b8d7dy
Leonid Dimov debuteaza la 39 de ani dupa ce i=i incercase ca
Lautréamont voca\ia in matematici =i =tiin\ele naturale. S-a nascut la 1 ianuarie 1926, in Izmail, pe strada Vaporului (m. 11 ianuarie
1987). Copil natural*, a fost crescut de bunicii sai Teodor Dimov
=i Mitrodora Dimov, el raspopit, ea fosta calugari\a la Kiev. Bunicul devenise inva\ator =i preda in trei limbi (rom`na, rusa, turca),
intr-un sat de l`nga Izmail. Printre elevi mul\i erau gagau\i. De altfel, poetul nu exclude posibilitatea ca bunicul sau sa se traga printr-unul din parin\i din ace=ti turci cre=tina\i. Facuse =i politica,
* Re\in aceste amanunte dintr-o „scurta biografie“ pe care mi-a comunicat o, intr-o scrisoare amuzanta, poetul.
=i intr-un r`nd ajunsese (in timpul guvernarii lui Averescu) deputat, apoi se transferase in comuna Grivi\a din suburbia
Bucure=tilor... Nepotul il urmeaza =i face studiile liceale la Sf`ntul
Sava, av`nd ca profesori pe Ilioasa, Banea =i Gh. Ghi\a. Se remarca la latina, franceza =i rom`na. Publica (1942—1943) doua poezii
in revista liceului =i participa la cenaclul elevilor. Se inscrie in 1944 la Facultatea de Filozofie, dar o parase=te, din lipsa de convingeri,
in anul al II-lea. Sncearca apoi la Facultatea de +tiin\e Naturale =i la Facultatea de Matematici, dar n-are taria sa le duca nici pe astea la capat, caci nu mai crede ca =tiin\a poate ajunge la adevar. Este oarecare vreme traducator, apoi liber profesionist, iar din 1983 intra corector la I.P. „13 Decembrie“. A fost sprijinit, la debut, de
+erban Cioculescu. Dupa apari\ia primei car\i de poeme, i=i da demisia de la corectura, devenind, zice cu haz =i necaz poetul, un sclav al Fondului Literar. „Am fost =i am ramas — mai zice el — un singuratic poate din pricina incapacita\ii mele de a accepta condi\ia de alogen, falsa in sinea mea at`t din pricina dragostei pentru poezie (limba) c`t =i a nedumeririi fa\a de prejudeca\i“.

Sn tinere\e =i-a pierdut increderea in =tiin\a, mai t`rziu pierde gustul pentru poezie. Nu mai simte nici o bucurie in fa\a foii albe.
Continua, totu=i, sa scrie (a publicat =i excelente traduceri din
Béguin, Nerval...) =i apari\ia unei car\i de Dimov este un eveniment
in via\a literara. Locuie=te, actualmente, in cartierul Obor din
Bucure=ti, la capatul strazii „Vaporul lui Asan“. Stranie coinciden\a.
„De la vapor la vapori: o evaporare; cu obstacole, binein\eles“, scrie poetul.
Volumul de Versuri din 1966 cuprinde 47 de mici poeme muzicale, admirabil caligrafiate, de o frumuse\e u=or vetusta.
Poetul merge in alta direc\ie dec`t aceea (expresionista, antireto rica) a genera\iei sale („genera\ia pierduta“). Nu merge nici in sensul poeziei tinere din anii ’60 (poezie accentuat confesiva, cu o mare libertate a limbajului), dar se int`lne=te cu ea in c`teva iubiri spirituale: Barbu, Bacovia, Arghezi... Solitarului Leonid
Dimov i se alatura repede c`\iva poe\i tineri (Virgil Mazilescu,
Daniel Turcea...) =i, in micul cerc oniric, el se bucura de o mare autoritate. Cu chipul impodobit de o frumoasa barba bizantina, el apare rar in adunarile scriitorice=ti =i vorbe=te =i mai rar. La o
Conferin\a a scriitorilor unde se discuta cu at`ta zbucium proble mele arzatoare ale breslei, Dimov cere cuv`ntul pentru a face elogiul figurii himerice, nervaliene a Poetului =i apoi se retrage pentru a nu mai reaparea ani in =ir. Poezia este unicul limbaj =i ea sugereaza, in afara boga\iei cromatice, o mare rigoare formala.
E ceea ce a placut de la inceput unei critici literare exasperate de delirul verbal al poeziei tinere. Dimov reprezinta corectivul nece sar, greutatea care, aruncata pe celalalt taler, echilibreaza balan\a literaturii =i da cititorului de azi sentimentul ca poezia n-a incetat sa fie o arta muzicala. Poemele lui Dimov satisfac =i spiritele mai dificile prin nota de intelectualitate (cultismul ei) =i puterea de a sugera misterul lucrurilor simple.
Volumul de debut cuprinde aproape toate temele poetului =i anun\a elementele principale ale stilului. Dimov e un poet fara metamorfoze spectaculoase, fara etape, fara v`rste. Versurile incep cu o mica fantezie (Uluire) in care cunoscutul simbol al sacrificiului necesar in arta capata un sens nea=teptat: din pasarea agonizanta, refugiata in camera cu blidare =i glastre, curg vise ce sunt privite prin fereastra de tot satul, ideea de spectacol e de la inceput sugerata:
„A voit in ape sa nu pice
Pasarea lovita de alice
+i-a zburat peste marimi campestre
P`na-n pragul camerei de zestre
Unde-au pus-o degete u=oare
Sus, pe perinile de ninsoare...
Noaptea, la opai\e murise
Pasarea. Au curs dintr-insa vise
Ce-n odaia cu blidar =i glastra
Le-a privit tot satul la fereastra.“
Surprinde aici — =i a=a va fi peste tot in poezia lui Dimov — modul in care sunt prezentate insolitul, miraculosul, intruzia imaginarului in spa\iul poemului fara o pregatire prealabila a cititorului. O hemoragie acum a visului in odaia pa=nica, o ivire din cea\a a prin\ilor cu obrajii m`nca\i de bube vechi, in alt poem
(Stampa):
„Sa str`ngem frunze din copacii jo=i
+i sa le dam ofranda dimine\ii.
Azi s-au ivit in cea\a prin\i frumo=i
+i bube vechi le scormone pome\ii.
Sa pl`ngem de destinu-le amar
C`nd ratacesc la noi, dupa iubire.
Dar sa-i uitam. Vor nimeri ei iar
La mese de legende, rotunjite...“
Impresia de irealitate vine insa in poemele lui Dimov in primul r`nd din proliferarea amanuntelor de ordin material, din extra ordinara ingramadire a lucrurilor. S-a spus pe drept cuv`nt ca poemele sale sunt veritabile ospe\e (Valeriu Cristea). Poetul evoca la propriu pr`nzul, cina, banchetele cu prietenii, descrie tarabele
incarcate cu legume, pescariile, b`lciurile de oale, mereu cu un sentiment de jubila\ie. Iata, celebra de acum, Cina cu Marina:
„La cre=tete, masa imensa a=teapta,
Cu c`te-un tac`m sub lumina coapta:
Prelung, sa taiem pagurii adu=i
Din Africi, de cafri in frac =i manu=i,
Meduzele roze gatite cu cimbru
Cu fructe de mare pe spata de zimbru,
Sn sos ecumenic, anguile cu tic,
Calmari ingropa\i, violet, in aspic
+i alte, din marea Japoniei, feluri
Cu turme de sepii gonind in cerneluri.
