Poezia “Pasa Hassan” este inspirata din opera lui Nicolae Balcescu “Romanii supt Mihai Voievod Viteazul” si evoca episodul bataliei de la Calugareni, dintre oastea romana condusa de Mihai Viteazul sic ea otomana condusa de Sinan Pasa. j4e24ej
Balada surprinde momentul de apogeu al bataliei si anume confruntarea directa dintre conducatorul roman si cel otoman finalizata prin triumful lui Mihai Viteazul.
Balada culta este o creatie epica in versuri, de mica intindere, in care un autor cunoscut evoca fapte deosebite, savarsite de personaje prezentate in antiteza si care impresioneaza puternic.
Titlul baladei este sugestiv pentru perspectiva prezenta in text. Desi personajul central al operei nu este Pasa Hasan, portretul domnitorului roman se contureaza din perspectiva conducatorului otoman. Pasa Hassan este un personaj reflector, tehnica pe care autorul o foloseste pentru a sublinia eroismul lui Mihai Viteazul.Chiar si miscarea armatei romane este vazuta prin ochii lui Pasa Hassan.
Actiunea simpla a baladei se constituie in momente ale subiectului, intr-o gradare ascendenta.
Expozitiunea baladei este centrata pe figura domnitorului roman si pe reactia ostirii otomane la aparitia acestuia.
Eroismul conducatorului roman este supradimensionat prin metafora „cu fulgeru-n mana”.Portetul domnitorului se individualizeaza in relatia cu „multimea pagana” si „ostirea romana”. Cele doua armate in jurul carora graviteaza Mihai sunt surprinse in toiul luptei, tabloul bataliei fiind marcat de dinamism. Verbele la gerunziu sugereaza ritmul inclestarii: „trecand”, „facand”, „curgand”.
Epitetul „turcimea invrajbita” exprima comportamentul dezorganizat al oastei otomane.
Ironia autorului fata de Sinan Pasa este evidenta din versurile „fulgerul Sinan, izbit de pe cal / Se-nchina prin balta”.Ofensiva armatei romane are consecinte nefaste in randul armatei turcesti care „cade-n mocirla / Un val dupa val”. Hassan, stand departe de lunca, incearca sa-si mobilizeze tactic armata.
Antiteza intre cele doua personaje individuale se naste si din felul in care ele se implica in lupta. Daca „voda” actioneaza direct „prin siruri”, Hassan „ramane alaturi de drum” preferand sa nu se implice in conflict.
Intriga este data de aparitia voievodului in preajma pasei.Trasaturile domnitorului roman sunt puse in evidenta prin verbele la prezent ce redau reactii prompte.
Comparatiile „ca lupu-ntre oi” si „ca volbura toamnei” au rolul de a sublinia curajul domnitorului. Pasa Hassan este surprins de vitejia armatei romane, uimirea acestuia fiind redata de repetarea verbului „vede” si de metafora „e negru pamant”.Cele doua armate sunt prezentate prin procedeul antitezei menit sa puna in lumina eroismul romanilor.
Desfasurarea actiunii cuprinsa in urmatoarele trei strofe incepe cu adresarea directa a voievodului catre pasa.Mihai ii propune lui Sinan o confruntare directa, soldata cu fuga pasei. Frica il determina pe Sinan sa-l vada pe Mihai intr-o dimensiune hiperbolica „Salbaticul Voda e-n zale si fier”, poarta o cupola uriasa, „vorba-i tunet, rasufletul ger”.
Dimensiunea impresionanta marcata prin procedeul stilistic al hiperbolei culmineaza cu metafora „voda-i un munte”, sugerand apogeul spaimei de care este cuprins Hassan.
Figura impunatoare a domnitorului roman este perceputa atat vizual prin descrierea aspectului terifiant cat si auditiv, idee exprimata de aliteratia „zalele-i zuruie crunte”.
Domnitorul roman il provoaca din nou pe domnitor la lupta pe Sinan Pasa, dorind o confruntare decisiva. Lasitatea pasei este marcata prin gesturi disperate: „cu scarile-n coapse fulgaru-si loveste” dar si prin expresia ingrozita a fetei marcata de metafora „cu ochii de sange”.
Epitetul „zboara soimeste” exprima din nou ironia autorului fata de atitudinea lasa a Pasei.
Punctul culminant este marcat de incercarile disperate ale lui Hassan de a se salva.Postura ridicola in care se gaseste este pusa in evidenta de reactiile necontrolate: „turbanu ii cade” sau „isi rupe cu mana vesmantul”.
Disperarea este data de expresiile „de groaza pieririi batut” si „mananca pamantul”.Ironia autorului surprinde si starea de spirit a lui Hassan.
Deznodamantul baladei surprinde lasitatea conducatorului otoman. Ultima strofa denota ironia autorului la adresa pasei si nu ezita sa precizeze cauza esecului acestuia.
Cele doua personaje ale baladei, Mihai Viteazul si Pasa Hassan sunt comstruite in antiteza.Mihai Viteazul reprezinta idealul conducatorului militar, plin de curaj pe cand Pasa Hassan ilustreaza frica si lasitatea.
Viziunea asupra episodului de inspiratie istorica este una subiectiva, ce favotizeaza armata romana si pe conducatorul acesteia. Intentia autorului de a sublinia eroismul lui Mihai Viteazul reiese si din introducerea altei perspective care se dovedeste un mijloc indirect de caracterizare a personajului principal.Limbajul baladei este presarat cu termeni arhaici care au rolul de a reinvia atmosfera epocii: flinte, pasa, ghiaur, spahii, bei.Verbele la prezent dau o nota autentica episodului.
Poezia este alcatuita din 12 strofe, acestea avand versuri inegale ca masura, iar ritmul este amfibrahic.
Tocmai de aceea „Pasa Hassan” de G.Cosbuc este una dintre cele mai deosebite balade culte ale literaturii romanesti.