Dramaturg si prozator, I. L. Caragiale (30 ianuarie 1852 -; 9 iunie 1912) a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, dovedind un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, impostura, ridicol si prostie. Inzestrat cu o inteligenta sclipitoare si cu o imaginatie iesita din comun, el foloseste cu maiestrie ironia, sarcasmul si satira, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de un defect, morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman. Caragiale se remarca in literatura romana prin operele sale, fiind cel mai priceput creator de caractere, ilustrate mai ales prin comediile: “O noapte furtunoasa”, “Conu Leonida fata cu reactiunea”, “D-ale carnavului” si “O scrisoare pierduta”. u6l24ld
Opera literara “O scrisoare pierduta” de I. L. Caragiale este o comedie realista de moravuri politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Are loc o campanie. Intre Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, se naste o idila. Catavencu, care si el vroia sa castige, gaseste o scrisoare de amor dintre cei doi. El o santajeaza pentru a castiga alegerile. Insa scrisoarea ajunge la cetateanul turmentat, din greseala, care da inapoi scrisoarea lui Zoe. Ea, pentru a-l ierta pe Catavencu, ii propune sa-l sprijine pe Agamemnon Dandanache, reprezentatul judetului, care si castiga alegerile.
Titlul operei este alcatuit din substantivul “scrisoare” si atributul “pierdut”. Prezenta articolului nehotarat ”o” sugereaza o situatie nicidecum unicata (gasirea unei scrisori de dragoste de catre cineva care o va folosi inspre binele sau) dar cu urmari inimaginabile.
Aceasta creatie artistica este o opera literara culta, numele autorului fiind cunoscut, ea avand o elaborare unitara, prezinta fapte, intamplari, evenimente, caracterele si sentimentele unor personaje, a caror prezentare se face cu ajutorul naratiunii, doua elemente de baza fiind personajul si actiunile lor limbajul utilizat este unul artistic, mai ingrijit si select, fara regionalisme sau arhaisme, iar in cadrul operei poate fi observata lipsa fragmentelor lirice.
Productia artistica literara “O scrisoare pierduta” este o opera epica, deoarece, in cadrul acesteia, pot fi regasite elemente caracteristice genului.
Autorul reuseste sa-si exprime ideile, sentimentele, precum si punctul de vedere cu ajutorul unor personaje bine conturate, cu personalitati puternice (Trahanache, Zoe, Tipatescu). Ele participa la un numar de evenimente desfasurate in decursul unui spatiu si timp bine delimitat ( la inceputul secolului XX).
Succesiunea evenimentelor si actiunile la care iau parte personajele determina formarea planului simplu de idei si a momentelor actiunii.
Prin folosirea substantivului “usa”, la o forma arhaica a pluralului sau in metatext, “use”, autorul reuseste sa redea atmosfera contemporana perioadei sale, dand operei o nota de originalitate.
Utilizarea continua, in didascalii, a persoanei aIII-a, a complementelor de loc si timp (de exemplu “citind” si “sovaind”),precum si a unui limbaj “sec” de figuri de stil subliniaza gradul mare de obiectivitate al autorului
Autorul, pentru a reda cat mai coerent si mai precis seria evenimentelor, foloseste o multitudine de moduri de expunere: dialogul, care ofera autenticitate si sporeste, totodata, interesul cititorului, scurtele fragmente de descrieri lipsind, fiind substituite de precizia extraordinara din cadrul relatarilor, iar, cel mai frecvent intalnit mod de expunere, naratiunea, utilizat in povestirea faptelor personajului.
Folosirea adverbelor si a complementelor de loc si a verbelor la gerunziu in didascalii, precum “in fund”, “asemenea” si “zambind”, autorul reuseste o relatare extraordinar de precisa, lucru ce sporeste interesul cititorului, contribuind totodata la formarea fundalului.
Comparand cu alte tipuri de genuri literare, pot fi observate anumite asemanari. Spre exemplu, cu genul liric, poate fi observata folosirea procedeelor stilistice, a figurilor de stil in ambele genur, iar in comparatie cu genul dramatic, pot fi gasite asemanari precum: monologul, iar indicatiile scenice din opera dramatica pot fi echivalate cu interventiile naratorului din creatiile epice.
Opera literara in proza “O srisoare pierduta” apartine genului epic, autorul reusind sa-si exprime ideile, sentimentele si punctul de vedere cu ajutorul personajelor si a actiunilor la care care participa acestia.
De-a lungul intregii sale opere literare, scriitorul si dramaturgul I. L. Caragiale contureaza comportamentul uman, fiind un aspru critic al firii umane. Satirizeaza incultura, lipsa de educatie, proasta crestere si snobismul.