Lumina o scade la pragul ei verde
+i-nfige cu\itul ad`nc in lacherde.“ sau aceasta natura moarta cu pe=ti, in stil flamand, in care materiile aglomerate intr-un spa\iu limitat sunt pe punctul de a exploda:
„At`rna-n =iruri puse la uscare
Rechinii viole\i pudra\i cu sare
+i-n catedrala lor, printre etaje,
Foiesc pescari de pluta ca pe plaje.
Suim =i noi in pas pe pasarele
Sa punem pe=ti in =iruri paralele
At`t de lungi ca nu ne-ajunge-o via\a
Sa mai ie=im in prag de diminea\a.
C`nd ne-au =optit un ultim bun-ramas
Aleile =i plopii intr-un glas
Le-am spus despre cobolzii =i dragonii
Ce ne-a=teptau pe cheiuri prin Japonii
Le-am aratat iguane prin agave
La sud cum ne doreau in \ari batave
Le-am amintit de marile pisice
Ce ne v`nau de mult prin Mozambice
De ur=ii albi, de pescaru=ii-n stoluri
Ce pentru noi int`rziau la poluri.
Am comandat corabii somnolente
Spre insuli de coral, spre continente
Cu tumule, cu gheizeri, cu girafe
+i crapi imen=i usca\i in cenotafe.“
Nu explodeaza, totu=i, pentru ca intervine imaginarul care are func\ia unei supape: o mica evaziune a spiritului, o intrerupere a descrip\iei prin introducerea unui nucleu epic („suim =i noi in pas pe pasarele“...), o nota, in fine, de ironie abil strecurata printre propo zi\iile grave. Dimov nume=te aceste p`nze congestionate de elemente materiale Destin cu pe=ti, Destin cu cioburi, Destin cu paseri, Destin cu fluturi... Unele amintesc, prin concizia stilului, de Ion Barbu:
„Gelatinos meleag cu crabi inclu=i
Taiem, prea calmi in lunecare, pontul
+i fiecare ne vedem din u=i
Cum mestecam in iris orizontul...“ cu deosebirea importanta ca peisajele lui Dimov au mai multa culoare =i sunt, in genere, mai fastuos materiale. Nu trebuie mult ca desenul realist sa traga spre absurd printr-o brusca schimbare de perspectiva, ca in tablourile suprarealistului Magritte, de o mare exactitate a detaliilor. Pe puntea unui vapor vechi, cavaleri in frac
=i cu jobene mov \in in zgarda bile din eben:
„Rotunde, ro=ii, cu desen sub\ire,
Ovale, verzi, cuprinse-n negre fire,
Cu clopo\ei, cu ciucuri, cu lumini,
Cu trandafiri picta\i, cu flori de crin,
Cu valsuri, cu parfum de liliac,
Chineze, cu dragon =i v`rcolac,
Franceze, cu perechi dans`nd gavote,
Barbare, cu imagini vizigote“
Nimic nu-i scandalos aici, toate elementele sunt reale, numai rela\ia dintre ele este insolita.
Un vers din poemul intitulat Eminesciana sugereaza o poetica a curbarii, specifica barochismului: „Eu sunt, la fiecare, o prelun gire curba“... Ca versul sa fie insa bine in\eles, sa citim =i ceea ce urmeaza:
„Eu sunt, la fiecare o prelungire curba,
Doar inima, tendin\a spre infinit conturba.
Ung`nd cu umbre solzii, incovoindu-=i spinii,
Ea bate z`mbitoare =i calda printre linii,
Resuscit`nd ora=e din punctele omise
+i dans de pajeri blonde juc`nd peste abscise.
De mult in repetirea figurilor ple=uve
S-a distilat durerea sedimentata-n cuve
+i toate le-nvele=te in triste pungi bal\ate
Cu brazi, intre lumina =i pulberi aga\ate.“
Sunt, aici, c`teva nota\ii care explica un demers liric: o inima z`mbitoare =i calma ce bate printre linii, o repetire a figurilor ple=uve, o incovoiere a lucrurilor =i, mai ales, ceea ce am subliniat
inainte: o prelungire curba. Sa nu scapam din vedere nici celalalt amanunt: inima unge cu umbre solzii =i resuscita civiliza\iile uitate... Totul indica un proces cu mai multe laturi: reinventeaza realul =i, in acela=i timp, il umbre=te, ii da dimensiunea misterului printr-o incovoiere, prelungire curba a liniilor =i a volumelor.
Viziunea unui univers curbat revine =i in alte car\i. Sn Pe malul
Styxului (1968) dam peste „lini=ti curbe“, in 7 poeme (1968) peste
„suprafa\a curba“, in Spectacol (1979) aflam o „noapte curba“...
Este =tiut ca Valéry definea intr-un poem lentoarea =i tandre\ea liniilor Curbe, scrise cu majuscula: „O Courbes, méandres, /
Secrets du menteur, /Est-il art plus tendre / Que cette lenteur?“...
Ram`ne sa aflam, dupa ce parcurgem toate poemele, ce dimen siuni ale spiritului asociaza Dimov de aceste linii, suprafe\e, lini=ti, nop\i curbate. Sa punem in legatura acest mod de a corecta realul cu preferin\a lui Dimov, exprimata chiar in volumul de debut, pentru micile obiecte rotunde, cristaline, stralucitoare din sfera pre\iosului, definit mai inainte. Sntr-un loc (Etapa) descoperim
„mare de cristal / cu reptile s`ngerii in miez“, in alta parte
(Nelini=te) se afla o imagine =i mai complicata: „inimi de scoica
in ciorchine“. Stralucirea se asociaza cu abunden\a, spectaculosul cu diversitatea =i perfec\iunea: „o purpura rotunda de bile numa rate“, „o trefla de-ntuneric“ (Jurnal). Sa nu uitam, din seria acestor obiecte-simboluri care pot spune ceva despre preferin\ele poetului,
„bobul de peruzea“, „felia de coral“, „corabii cu sidef la pupa“, elemente specifice micului baroc.
