c1s12sy

CONSTANTIN NEGRUZZI
Activitatea poetica a lui C. Negruzzi (1808 1868) e redusa si palida. Aprodul Purice, anecdot istoric , se remarca prin multicoloarea cate unui detaliu. Din Marsul lui Dragos se poate retine un tablou de ospat:
Vitezii se aseaza
Pe lang-un mare foc
Si Dragos ospeteaza
Cu dansii launloc.
Optzeci de oi despoaie
Si prin frigari le pun;
De surle, de cimpoaie
Padurile rasun.
Melancolia e aproape o traducere dupa Legouvé, roata norocului din Reverii un ecou prozodic din V. Monti:
Ratunda roata rapide
Pe schite s-au intors
Si mandrul poticnindu-sa
Cade cu capu-n jos.
Din teatru, talmaciri si prelucrari de vodeviluri franceze indeobste, remarcabila e versiunea fragmentara din Les femmes savantes de Molière, nu numai izbutita, dar sub raportul transpunerii spiritului intrinsec in alt limbaj, o opera originala, prezentand afectari si istericale la modul oriental.
Dar intai de toate Negruzzi e un mare prozator, fara inventie, marginit la anecdota si memorii. Cea dintai nuvela, Zoe, cu intriga violent romantica, izbeste placut ochiul prin arta de ilustrator, atent la invalmasirea de tonuri si la contrastele acestei raspantii intre Occident si Orient. Cat despre structura prozei, inainte de orice comparatie, trebuie sa se releve ca Hermiona Asachi tradusese in 1839 René-Paul si Paul-René de Emile Deschamps si ca in acelasi an in Almanachul literar cineva dadea din acelasi autor Francesca de Palerma. Desi nuvela lui Negruzzi e zgomotos romantica, contine totusi aptitudini realiste si in aceasta privinta citarea lui Prosper
Merimée e legitima. Daca in aparenta eroii sunt niste satanici, in fond ei apartin spetei clasice a recilor ademenitori de femei, analisti imperturbabili ai situatiilor. Cu o memorabila ilustratie de epoca se deschide si nuvela O alergare de cai, cu actiunea la Chisinau, loc de imperechere a luxului cosmopolit cu mizeria tartara.

Prezentarea eroilor e nu se poate mai cromatica: Un frumos landou de Viena venea inhamat de patru telegari roibi. Vezeteul in vechi costum rusesc, cu barba lunga, ii mana cu haturi coperite cu tinte de argint, pazind un aer grav vrednic de un magistrat. Intriga sentimentala cade pe plan secundar. Esential e stilul wertherian al melancoliei: Ma simteam foarte trist. Voiam sa plang si nu puteam.
Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori grosi se primblau ca niste munti pe el... Umoarea sumbra a eroului e comentata de tunete.
Salonul are un aspect funerar grandios: Parea ca ma aflam intr-un salon imbracat in doliu unde ardeau doua mari policandre cu luminari de ceara galbena. Olga dormea culcata pe o canapea. Negruzzi profeseaza umorul romantic. In Scrisori si in scrierile marunte, witz ul e invederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie si sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugravi cu ras amar un bolnav de raul veacului. Romantica este si impertinenta tanarului boier din capitala, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, ii convoaca si le da informatii despre persoana sa: Boieri, cucoane si cuconite! Eu sunt de la Iasi. Sed in casa cu chirie in mahalaoa Pacurarii.
Traiesc din venitul unii mosioare ce am. Ma numesc B. B. Am venit aici ca sa scap de tina si de pulberea Iasilor, si o sa sed vro luna...
Totusi exista la Negruzzi un umor curat clasic. Motivul din Au mai patit-o si altii apartine vechii nuvele italiene si e tratat cu zambete molieresti. Postelnicul Zimbolici e un Arnolphe si Agapita o Agnés.
Putini umoristi romani au o mai cristalina joyeuseté decat Negruzzi, care in fiziologiile lui reia portretul labruyerian, caricandu-l cu mari pete de coloare in maniera Hogarth:
Provincialul umbla incotosmanat intr-o grozava suba de urs; poarta arnaut in coada droscii inarmat cu un ciubuc incalafat si lulea ferecata cu argint; suba de urs, arnautul si ciubucul sunt cele trei neaparate elemente ale boierului tinutas; fara ele nu se vede nicaiuri. Figura lui e lesne de cunoscut; cele mai adese este gros si gras, are fata inflorita, favoriti tufosi si musteti resucite...
