugetul clar...
Marea respira precum ar dormi
Calma, puternica-n zorii de zi...
„Et quelle paix semble se concevoir“.
+i ce pace pare a se zamisli!“
Marina arata in ce sens ar fi evoluat poezia lui Labi=. Dar at`t c`t este =i cum este, poezia lui este excep\ionala =i reprezinta, trebuie sa repetam acest fapt ori de c`te ori vine vorba de el, prima
incercare pe care o face poezia t`nara rom`neasca in deceniul al
VI-lea de a-=i regasi puritatea =i demnitatea.