Obsesiile lui Dimov sunt insa, cum am semnalat deja, smal\ul
(„cum lucesc din zmal\uri, din bagale“, „zmal\u-i orb“) =i b`lciul
(bazarul, iarmarocul, circul, bairamul), adica sclipitorul =i caleido scopul, pestri\ul, larma limbilor de dupa prabu=irea Turnului
Babel. B`lciul nu-i, in fond, dec`t o traducere spa\iala =i o supradi mensionare a sclipitorului, o ipostaza orientala a viziunii baro chiste. Viziunea este intarita de un limbaj adecvat, cu multe voca bule rare. Al. Piru a dat (in Poezia rom`neasca contemporana) o lista bogata de cuvinte culese din Versuri =i celelalte volume: car`mbi, corund (ceramica de Corund), colembole (spe\a de insecte), cuve, harengi, precesii, cerulee, pedunculat, submerse astragale, nef, lemniscate (curbe matematice), land=afturi, lumen, crov..., unele vechi, altele (cele mai multe, in fapt) inventate de poet. L`nga aceste forme carturare=ti, sunt numero=i termeni de culoare =i iu\eala balcanica: saltimbanci care danseaza geampa ralele, buluc, duium, tejghea, boccea de saltimbanc..., apoi, printr un salt de la sud la nord, ne int`mpina burgurile hiperboreene, turnurile misterioase... E greu de stabilit o regula privitoare la peisajul dimovian. De la „vopseaua bogomilica“ (cum zice poetul
in Dialectica v`rstelor) la turnul nervalian, zidit (la Dimov) din smaralduri, spiritul insetat de culori =i ars de remu=cari levantine calatore=te p`na departe, in porturile Japoniei, dupa un itinerariu imposibil de prevazut. La ospa\ul lui liric legumele, fructele, speciile rare de pe=ti vin de peste tot. |ara lui imaginara n-are frontiere, dar are toposuri ce se repeta =i, cum =tim, ceea ce se repeta in arta inseamna ca are semnifica\ie. O preferin\a este in toate car\ile pentru peisajul portuar cu zarva cheiurilor =i poezia discreta a plecarii („obsesia lucrurilor de convergen\a“, zice Mircea
Iorgulescu). L`nga port este t`rgul burlesc =i, in interiorul lui, ceea ce am semnalat deja: bazarul, pia\a, frizeria, colosala ospatarie, ceva mai izolat e castelul (cu varianta turnul), apoi curtea inte rioara =i, intr-o infinitate de interpretari, este odaia. Odaia este ea insa=i un vast univers de obiecte, locul unei neintrerupte aventuri. Pe perete este, de regula, o tapiserie, pe masa se afla una sau mai multe cupe, mai sus, pe alt perete, se distinge lucitorul ceas cu cuc, prin aer trec fluturi, in du=umea \`r`ie greierii, in dulapuri dospesc hidromelurile =i absintul, iar la capatul unui covor at`rna un imens, fastuos ciucure portocaliu. Sn volumul
Spectacol, Dimov scrie despre el un „mic vis“ (Culori), o fantezie ingenioasa, cu treceri neprevazute de la marele cosmos la elemen tul derizoriu. Discursul poetic nu evita mistifica\ia, paradoxul, absurdul:
„Un imens ciucure portocaliu
Plin de fluturi cu ochiul viu
+i negru-negru ca tuciul,
Revars`nd peisaje din luciul
C`teodata fulgerat de-o lumina
Venita dinlauntru, din albumina,
Din marile hale cu mecanisme
De fabricat colerete =i darwinisme
Aflate-n partea ventrala
A fluturelui cu aripi ca de portocala...“
Din aceste toposuri se desfac altele, peste p`nza dinainte se
incearca culori noi, deseori un motiv e deta=at =i fixat in alta parte
intr-o tapiserie mai vasta. Despre cuceritorul de burguri in \inutu rile ligurte, Pepin cel Scurt, e vorba, int`i, intr-un poem concentrat din volumul Versuri, apoi aventurile regelui mai sunt o data evo cate intr-un stil mai umoresc =i cu un desen mai amplu in 7 poeme
(Vedeniile regelui Pepin). Cina, via\a senza\ionala din curtea inte rioara, hanul in care foie=te o umanitate joviala, armurile din po duri, turnurile... constituie decorul unei reverii lirice neincheiate.
La doi ani dupa debut, Leonid Dimov publica doua car\i noi
(7 poeme =i Pe malul Stixului), iar in 1969 face sa apara o carte cu viziuni programatic hipnagogice: Carte de vise. Cu acest volum, onirismul capata un sens mai precis, c`t de precise pot fi aceste decompozi\ii in care planurile =i stilurile se amesteca in chip voit.
Sn 7 poeme, Dimov dezvolta baladescul intr-o formula personala.
Poemele, unele de peste 600 de versuri (Turnul Babel), au un fir epic, insa nu te po\i \ine de el pentru ca poetul, sub aparen\a cursivita\ii, trece u=or din real in imaginar. Aici se vede mai bine c`t de pacalitor poate fi stilul lui Dimov, ce rigoare pune el in a
infa\i=a faptele neobi=nuite. Poemul odailor este prezentarea unui interior baroc, in stil lene= =i luxos. Gasim concentrate acum imaginile predilecte ale barocului, in primul r`nd aceasta formi dabila „scoica venusina cu ghitara“, simbolul complex al gra\i osului =i al muzicalului. Sunt, apoi, fluturii de email, bumbii alba=tri, capa de matase violeta, sofaua, sideful, marele chivot portocaliu =i, in vecinatate, gradina imbracata in brocart. Ce uime=te aici =i in poemele care urmeaza este inepuizabila putere de a fantaza. Numai Arghezi mai are, dintre poe\ii rom`ni, aceasta extraordinara capacitate de a da prin descrierea unei g`ze o viziune a marelui cosmos. Deosebirea este ca Dimov vede lumea mai ales sub latura carnavalesca. Sn codrul sacralizat de poezia anterioara, Dimov aduce viziunea lui dunareana. Lacul ii z`mbe=te din „salam`zdre ro=ii“, din izvoarele reci =i clare scoate, intr-o stare de suprema jubila\ie, pastravul de mii de kile „venit din
Cordilieri pe cai subtile“. O repliere, apoi, a fanteziei =i in spa\iul poemului patrund frumo=ii cavaleri =i fetele cu „toace p`n-la pulpe“. Ei participa la un stralucitor bal. Numai c`teva versuri par mai grave =i mai ermetice. Dar numai par, pentru ca la urma a=teapta sur`zatoare ironia:
„Te leapada de g`nduri, de sim\ire
Alunga lini=tea din amintire
Ram`i at`t c`t sa mai po\i sui
Sn palida, dreptunghiulara zi
Ce ne a=teapta peste ghea\a goala,
Puternica, pe cumpana finala...