In Iepurarie dam de un las care se justifica intr-o cuvantare facetioasa. Capodopera acestei proze de ilaritate clasica este
Pacala si Tandala, cu un ras de subtilitate infinita ce nu se poate comunica decat unui cititor care petrece la eruditia hohotitoare a lui Rabelais si a lui Sterne. Arta consta in a varsa un sac de sentinte, legate intre ele prin intimitati mai mult verbale decat de continut, in spiritul unui gnomism pur:
Fine! De vrei sa traiesti bine si sa aibi ticna, sa te salesti a fi totdauna la mizloc de masa si la colt de teara, pentru ca e mai bine sa fii fruntea cozii decat coada fruntei. Sezi stramb si graieste drept. Nu baga mana unde nu-ti ferbe oala, nici cauta cai morti sa le iei potcoavele, caci pentru Behehe vei prapadi si pre Mihoho.
Cu Alexandru Lapusneanu, Negruzzi a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealitati. Eroii au un desen uimitor. Cu greu se poate inchipui o sinteza mai perfecta de gesturi patetice, de cuvinte memorabile, de observatie psihologica si sociologica. Lapusneanu e un damnat romantic, osandit de Providenta sa verse sange si sa nazuie spre mantuire.
Melancolia lui sangvinara e colorata cu mizantropie. Dar individualitatea lui e puternica. El e disimulat, blazat, cunoscator al slabiciunilor umane, hotarat si rabdator. Taierea boierilor e purtare de criminal fanatic intr-o privinta, de om politic rece intr-alta. Tabloul respectiv e al unui colorist indraznet, amestecator de costumatii pitoresti, de sange si lividitati. Drama lui Motoc, soi de Polonius, curtean lingusitor si poltron, predat de voda furiei populare, formeaza un al doilea act puternic.
Dezorientarea vulgului si hotararea lui irationala de a cere capul lui Motoc sunt de o rara fericire. Mai departe urmeaza lupta de exterminare a Lapusneanului, a carui zvarcolire lasa impresia unei solide creatiuni literare.

ANTON PANN
Anton Pann (1797 1854) era din tagma psaltilor, priceputi in ifose si aghioase , in tereremuri si nenenale sub semnul vestitului Cucuzel dela Durazzo. O mare parte din cartile lui sunt opere de specialitate: Axion, Cantari liturgice, Noul docsastar, Basul teoretic si practic, Kalofonicul etc. S-a ocupat insa, fiind si tipograf, cu prelucrarea de opere de colportaj:
Cantari de stea, Inteleptul Archir cu nepotul sau Anadan,
Nasdravaniile lui Nastratin Hogea, Istoria lui Bertoldin, Noul
Erotocrit si altele. Cu pretentii de poet liric, Pann si-a adunat poeziile in Spitalul Amorului sau Cantatorul dorului, amestecandu-le cu productii straine. Aceste cantece de lume sunt vulgare si lamentoase:
Hotarat sunt or sa mor,
Or ca sa te am amor:
Ca din ceas ce te-am zarit
Mintile mi s-a zmintit...
Povestea vorbei e o falsa culegere folcloristica, intrucat Pann nu respecta autenticul taranesc, ci impestriteaza graiul popu lar cu cel cult, obtinand adesea un efect cromatic uluitor.
Limbutia, darul sau de a versifica, nu fara a cauta greutatile, sunt extraordinare:
Eu nu iti zic alta decat sa stii cum ca
Dupa cum esti mare si vrednic de munca,
Cand te tocmesti cere sa-ti dea plata buna.
Un prim ton umoristic vine din usurinta cu totul mecanica cu care se versifica chestiuni curente, cu o repeziciune aforistica de natura bufonadei:
Sarea cand e umedoasa arata ploaie sau nor,
Iar cand este uscacioasa va fi timp dogoritor.
Cand nu arde focul bine si luminarea frumos
Sa fiti siguri ca ne vine de undeva un nor gros.
Orice copil ar rade azi cu hohote citind in Hristoitie sfaturi ce presupun o stare de animalitate superlativa:
Cand vei fi la adunare
Sau vorbesti cu oarecare,
Te pazeste foarte tare,
Ca nu din vreo rea dedare,
Sa-ti fie mainile ajunse
Spre partile cele ascunse,
Au sa te scarpini cu ele
Spre locurile acele,
Ca e lucrul de rusine
Si a fi nu se cuvine.
