" Un muntean de bastina, nascut asemenea in tinutul Neamtului este Ion Creanga. Citit-au vreodata colectorii pe "Danila Prepeleac", pe "Soacra cu trei nurori" si altele, ca sa vada care ar trebui sa fie izvoarele din care sa se inspire si cum vorbesc si se misca tinutasii din Neamt ?" spunea Mihai Eminescu despre Ion Creanga. r1k12kx
Cel mai mare scriitor taran al nostru, cel mai mandru de obarsia sa populara , s-a nascut in 1839, intr-un sat razasesc, "intemeiat in toata puterea cuvantului, plin de privelistea lumii, nu mocnit ca alte sate", in Humulesti. Literatura romana avea sa primeasca in universul sau, la loc de cinste, satul si oamenii copilariei si adolescentei lui Creanga, despre care acesta a vorbit cu o dragoste si o admiratie neistovita in toata opera lui.
Productia literara a lui Creanga insumeaza povesti, povestiri, anecdote si marea opera memorialistica "Amintiri din copilarie". Toate pornesc dintr-o conceptie unitara de viata, dintr-o tabla de valori etice comuna si au fost cristalizate in forme purtand pecetea neindoielnica a geniului, cu mijloace stravechi ale literaturii populare de tip satiric. S-a vorbit mereu despre asemanarea dintre Creanga si alti creatori de timbru analog din literatura universala, ca Rabelais sau Gogol. S-au stabilit izvoarele si prototipurile basmelor si povestirilor lui Creanga. S-a aratat virtuozitatea lui stilistica, atat de greu de definit, din pricina amestecului de specific national, de izvoare populare si de originalitate personala creatoare. Opera lui va sta ca un model de dificultate in interpretarea si analiza, fiind un amestec intim de experienta si filozofie populara milenara, si de reflectare fidela a unui moment istoric dat, intruchipat in caractere omenesti, in obiceiuri, in institutii. Lucrul acesta este cu atat mai izbitor in basme si povestiri, unde de obicei reflectarea realista nu este chiar atat de bogata. De aceea Ibraileanu spunea ca Ion Creanga si-a zugravit vremea lui in povesti pe care le considera "adevarate nuvele din viata de la tara" si in care "miraculosul e secundar si, de multe ori, e un ingredient pentru puterea realista a picturii oamenilor si vietii lor sufletesti."
Lumea operei lui Creanga este un univers activ, in care munca este cea mai dintai valoare; oamenii se integreaza in el contribuind la producerea bunurilor materiale sau spirituale trebuincioase grupului social respectiv.
Pentru Creanga, Humulestii lui au fost un adevarat centru al lumii, prin care treceau toate caile experientei si ale intelepciunii. El si-a iubit asa de mult satul, incat in toate etapele vietii a dorit intoarcerea catre locul natal, sau, macar, a incercat reconstituirea lui de departe, atunci cand se afla, mai tarziu, in destul de vitrege imprejurari de viata. Numai in satul lui frumos, plin de "flacai voinici si fete mandre" si harnic de "vuia de vatale in toate partile", s-a simtit fericit Creanga. De aceea nu se lasa dus de acolo cum nu se lasa pruncul de la sanul mamei, ursul din barlog sau taranul de la munte din inaltimile lui. Desigur, viata tot mai grea a scriitorului in anii maturitatii a contribuit la realizarea acestei imagini atat de luminoase a satului, dar si unele realitati sociale. Humulestii sufereau de pe urma unei administratii apasatoare, locuitorii lui erau greu incercati de biruri si havalele, de serviciul militar pentru care oamenii se recrutau cu metode salbatice, aspecte reflectate critic in opera lui Creanga. Dar satul acesta a fost un sat razasesc, deci o comunitate mai mult sau mai putin libera, care n-a cunoscut oprimarea directa de catre boier, decat in unele conflicte de vecinitate, etc.
"Amintiri din copilarie" oscileaza intre registrul grav al evocarii colorate cu nuante nostalgice si registrul acut al evocarii comice, satirice. Fara indoiala, accentele celei mai mari originalitati sunt atinse de Creanga pe aceasta din urma, unde spiritul lui hatru, prin excelenta se misca in toata libertatea, ingaduindu-si sa si zaboveasca asupra viciilor omenesti si sa le arate oamenilor, razand cu hohote. Si aici idealul moral al scriitorului este intrupat in personaje pline de virtuti, ca mama sa Smaranda, ca bunicul sau David Creanga, ca preotul Ioan Humulescu sau dascalul satului badita Vasile. Dar marile, minunatele realizari literare raman totusi in "Amintiri din copilarie" : "gliganii", "coblizanii", "hojmalaii", taiati pe linii de uriasi, cu mijloacele exagerarii constiente, atat de caracteristica stilului satiric, manuit de Creanga cu o deosebita iscusinta.
Limba fixata de Crenga in opera sa este cea vorbita cu atata culoare de taranii din nordul Moldovei, iar procedeele lui stilistice sunt, in cea mai mare parte acelea ale literaraturii noastre populare. Dar el a pus pecetea geniului asupra acestui stil, asa incat un timbru deosebit, profund original, rasuna in toata opera.