Cuvintele sa fie doar silabe
T`r`te dupa noi in patru labe
Sui-vom fiecare doar cu sine
Nimic din ce trecut-am nu vom \ine,
Chiar daca fund de mare-a fost aici
Cu scoici, cu ambulacre, cu arici
Tu uita tot, ma uita =i pe mine,
Uita-te-voi. Te-am =i uitat. Cu bine.“
Din burlesca Istorie aai lui Claus =i a giganticei spalatorese se poate re\ine acest portret pictat in culorile aspre ale lui Arghezi din Blesteme:
„Rechin cu solzi din mari ad`nci adus,
Cotarla p`ngarita de-un tungus,
Nu vezi, \i s-a clocit de sc`rnavie
Rascoapta \`\a sparta-n carne vie,
Ai ochii =tirbi, urdorile crestate
De viermi nat`ngi rostogoli\i pe spate
+i-n p`ntecu-\i de ceara ruginie
Jivine oarbe latra a pustie.“
Puterea de inven\ie a lui Dimov =i sim\ul sau plastic se desfa =oara in voie in cea mai lunga din seria acestor pseudobalade:
Turnul Babel. Culoarea vine in versuri din juxtapunerea enorma de elemente materiale =i din observarea lor de aproape. Descrierea amanun\ita a portalurilor poate sa dea o impresie de apocalips, o dantela studiata cu lupa pare un anxios labirint. Feericul, insolitul, supranaturalul \`=nesc in poem din asemenea descrip\ii care intro duc o precizie de geometru intr-un c`mp de simboluri vagi. Leonid
Dimov este, in fapt, un maniac al exactita\ii in lumea onirica. El
insu=i spune undeva ca valoarea suprema este geometria. O mica, imperceptibila indoire a desenului =i amanuntele capata deodata propor\ii de irealitate. Iata, aici, o padure de portaluri de jaduri, onix =i calcedonii, filmata cu incetinitorul de aproape:
„(+i erau mii, durate peste pronii
Portaluri din onix =i calcedonii
Ori largi portaluri dintr-o verde piatra
Cu striuri de agata mai mulatra
Portaluri galbene, ortogonale,
Din clor coclit, pe muchii de cristale,
Portaluri roz, dintr-un corund amar
Crescut in tropicale vai de var
Portaluri gri, din jaduri chineze=ti,
Cu scorburi violete, cu fere=ti,
Portaluri albe, cu m`nere lipsa
Piezi= impinse, ca o grea elipsa,
Imense guri o vorba ce a=teapta
Turn Babel sa rosteasca, in\eleapta).“ ori, in alt fragment, recensam`ntul unui muzeu de arme: imaginea unui Turn Babel de fiare in care staruie un vechi =i grandios ceremonial:
„Streinul guard e prafuit =i doarme
Aci la cinci sunt salile de arme
Ovale bolgii gri, cu halebarde,
Securi, ce-au retezat chiar marii briza
Ori firul plumbului din turn la Piza
Cu\ite celtice, batute-n cruce,
Stileturi france, cu trei crini, de duce,
M`ner de piatra, cu-nmuieri de vis,
Din spada rupt-aldata de Clovis
Alaturi de-un pistol cu gl`n\ul tras
Sn cel din urma descendent ramas,
Mortiere negre, boturi de jivine
+i filde=ii hangere sarazine,
Inscrip\ii verzi pe din azur grenade,
Ma=ini de geste lungi, din cruciade,
Pumnale gale =ui cu pale buze,
Alb-negre capitolii de obuze,
+i v`rfuri de junghere, mun\i de =i=uri,
Te=ite, =tirbe, ruginii tai=uri,
Tai=uri trase-n sp`rc =i-n ududoaie
Ce nimeni nu le-ncearca, nu le-ndoaie,
Caci au pierit, vis`nd in dreapta lupta,
Turn Babel, cavaleri cu stema rupta.“
Peste acest paradis sau infern de obiecte moarte — nu =tiu cum sa-i zicem, poetul insu=i ezit`nd deliberat intre cele doua viziuni
— stap`ne=te Urgoragal, un fel de arhetip („sorginte =i final“) care are in poemul lui Dimov rolul lui Virgiliu in poemul lui Dante: conduce pe curiosul vizitator „printre precesii“, „prin lucarne“, pe scari in spirala, printre felii de capiteluri in granite =i c`mpuri vargate... Sncet, incet Turnul Babel incepe sa fie o alegorie a civili za\iilor prabu=ite in timp. Trecuta prin limbajul liric al lui Dimov, escatologia devine o feerie. Carnavalul ajunge =i aici, printre h`rci
=i cruci albastre se intind sindrofii faimoase, cumetrele venite in drosce de la mii de kilometri sorb cafeaua la ora de crepuscul a cosmosului. E un poem puternic, foarte original, ie=it dintr-o g`ndire antiromantica. Un mare =i tulburator mit (stingerea universului =i spulberarea civiliza\iilor), tradus de Hugo, Eminescu
=i de al\ii in viziuni tragice colosale, este intors (curbat) de Dimov spre o alegorie vasta in care obiectele existente =i inexistente se cheama, se aduna, comunica =i se desfac in sclipitoare fragmente.
Sn A.B.C., poem in IX par\i =i 7 zile (aceasta este ordinea),
Dimov face o cronica nazdravana a cartierului, vorbind in stil ceremonios de „liturghia sf`ntului mucenic Dinte“, de dulcile sieste pe divanuri moi, de aburii de ceapa, de taclalele bunicelor =i, ca de obicei, de lazile cu troace din podul unei misterioase case. O casa, alta sau aceea=i, nu =tim, e descrisa cu alte vorbe matasoase, apoi cartierul cu frizerul =i cumetrele lui, pasarile de curte =i iederele de opal, acoperi=urile \uguiate intra din nou in ritmuri alerte in poemul ce leaga at`t de viclean mirajele realului de imaginea, cam umoresca, a divinita\ii. Iata ziua de joi, zi de t`rg,
in isarl`kul lui Dimov:
„C`nd am ajuns era zavera-n toi,
Butii cu nard, canistre cu oloi,
Ciorchini de papagali cu vorba noua,
Rarunchi de vulpi de mare, mun\i de oua,
M-am in=irat peste tarabi =i eu
M-a dat de-o parte insu=i Dumnezeu
Z`mbind cuminte, ca un pui de ciuta,
Sa-mi v`nza marfa inca ne=tiuta.
Ce sa va spun, doar ca-nnoptase tare,
Plecat-au to\i cumetrii la culcare.
Cam ru=inat, Atoatele, =i mut
Spre ziduri se facuse nevazut
+i nu v`ndusem nici de-un crai\ar,
Ba pasarile mele, prin bazar,
At`t de triste creasta =i-au plecat
Ca le-am lasat in noapte =i-am plecat“.
Sn Pe malul Stixului unghiul liric se str`nge =i poemul se concentreaza. Tonul insu=i devine, parca, mai solemn, mai trist, carnavalescul, feericul se estompeaza, fantezia se resemneaza (dar pentru c`t timp?) intr-o elegie de c`teva versuri. Poetul care descrisese cu inc`ntare muzeul lumilor apuse vorbe=te acum de moarte. Doua noi simboluri apar la Dimov: oul barbian =i elipsa, tot barbiana. Versurile: „Ci eu aici elipse mai incerc / Tot mai rotit, mai iute, mai incerc“ ar putea spune ceva despre mi=carea de acum a spiritului. O rotire deasupra unui abis, un sim\ al ad`ncurilor, o privire aruncata cu mai mare ingrijorare spre ceea ce este dincolo de lucruri, iata ce putem citi:
„E-un ou ad`nc odaia-n care mor
Cu trandafiri alba=tri la perete.
Nici geamuri, nici lucarne, nici pridvor
Ci doar, la departari egale, pete.