Cumulul de elemente constituie procedeul pictural, ca in Istoria poamelor , rasturnare masiva de fructe intr-o natura moarta:
Pe vestita Chitra, cap a fi o puse;
Rodia alese, cum si pe Lamaia,
Piersica, Naramza pentru treapta-ntaia;
Iar a doua treapta randui pe Parul
Cu Cireasa, Visina, Zarzara si Marul;
Iar pe supt acestia Coarna si pe Pruna
Cum si dopotriva Nuca si Aluna.
Pann facea metafore , antropomorfizand, cum e cazul in portretul cepei:
Cum simti aceasta Ceapa, totodata,
Cum e din natura foarte veninata,
Se-mbraca indata, iute, cu manie,
Douasprece haine puse de dimie,
Si camasi atatea albe, subtirele,
Imbracand binisul rosu peste ele,
Pieptena si barba-si alba si batrana,
Scuturand-o bine de pamant, tarana.
Metoda fundamentala este aglomerarea de sentinte, grama direa aproape monstruoasa de aforisme pe o idee initiala si printr-o asociatie foarte larga, alinierea lor dupa un program ritmic, totdeauna cu efect burlesc:
Aideti sa vorbim degeaba
Ca tot n-avem nici o treaba,
Fiindca,
Gura nu cere chirie,
Poate vorbi orice fie.
De multe ori insa
Vorba, din vorba in vorba
Au ajuns si la cociorba.
S-atunci vine proverbul:
Vorba pe unde a iesit
Mai bine sa fi tusit.
Arta e clasica, indreptata spre observatia morala, de altfel cu mari indemanari tehnice (rime interioare, armonizare a colorilor tipatoare). O galerie de caractere este alcatuita numai dintr-o combinatie obiectiva de proverbe si zicatori, plina de nuante invizibile, de o truculenta geniala. Iata tipul sintetic al indolentului:
Cand umbla prin poticele
Parca e luat din iele.
Umblarea-i e-ncovoiata
Ca la pisica plouata.
Te uiti la dansul si parca
Tot prin strachini goale calca.
La o treaba cand se scoala
Parca are oua-n poala.
Umbla parca treiera la maracini.
Pan-a se gati mireasa,
Ochii ginerelui iasa.
Cand te uiti la el si trece
Parca este in chiostece.
Pann are mestesugul mascariei fine, al amestecului savuros de mirosuri lingvistice tari. Portretul feciorului de imparat, fiu de tiganca, poate servi ca specimen:
Deci crescand baiatul mare,
Si-ntai si dupa-ntarcare,
Si de cand umbla ca broasca
Incepu sa se cunoasca:
Ca este o floricica
Nasul care iti basica ;
C-alta e mirosul floarei
S-alta este al putoarei ;
Alt miros da floraria
S-alt miros da balaria .
Astfel dar si copilasul,
Ce-l numea toti coconasul,
S-a vazut de varsta mica
C-o sa iasa o urzica,
Sau o floricea de laur,
Desi cheltuiau ei aur.
Dandu-l sa invete carte
S-a urma stiinti inalte
Ii era de surda toate,
Nu putea la cale scoate;
Ca prostia din nascare
Niciodata leac nu are ;
Nu putea nimic sa-nvete
Nici din vorba, nici din bete;
Dar naravurile rele
Era eminent la ele;
Miseliile din lume
Le stia el toate-anume;
El stia sa-njure bine
Si cantece de rusine;
Invatase si la fluier,
Inca si din buza suier,
A se tavali-n gunoaie
S-a se juca cu noroaie.
Toate masinariile comediei sunt folosite, bineinteles cu materie aforistica, monologul, dialogul cu replici simetrice, jocurile de a parte, micile bufonerii de limbaj sau de mimica,
Povestea vorbei fiind o comedie a cuvintelor pure si o comedie umana, facuta din observatii impersonale, surprinzatoare in totala lor lipsa de inedit.

CILIBI MOISI
Un fel de Anton Pann evreu a fost Cilibi Moisi, vanzator de maruntisuri si autor verbal de maxime pline de un sanatos umor batranesc:
Intotdeauna la Sf. Gheorghe si la Sf. Dimitrie Cilibi Moise are doua parechi de case; unde sade si nu-l lasa sa iasa, unde vrea sa se mute si n-are cu ce sa plateasca.
Intr-o zi Cilibi Moise a dat de-o mare rusine, l-a calcat hotii noaptea si n-au gasit nimic.
Cilibi Moise se roaga de saracie de vreo cativa ani ca sa iasa din casa numai pana se imbraca.