o4s13se
Concep Diana Simionescu Liceul Dunarea Galati
Iubirea este cea mai veche tema literara, tratata sub forme arhaice si arhetipale in toate mitologiile si religiile lumii.
Mentalitatea arhaica resimte iubirea ca o forta atat de puternica, incat primul impact al sentimentelor ii este atribuit unei fiinte supranaturale si presupune un proces de initiere configurat intr-un mit erotic.
In poemul ,, Calin file din poveste “ iubirea este reprezentata ca o imbinare a contrariilor: uranic si teluric. Fata de imparat este simbolul frumusetii superlative, portretul ei fizic relevand sacralitatea acesteia. Conform traditiilor populare, pentru a fi ferita de primul impuls erotic, aceasta este inchisa intr-un castel izolat ,, Pe deasupra de prapastii sunt zidiri de cetatuie”
Cadrul natural este descris intr-o atmosfera nocturna. In acest cadru se iveste zburatorul iar motivul noptii intermediaza intalnirea celor doi.
Fata de imparat si Calin nu se pot intalni decat in somn, cei doi facand parte din lumi diferite, motivul somnului devenind astfel punctul de legatura intre teluric si uranic.
Portretul zburatorului este romantic si sugereaza inadaptarea si imposi-bilitatea reconcilierii celor doua lumi, incat se face apartenenta la natura demonica. Ca si in ,,Luceafarul” omul de geniu nu se poate cobori la nivelul mediu, cum nici omul simplu nu poate ajunge la un nivel superior.
Aici intalnirea se face noaptea, prin intermediul oglinzii, simbol al cunoasterii, insa nu cunoastere directa ci una reflectata. Oglinda este un ochi strain in care cautam adevarul. Imposibilitatea contopirii celor doua lumi face ca ordinul naturii, firesc sa se schimbe, intreg universul participand la incercarea lui de a-i fi aproape: ,, Iar ceru-ncepe a roti ”
Daca la prima vizita facuta fetei el apare ca ,, Un tanar voievod ” reprezentand frumusetea perfecta, avand chip angelic, a doua oara este o forta malefica: ,, Ochii mari si minunati / Lucesc adanc himeric “
Durerea ei, provocata de aceasta distanta este mare, implinirea iubirii ramanand ceva ce nu-i sta nici lui in putere, el care este ,,Luceafarul” simbolul superioritatii si al unicitatii. Dorinta acestuia este un lucru imposibil, el vrand sa o faca si pe ea asemenea lui, de a ridica omul simplu in slavi pe care acesta nu le poate atinge niciodata. ,, Dara pe calea ce-ai deschis / N-oi merge niciodata”
Hyperion, din imensa lui dragoste pentru Catalina, doreste sa renunte la toate puterile lui, la nimbul nemuririi, pentru o ora de iubire, cu toate ca sacrificiul lui valoreaza mai mult decat toate idealurile lumii.
Semnele fetelor vizitate noaptea de zburator nu pot trece neobservate, metamorfoza ei fiind una evidenta: ,, Si-n oglinda a ei buze vede vinete si supte ”.
Oglinda este un loc al transfigurarii fizice care creeaza o imagine virtuala a frumusetii fetei capabila sa-si reveleze intreaga fiinta.
Suferinta fetei provocata de dorul lui ia proportii cosmice, sufletul ei este asemanat cerului: in momentul in care se scurg multe lacrimi, acesta ramane pustiu, ca un cer fara stele, caci fiecare lacrima este ca o stea care se desprinde de pe bolta. Fericirea si frumusetea ei sunt asemenea unui ,, Smarald rar ” simbol al unicitatii, al frumusetii interioare, care se consuma se pierde inabusita de suferinta precum arde nestemata in carbuni.
Aici iubirea apare ca un sir de incercari la care este supusa, intr-un final izolandu-se intr-o coliba, spatiu diferit de cel anterior. Saracia si modestia sunt sugerate prin litota ,, arde o candela cat un sambure de mac”. Sapte sunt anii in care ea infrunta singura greutatile si isi creste copilul fara nici un sprijin. Aceasta cifra reprezinta perioada cea mai importanta din viata unui om dar mai reprezinta si ceva magic, incheierea unui ciclu astfel incat in acest timp Zburatorul a renuntat la superioritatea si unicitatea lui pentru a fi alaturi de fata de imparat.
Revederea este momentul cheie care-i leaga pe cei doi. Aici apare motivul privirilor, mijloc de comunicare intre ei, ochii fiind oglinda sufletului astfel cautand unul in adancul sufletului celuilalt.
In poezia lui I. Heliade Radulescu, Zburatorul este asemanat unei fiinte superioare, este o proiectie cosmica, el fiind receptat de cele doua surate care reprezinta mentalitatea populara ca un ,, Fulger “ , ca o ,, lumina iute “ . Intalnirea are loc noaptea, fiind prezente fortele malefice. Acesta este atat de natura cosmica ,, Balaur de lumina “ cat si telurica ,, tanar june “. Aici se introduce o imagine superlativa a Zburatorului, ca si in ,, Miorita “ specifica viziunii populare fapt relevat prin comparatii si epitete, dar si prin apartenenta lui la natura cosmica.
Ca si-n ,, Calin “ cei doi comunica in vis, acesta fiind singurul moment in care ei se intalnesc, insa intr-o lume ireala. Acest vis se transforma in ,, lipitura ”, reprezentand obsesia iar aceasta obsesie in ,, zmeu “. Iubirea pentru Zburator in mentalitatea populara este vazuta ca un blestem de care nu se poate scapa nici macar prin intermediul rugaciunilor.