Elipse descresc`nd urmez in zbor
Sncet, spre centru, desfacut in cete:
Stau zile gramadite-n coridor
De vizitiul dus ca sa se-mbete.“
Sa nu parasim imaginea cercului, a rotundului, cu semnifica\ii multiple la Leonid Dimov. Sntr-un vers poetul scrie „in cerc de zmal\ m-am zavor`t =i zbor“, suger`nd o mi=care complicata a spiritului: o recluziune =i, in interiorul ei, o desprindere de materie
=i o metamorfoza. Snmarmurirea in zbor („Cocori sa-nmarmuresc
in cer de seara“) aminte=te de estetica pre\iosului sugerata =i de alte nota\ii. Iata un vers pe care l-am mai citat: „C`nd lini=ti curbe oglindesc racoare“ sau altul, de construc\ie =i rezonan\a barbiana:
„+i dorm residefate pe nimb oval insecte“. Primul opereaza numai cu elemente imateriale, introduse intr-o rela\ie de o subtilitate demna de Paul Valéry: racoarea se oglinde=te in lini=tile curbe (a oglindi este aici un verb deliberat ambiguu) sau racoarea este o emana\ie a lini=tilor curbe. Sn am`ndoua sensurile, versul este profund. Fiind vorba de oglinda (simbol vechi revendicat de mai multe estetici), sa citam, din aceea=i carte, imaginea rasfr`ngerii
in „oglindiri de cupe“. Imagine, iara=i, pre\ioasa, indic`nd un dublu proces de rasfr`ngere a realului =i, totodata, o rela\ie intre doua universuri deja „lucrate“, sub\iate de arta. Cupa este un obiect estetic, oglindiri de cupe reprezinta imaginea unei imagini, rasfr`ngerea unei rasfr`ngeri. Sa ne inchipuim ca imaginea unui arbore in apa mai este o data trecuta printr-o oglinda: obiectul ajunge la noi de doua ori transfigurat. Dimov se arata a fi foarte priceput in asemenea combina\ii. El zice, acum, „rece smal\“,
„aerul de jad“ =i „Ram`ne-va sa toarne chihlimbar/amiaza, rata cind pe coridoare“, unind stralucitorul (smal\ul) cu solemnul, frigi ditatea („rece smal\“), imponderabilul, fluidul (aerul) cu mineralul purificat (Jadul). „Aerul de jad“ indica un gust al pre\iosului =i al exoticului temperat mereu in poemele lui Dimov de limbajul colorat balcanic. O estetica a pre\iosului (a barochismului) impie dicata sa se desav`r=easca, sa se inchida in propria formula. Inter vine mereu o nota de ironie, de mistifica\ie (s-a vorbit chiar de o estetica a ironiei la el) care sparge modelele =i schimba cursul poemului.
Sn al patrulea volum (Carte de vise), Leonid Dimov incearca sa fixeze in chip deliberat, daca nu o poetica, o tematica a oniris mului. Primul ciclu (Hipnagogice) cuprinde 15 vise, al doilea 7 proze, apoi, din nou, 12 vise intr-o sec\iune noua (La capatul somnului), iar ultima parte insumeaza poeme de veghe, intre care unul se cheama Realitate, subintitulat „mic poem oniric“, in 12 par\i =i acesta. Sn fine, un triptic ironic are un titlu semnificativ:
Decompozi\ii. Snca din primul vis (Vis autobiografic), poetul lasa sa se in\eleaga ca el nu face dec`t sa transcrie ceea ce se petrece
in timpul somnului: „Azi-noapte-n vis mi-am amintit“ =i c`teva versuri mai incolo: „=i m-am trezit tot in vis de vis, in vis / Adus la f`nt`na cu pieptul deschis“... Vis de vis, in vis, asta trimite la
Sarmanul Dionis =i sugereaza o imprecizie calculata intre trairea onirica =i trairea sub stare de veghe. Sn Decompozi\ii, Dimov trimite o data la labirintul din vis:
„+i sa cobor`m in visul vostru fara \inta, cu labirint,
Dincolo de Observator, pe strada Cu\itul de Argint
Suntem in capitala noastra de-ntotdeauna,
Cu cerul ovoid mai v`nat ca pruna.
E noapte. Ofteaza ni=te scene de copilarie...“
Snsa visul este de regula coerent sau retorica este a=a de bine pusa la punct inc`t, trecute prin ea, faptele onirice nu contrazic prea mult logica realului. Precizarea din ultimul poem citat ca e vorba de „visul vostru“ poate sugera un proces de dubla cerebra lizare a visului: int`i de cel (cei) care il dezvaluie, apoi de poetul care il transcrie. Dar toate acestea sunt subtilita\i care nu ating prea mult substan\a poemelor. Substan\a e aceea pe care o =tim din poemele anterioare: oniricul angajeaza viziuni de o ampla materialitate. Sub protec\ia visului lucrurile dau navala, pur =i simplu, in poem. Iata un Vis de carne, cu o deschidere larga, de la buturii de porc =i crupe de bivoli\a p`na la livezile burgunde:
„Bizui\i-va pe mine buturi de porc
Cu striuri de clisa din rasa York,
Crupe de bivoli\e, movile de garfe:
Azi sunt parlagiul cu trei e=arfe
De cu seara furi=at in abator
Sa slobozesc sufletele tuturor
Taurilor, berbecilor, vierilor
Pentru diminea\a invierii lor.
. . . . . . . . . . . . . . .
Dar de ajuns. Am ajuns sa ne rotim iar
Sn jurul puterilor de chihlimbar
Ce stau acolo unde-s unde oriunde
Pornind in intuneric spre livezi burgunde,
Spre turle bavareze cu metereze,
Spre iurte pline la u=i cu turte
De baligar pentru vreme de iarna
Cu mongole bete la guri de povarna,
Cu mine insumi in intunecime
Lucioasa, la temelii de crime...“.
Se remarca u=or ca la suprafa\a poemului propozi\iile se
inlan\uie intr-o ordine desav`r=ita, nici o silaba nu poate fi clintita.
Sn ad`nc insa imagina\ia se dezlan\uie =i pune sub acela=i acoperi= lacrimile de tinichea ale taurilor sacrifica\i cu puterile de chihlimbar
=i turlele bavareze. Este banuiala (c`\iva critici au exprimat-o) ca necesita\ile prozodiei obliga pe poet la aceasta abila gimnastica printre cuvinte. Caut`nd o rima pentru mine, el apeleaza la geografie =i afla Aleutine, pentru vitele gase=te la repezeala, ca
intr-un joc al goalelor sonorita\i, Trisfetitele, in versuri fluente =i absurde:
„Am at`rnat de limba vitele,
De val meduzele, de nasuri Trisfetitele“...
Astfel de potriviri in hazardul vorbelor dau impresia de parodie
=i este, negre=it, un u=or stil parodic in tot ce pune pe h`rtie Leonid
Dimov. Dar parodia nu-i at`t de puternica =i nici hazardul a=a de mare in poem inc`t privirea noastra sa urmareasca doar scama toria cuvintelor =i sa ignore complet fondul serios al reveriei.
Peisajul in care poetul s-a specializat prime=te in Carte de vise culori noi. Urbea dimoviana este vesela =i guraliva, mul\imile ie=ite pe strada sunt cuprinse de o frenezie generala =i, in mijlocul ei, un ins se ridica deodata la cer ca in pictura lui Chagall:
„mul\imea fremata p`na-n departare, medicii se ridicara =i ei, barba\i, copii, femei
il imbra\i=au =i-ncepeau sa joace ca ni=te dobitoace.
Se recuno=teau, se sarutau, valsau cu to\ii,
i=i schimbau batistele, fesurile, sabo\ii, se ivira alvi\ari, v`nzatori de cornete, fla=netari cu stravechi melodii desuete...