Spuneam ca o mare bucurie a vietii insufleteste universul literar al lui Creanga, rasfrangand legatura puternica a scriitorului cu lumea inconjuratoare, cu obiectele ei, cu oamenii ei. El priveste lucrurile, actiunile si gesturile oamenilor, asculta vorbirea acestora si le da contur puternic, integrandu-le in povesti si amintiri. Personajele sunt surprinse in miscarile cele mai caracteristice ale ocupatiilor lor si aceasta contribuie la sporirea realismului infatisarii vietii omenesti. Condeiul scriitorului a prins in trasaturi repezi miscarea neintrerupta a vietii, inregistrata de ochiul sau patrunzator. De aceea descrierile care presupun o aplecare mai indelungata asupra aspectelor vietii, dand un caracter oarecum static operei de arta, sunt foarte rare la Creanga. Una dintre ele ar fi aceea a crasmei din Falticeni, unde atentia nu cade, insa, asupra spatiului, asupra dispozitiiei lucrurilor in perspectiva, ci asupra obiectelor si a utilitatii acestora. Descrierea devine astfel o enumerere, ca si in cazul prezentarii interiorului lui Pavel Ciubotariul, a acareturilor lui Stan Patitul, a pravaliei jupanului din Mos Nichifor Cotcariul si altele. Cu aceeasi conceptie practica despre viata scriitorul priveste si obiectele meseriilor sau ale gospodariei si le pretuieste pentru folosul pe care il aduc oamenilor aceste produse ale muncii lor.
Marea originalitate a lui Creanga consta insa in construirea personajelor comice, grotesti, obiectul satirei sale. Aici autorul da frau liber exagerarii constiente, caracteristica stilului satiric, ingrosarii caricatuale a trasaturilor fizice sau morale, dand nastere neuitatilor sai "gligani" sau "coblizani".
Nica din "Amintiri din copilarie" este unul dintre personajele cele mai originale create de Creanga dupa modelul popular al unui Pacala sau Nastratin, este un erou despre care scriitorul vorbeste in paradoxe, pentru a desemna particularitatile sale de om "anapoda". Si cand el spune, la sfarsitul partii a-II-a din amintiri, ca si cum ar vorbi despre sine: "Si sa nu credeti ca nu mi-am tinut cuvantul de joi pana mai de-apoi, pentru ca asa am fost eu, rabdator si statornic la vorba in felul meu. Si nu ca ma laud, caci lauda-i fata; prin somn, nu ceream de mancare; daca ma sculam nu mai asteptam eu sa-mi deie altii si cand era de facut ceva treaba, o cam raream de pe acasa. S-apoi mai aveam si alte lucruri: cand ma lua cineva cu raul, putina treaba facea cu mine; cand ma lua cu binisorul, nici atata; iar cand ma lasa de capul meu, faceam cate o draguta de trebusoara ca aceea, de nici Sfanta Nastasia izbavitoare de otrava nu era in stare a o desface cu tot mestesugul ei. Povestea ceea: un nebun arunc-o piatra-n balta si zece cuminti n-o pot scoate"- intelegem inteligenta lui de a zugravi un astfel de personaj, autor, mai intotdeauna, al cate unei "Dragute de trebusoare" pe care nimeni n-o mai putea descurca.
Creanga a invatat mestesugul naratiunii, cu tot "tacamul" ei, de la povestitorul popular pe care l-a ascultat nopti intregi in vremea copilariei si adolescentei si a reprodus procedeele generale ale limbii vorbite, ceea ce da un aer accentuat de oralitate povestirii sale. Sunt foarte frecvente mijloacele care indica rapiditatea actiunii intreruperea sau continuitatea ei, ritmul, miscarea (prin interjectii, exclamatii, onomatopee). De asemenea el foloseste vorba de duh, zicala, proverbul, maxima populara, dar cu o varietate si o bogatie de valori afective extraordinara. Acestea devin o componenta a stilului lui Creanga prin frecventa lor si prin faptul ca implinesc mai intotdeauna o imagine. Ele sintetizeaza sau subliniaza un caracter ori o situatie, cuprind o aluzie sau ironie. Critica clericala este intarita in "Amintiri din copilarie" prin imaginea de animal fabulos creata de intelepciunea populara despre fetele bisericesti:" Vorba ceea: picioare de cal, gura de lup, obraz de soarta si pantece de iapa se cer unui popa". Apoi caracterul de Nastratin al eroului Nica este construit din insiruirea unor paradoxe culminand cu sinteticul proverb: "un nebun arunc-o piatra in balta si zece cuminti n-o pot scoate.
Peste mijloacele generale, imprumutate de rapsodul popular, Creanga revarsa fara intrerupere darurile sale personale, care constau in inregistrarea unor nuante psihologice fine in dialoguri, in anumite inflexiuni ale comentariului facut pe marginea actiunilor intreprinse de personaje, in concluzie hazlii la unele din acestea.
Arta lui Creanga mai consta si in plasticitatea caracterizarilor morale sau fizice ale eroilor sai, mai ales a celor negativi.
Ispravile cele mai grozave ale eroului amintirilor sunt "trebusoare", iar bataia dintre Paval si Mogorogea, cu darmarea sobei, cu spargerea ferestrelor este numita cu candoare fatarnica "clacusoara asta". De aceea folosirea de catre Creanga a diminutivului da mai intotdeauna o imagine contrara, de marime neobisnuita a dimensiunilor si astfel, cand popa Buliga da in stilul profesiei clericale, binecuvantarea traditionala: "Binecuvanteaza, Doamne, mancarea si bauturica robilor Tai, amin!", intelegem ce cantitati enorme de vin desemna modestul diminutiv "bauturica". Placerea scriitorului de a se juca cu aceste cuvinte il duce la numeroase jocuri de cuvinte, calambururi care exprima conducerea pana la ultimele consecinte lingvistice a jocului logicii la personajele hatre sau anapoda.
Astfel opera lui Creanga apare ca o expresie unica pana in cele mai mici amanunte stilistice a unei conceptii colective, populare despre viata si lume, intemeiata pe mijloacele de realizare artistica ale folclorului
Experienta milenara de viata, felul de a gandi al taranului, transmis prin generatii succesive, conceptia lui despre arta s-au intrupat intr-un om de geniu a carui opera va ramane in fondul de aur al mostenirii noastre.