Devenea tot mai =tearsa, mai asemanatoare cu nime imaginea lui din inal\ime, p`na c`nd disparu de peste ora=
in buclele unui nor uria=.“
Poemul din care am citat se cheama o Diminea\a noroasa =i
incepe cu imaginea unui curios exod: o lume pestri\a de turi=ti sau coloni, atinsa de o boala cumplita, e m`nata de la spate de nevazu\i centurioni, in timp ce la capatul strazii a=teapta doi mari medici barbo=i... Imagine de co=mar intoarsa p`na la urma spre fantasticul exploziv, sarbatoresc, un fantastic — de putem spune astfel — de tip solar. Cam tot ce se petrece in poemul lui Dimov se petrece ziua, sub protec\ia luminii. Poetul nu a=teapta noaptea
(de=i aflam =i viziuni nocturne la el) pentru a descoperi at`tea =i at`tea semne ale misterului. Transcriind viziunile hipnagogice,
Dimov nu uita baladescul. Doua dintre cele mai frumoase poeme epice (el le zice proze) le aflam aici: V`rcolacul =i Clotilda =i Lili =i densitatea, g`ndite — cel pu\in in punctul de plecare — in stilul suprareali=tilor. Un v`rcolac albastru e indragostit de masiva jucatoare de tenis Clotilda. V`rcolacul este melancolizat de ziua ce se stinge, iar Clotilda arata o strategica nepasare. Eleva Lili, corigenta la limba rom`na, se iube=te pe acoperi= cu un uliu violet,
intr-un joc scandalos al sim\urilor:
„rotindu-=i capul cizelat, ca-ntr-un deochi, uliul o prive=te pe Lili drept in ochi, iar Lili, cu pupilele enorme de dor, cu buzele dezlipite, il cheama u=or,
il roaga, il implora, =erpuitoare, sa faca o mi=care.
Atunci, infoiat, berbant, uliul incepe sa pluteasca razant deasupra trupului, la un centimetru distan\a, abia ating`ndu-l cu ghearele-i de faian\a.
At`t de-ncet se desface-n plutire fiecare unduire ca simt o uscaciune-n cerul gurii.“
Pictura suprarealista ne-a obi=nuit cu asemenea primejdioase legaturi. Urmuz insu=i scoate mari efecte umoristice prin cuplarea elementelor din universuri diferite. O tema romantica =i sublima este astfel cobor`ta in zona absurdului. Dimov ocole=te insa grotescul =i nu int`rzie in umorul absurd. Daca analizam alte balade (Povestea acarului =i a miraculoasei calatoare, inclusa in volumul in mare parte antologic A.B.C., 1973), vedem ca in calea pacatului sunt multe obstacole =i de cele mai multe ori poetul vrea sa sugereze o drama a e=ecului in iubire. Un cantonier uitat la un capat de linie executa la un clavecin improvizat un c`ntec medieval curtizanesc, auzit demult de la o nem\oaica filde=ie pe c`nd trenul era inzapezit. Un vagon vagabond vine din necunoscut =i in vagon se afla o femeie imbracata in rochie azurie „ca de smal\“ =i cu ilic violet. Femeia i=i scoate ciorapii, ilicul, bra\ara =i, vaz`nd aceste semne promi\atoare, acarul da asalt vagonului, dar fara rezultat, vagonul se str`nge, se turte=te =i in cele din urma dispare. Visatorul acar ram`ne dupa acea noapte de pomina cu c`ntecul =i, zice poetul in stilul sau bonom, „cu un fel de etica“: coboara in slujbele cele mai modeste, la capatul liniilor moarte, in speran\a de a vedea
intr-o zi reapar`nd vagonul ratacitor... Balada pare a transpune un vechi subiect din nuvelistica de la inceputul secolului. Snsa cu ce fantezie, cu c`ta u=urin\a de a versifica!
U=urin\a — vreau sa spun =tiin\a — de a pune totul in ritm se observa mai ales in rondelurile din Semne cere=ti (1970). Sn schema cunoscuta, Dimov introduce temele sale: povestea sfintei fara sf`nt „cu astragal =i iacint“ sau istoria altei sfinte, adulterine, pierduta-n somn =i vegheata de batr`ni sumbri...
Dintr-un Rondel aali lucrurilor re\inem aceasta pre\ioasa sugestie despre rela\ia dintre poet =i obiectele din afara:
„O! c`t de greu privirea mea strabate
Prin spuza lucrurilor dimprejur,
Cum se mai lasa toate m`ng`iate
+i cum ma sorb mereu ca printr-un ciur;“
Sa citam, inainte de a traduce in limbaj critic versurile dinainte,
=i Rondelul rondelurilor in tonuri simboliste. Lumea este vazuta ca un imens delir in rond, o inv`rtire nebuneasca in cerc. Din el iese insa incremenit in 13 versuri rondelul:
„O! marele delir in r`nd, alene,
Delfini rotind intr-un amor relict,
C`nd dorm corundele-n eoliene
Delicii indulcite de-un delict
Comis in vis de crocodili cu pene
Sncremeni\i, a=a, intr-un constrict,
Sub marele delir in rond, alene,
Delfini rotind intr-un amor relict.
Din ronde litere, din cantilene
De rune, lin, s-a =lefuit verdict:
Rotundul tot sa piara in gheene,
Blagoslovit de sf`ntul Benedict
Sn marele delir in rond, alene.“
Dar sa nu scapam din vedere lucrurile ce se lasa m`ng`iate =i privirea ce strabate greu prin spuza lor. Privirea catifeleaza obiectele din afara, asta se in\elege u=or, dar c`nd mai departe poetul zice ca obiectele „sorb mereu ca printr-un ciur“ spiritul ce le observa, el complica =i contrazice p`na la un punct rela\ia dinainte. Sa acceptam, totu=i, demersul propus de Dimov: lucrurile din afara sunt, int`i, m`ng`iate in tentativa de a le imbl`nzi, de a le da o ordine =i a le potrivi, astfel, cu alte ritmuri (interioare); dar privirea strabate greu prin spuza lucrurilor =i, la urma, lucrurile sorb ochiul ce vrea sa le ademeneasca. Ca sa intareasca aceasta din urma idee, poetul aduce mai departe o alta imagine:
„Naluci, identice-n singuratate, / Au ridicat in fa\a mea un mur /
+i tot un mur au ridicat in spate. / De dupa draperia de velur /
O! c`t de greu privirea mea strabate“. Contactul cu lucrurile este
impiedicat, daca dam crezare acestor versuri, de doua ziduri, iar ochiul prive=te, c`nd poate privi, de dupa o draperie de velur... O rela\ie, a=adar, mediata, un =ir de obstacole prin care privirea trebuie sa treaca pentru a ajunge la obiectele absorbante. Un sonet mai vechi, reprodus in volumul A.B.C., mai da o sugestie despre acest complicat demers liric: „nici un ad`nc privirea mea nu are“, zice poetul, dupa ce trei versuri mai inainte scrisese in aceea=i ordine: „de ma privesc in smal\ prin inserare“... Privirea nu are, dar, ad`ncime, iar lucrurile sunt acoperite cu un strat de smal\. Sn alt loc, smal\ul este inlocuit cu un strat sub\ire de cea\a: „invelit
intr-un strat de cea\a sub\ire“ (A.B.C.), iar in Amintiri (1973) universul dimovian este invaluit de un fum cald:
„Fum cald, peste vedenii ce te-nfa=uri,
Patrunde-n tinda mea cu pre=uri,
Portocaliu, c`nd faci sa para zorii
Priveli=tea cu zimbri din istorii
Nu-mi ocoli gradina cu v`sc. Daca te duci?
Sa te cufunzi in oalele de tuci,
Ram`i acolo p`n’ce totul tace
Sa luminezi razbind peste capace
O, ce ve=minte dulci am sa croiesc din tine
Pentru femei, pentru flam`nzi, pentru oricine
+i le voi duce-n poarta sa le-mpart
C`nd noaptea se va tavali sub gard.“
Smal\ul, cea\a, fumul... sunt elemente din planuri diferite.
Smal\ul spore=te stralucirea obiectelor, dar impiedica accesul privirii spre ad`nc. Acoperite de smal\, obiectele nu reflecta, in fond, dec`t imaginea celui care le prive=te. Fluente =i misterioase, cea\a =i fumul nu favorizeaza nici ele perceperea universului valorizat de poet prin insu=irea lui de a straluci. Or, cea\a, fumul rapesc lucrurilor tocmai calitatea lor de a fi stralucitoare. Dimov gase=te o posibilitate de impacare: face ca fumul sa lumineze (in poemul citat din Spectacol): „sa luminezi razbind peste capace“...
Prin acest artificiu, el respecta poetica sclipitorului, pe care o sugereaza, s-a vazut, in mai multe r`nduri =i o formuleaza, in chip explicit, in finalul unui poem din volumul La capat (1974):
„Care simbolizeaza ceva
Caci prea incepe a sc`nteia.“
A=adar: simbolizeaza ceea ce sc`nteiaza, este semnificant in univers ceea ce poate sa lumineze. Chiar elementele repurtate prin capacitatea de a obscuriza tot ceea ce ating (fumul, norul, cea\a, noaptea) nu-=i pierd, in poezia lui Dimov, for\a de a iradia. Mai este ceva: cea\a, fumul mai au, in viziunea barochistului Dimov, o insu=ire de pre\: deformeaza, curbeaza lucrurile. Numai prin intermediul acestei pelicule sub\iri privirea poate percepe lumea
indoita la col\uri, cum zice undeva Dimov. Estetica liniilor curbe se poate bizui pe aceste materii fluide.
Sn volumele din urma poetul simte din ce in ce mai mult nevoia de a-=i justifica formula poetica. Nu este fara rost sa aruncam o privire asupra acestor texte, chiar daca ele nu pot explica poezia ca atare, pot da o idee despre proiectul ce sta in spatele ei. Sn volumul Dialectica v`rstelor (1977) dam peste acest argument la
inceputul unui Roman\ in =ase par\i:
„M-am hotar`t
Sa scormonesc =i-n ce-i ur`t
+i — va rog sa ma crede\i — nu-i o poza,
N-o fac nici in poezie, nici in proza,
Ci intr-un soi de descriere
La mijloc intre desene =i scriere,
Cu fel de fel de intruzii, ca
Ma g`ndesc sa para o muzica
Plina de anotimpuri =i de sf`=iere
Ca =i cum s-ar a=eza ere peste ere
Potrivit unei legi...“
„Sa scormonesc =i-n ce-i ur`t“: un program liric arghezian, numai in parte respectat — sa spunem deindata — de Dimov.
Ur`tul nu patrunde, ca atare, in poem. Sunt at`tea mijloace de a-l aduce la dimensiunea sclipitorului. +i poetul acesta familiarizat cu toate vrajitoriile cunoa=te calea de a face sa straluceasca detritusurile materiei. Este, apoi, sugestia ca poemul se fixeaza
„la mijloc de desen =i scriere“ =i ca in spa\iul acesta ambiguu patrund „fel de fel de intruzii“. Sn privin\a intruziilor nu mai incape nici o indoiala: ele sunt numeroase, abat mereu poemul de la linia ini\iala, deschid grani\ele discursului liric =i largesc unghiul lui de cuprindere. Gra\ie lor lumea intra, in poem, sub forma unui imens caleidoscop =i tot datorita lor raporturile dintre real =i oniric sunt de o calculata ambiguitate.
E locul de a spune ca in poezia lui Leonid Dimov domina substantivele. Sntr-un vers poetul spune ca „verbele sunt coapte“
=i n-avem motive sa-l contrazicem. Substantivele sunt insa intr-o ve=nica stare de germina\ie. Ele incol\esc, prolifereaza, dau rod
=i, p`na ce fructele sa fie culese, noi genera\ii se ivesc in aceasta imensa livada hranita de humusul vorbelor comune. Este imposibil a face inventarul lor. Prin fereastra poemului dimovian se vede mereu (dar cu ce inc`ntare!) „aceea=i lume gramadind obiecte“
(Poeme nostalgice), un vast univers de lucruri din toate regnurile
=i din toate geografiile. La o simpla privire dai peste ciorchini de coacaz, tulipe, vizdoage, camari, hambare, ivare, undi\e, pristovuri, r`pi, razoare, cataifuri, baclavale, prajituri cu cap=uni =i prajituri cu fistic, maguri scandinave =i alte grecii, caruseluri, baloane =i clopotni\e, apoi, din nou, rufe, burlane, cuie cu floare, galen\i, tichii, cutii cu afumaturi =i, in vecinatatea lor, operele complete ale lui
Shakespeare, mici plapumioare, perne roz =i o bancheta Biedermayer.
Nu sunt uitate, din perimetrul gospodariei, clan\ele, oalele de noapte, ivorele, ceaunul de bronz coclit, ceainicele de argint, crati\ele negre aburinde, lingurile de ciorba, apoi ghitarele, cobzele, mando rele, broboada, basca, du=umeaua vi=inie, plita, buturele de oaie, curtea cu „marafeturile“ ei, tavile cu coliva, gulera=ele apretate, ieruncile perpelite cu pezme\i, garfele de mistre\i, balercile cu cr`mpo=ie, iar in ce prive=te gastronomia dimoviana sa nu mai vorbim: e un regal! Apoi vinurile, fructele, dulce\urile, obiectele decorative, pietrele pre\ioase... Ce sa citez? Deschid la int`mplare un volum =i nu trebuie sa caut prea mult ca sa aflu sticlu\ele cu sirop, borcana=ele cu magiun, ouale ce sf`r`ie in tigaie, maslinele dolofane =i, din nou, albe clan\e de o\el, foarfece, piepteni, periu\e, benti\e, fireturi, ca\ele impaiate =i, de pa=im dincolo de prag, ne
int`mpina grilaje, uluci, sere, ferastraie, parlagii, curelari, in gradina sunt mici grupuri statuare, in t`rgurile varuite, in porturi sunt alte obiecte =i, printre ele, trec cete de cavaleri, turme de oi, inorogi, unicorni...
De mare efect sunt in poezia lui Dimov straniile coinciden\e, voitele anacronisme, spargerea ordinii temporale =i noua ordine a lumii materiale: Iisus z`mbe=te, intr-un poem, de pe platforma tramvaiului 2; nevastuicile se plimba, in altul, printre solemnele candelabre; in sta\ia de autobuze a=teapta in ploaie un grup de truveri; la col\ul strazii se ivesc „de-a calare / Asinul =i Iisus
Hristos“. Sn burgul inalbit al lui Dimov vrajitoarele mor de triste\e
„incalecate pe retevei“, iar vulpile se plimba „d`nd alunatic din pulpe“, in timp ce pe l`nga cheiuri „trec unicorni mugind“... Sn fine, in somptuoasele saloane „mari ingerese-n catifea“ c`nta la clavecin. Peste tot este „o forfota =i un raspar“, o desfa=urare de matasuri cu desene, adesea naucitoare.
Sn alt argument (acela ce deschide volumul Spectacol), Leonid
Dimov da =i o defini\ie a Poetului: „ Nobilul mascarici al Tota lita\ii“. +i tot aici confirma un fapt pe care il =tim din poezia anterioara: poetul este menit sa sondeze „negurile prenumenale“.
Voind, parca, sa confirme banuiala ca merge in sensul barochis mului, Dimov transcrie ideea dinainte in ace=ti termeni: „pe cur bura g`ndului sau urmeaza a sc`nteia zgrabun\ele smulse din invincibilul lucru in sine“. Sa \inem minte aceasta observa\ie. Ea ne va fi utila atunci c`nd vom discuta pozi\ia poeziei lui Dimov fa\a de metafizica. Poate fi lipsit de orice metafizica un poet care, iubind „vopsele bogomilice“, se g`nde=te, totu=i, la lucrul in sine?
Dar sa revenim la argumentul lui Dimov. El prevede, in chip utopic, invadarea viitorului prin poezie. Menire, se in\elege, fasta din doua motive cel pu\in: „in primul r`nd il salveaza pe poet, oferindu-i paleativul unei inchipuiri implinitoare, in al doilea r`nd — =i acesta este cel mai important — ofera cititorului putin\a de a inveli
„lucrurile“ degradate de cotidian intr-o pojghi\a conectiva, menita a emite legaturi at`t pe axa absciselor, c`t =i pe aceea a ordona telor, at`t dincolo, c`t =i dincoace de zero. Poezia i=i recapata astfel rolul demiurgic =i, cine =tie, rela\ia poet-totalitate (bufon-imparat) devine, poate, reciproca“.
Am impresia, citind =i recitind acest pasaj, ca Dimov vrea sa dea poeziei sale nu numai un rol estetic, dar =i unul soteriologic.
Poezia salveaza, int`i, pe poet prin „paleativul unei inchipuiri
implinitoare“, salveaza, apoi, obiectele degradate =i, in fine, ofera
=i cititorului o =ansa: sa participe el insu=i la acest proces de liricizare (salvare) a materiilor deteriorate. „A inveli lucrurile degradate de cotidian intr-o pojghi\a conectiva“: iata sarcina unui cititor productiv, atras in procesul de crea\ie. Dar sa nu ne facem iluzii: invelirea lucrurilor intr-o pojghi\a conectiva este o opera\ie sav`r=ita, int`i, de poet. E modul lui de a primi lucrurile in poem, de a le da valoare de simboluri d`ndu-le, mai int`i, valori decorative.
Sn acest chip g`nde=te Dimov ca poezia i=i recapata rolul demiurgic pe care il avea, in mod sigur, in epoca romantica. Noi am zice ca, pun`ndu-=i problema Totalita\ii, poetul i=i pune in chip fatal problema metafizicului, chiar daca el continua sa creada ca poezia in drum spre negurile prenumenale nu se poate dispensa de serviciile bufonului. Ceea ce se =i int`mpla in Eleusis, Deschideri,
Amintiri, Spectacol =i celelalte car\i de poeme: un mascarici \opaie
=i agita, mereu, o naframa ca Pirgu in acel de pomina asfin\it al
Crailor... Eleusis se deschide cu un citat din Diogenes Laertios despre mistifica\ia lui Pitagora =i cuprinde, in esen\a, poeme mai tenebros fantastice, voind poate sa justifice desenele lui Florin
Puca. Acestea din urma arata aventurile unui omule\ pierdut intr un univers inextricabil de linii, radacini angoasante. C`nd nu este omule\ul cu nasul vulturesc =i palarie de prelat in cap sunt pasari bizare =i cai ce i=i mu=ca navalnic din propriile coame. Un veritabil co=mar al regnurilor ce se intrepatrund =i fabrica fapturi ce inc`nta ochiul =i inspaim`nta, in acela=i timp, spiritul. Dimov nu coboara at`t de ad`nc in tenebros, de=i intr-un vers ne avertizeaza ca se cufunda in apa necontenit „p`na la formele abisului de pegmatit“
=i, mai departe, „in apele de dedesubt“. Se cufunda poate, dar versurile pastreaza mereu o nota ludica. Limbajul este incarcat de vocabule rare („ibis libic“, „digitigrada“, „coada trilobata...), versul se rasfa\a in sonorita\i goale: „letargic ev aleluit alene“ sau
„sunt mani tucani =i lari ilari“... Viziunea, in genere, a impara\iei lui Hades este umoresca din moment ce poetul prezinta duhurile de acolo in plina verva gospodareasca: spala rufele. Dumnezeu
insu=i este figurat in felul desenelor lui Puca. Sn loc de m`ini are un palp intunecat la culoare. Sn rest, toposurile obi=nuite ale poetu lui (circul, hanul), calatoriile lui pe acoperi=uri =i printre co=uri piezi=e, int`lnirile lui, in teribilul tramvai 2, cu un monstru de sex femel, retragerea in „colosala ospatarie“ =i descrierea, inca o data, a mu=amalelor, felegeanului, a piperni\elor fara toarte =i a ospatari\elor grabite... Locul lor este luat in Deschideri (1972) de
„femelele pangoline cu solzi de bronz opal“. Poemul se concen treaza =i se inchide din nou in versuri mai nelini=tite, ca in acest arghezian Bun ramas:
„Vine o clipa de ceara
C`nd suntem chema\i p`n-afara
+i, binein\eles, nu ne mai intoarcem inapoi.
Cam asta e tot. Apoi
Dupa cum bine =tim,
Sncepem sa plutim
Sn neguri laptoase, prin canale
Pline cu dodecaedre romboidale
A=ezate din loc in loc.
Drept in mijloc
E Cuv`ntul: fara indoiala!“
Re\inem din acest volum sugestia unei limbi lucioase („la vorba mea lucioasa de porfir“), iar din poemul Simetrii, inclus in des citatul p`na acum A.B.C., aceasta profesiune de credin\a baro chista: „G`ndeam o limba veche =i baroca / Pe-o surda intonare echivoca“... Fantezia poetului pare a fi epuizat, acum, marile scheme combinatorii, cum ne avertizeaza Dimov insu=i intr-un poem (Salt) in care descrie o masa trista la care stau =apte Dumne zei. Trista? Opulen\a gastronomica ii da un aer mai degraba sarba toresc:
„Era o masa trista, cu pe=te de laborator,
+i pot`rnichi de de=ert.
Iar la desert
O linguri\a de =erbet portocaliu
Sn paharul aburit de timpuriu.
Nu erau probleme
De nepatruns ci doar vreme,
Vreme tulbure trec`nd la nesf`r=it
Prin limonit, prin hematit, prin chrizobelit,
Sn a=a fel inc`t marele scheme combinatorii
Fusesera epuizate demult.“
Suntem lini=ti\i: marile scheme combinatorii nu =i-au epuizat posibilita\ile, spiritul creator afla mereu expresii noi pentru teme vechi. Ospa\ul este, in fond, inepuizabil. El sta mereu in calea imagina\iei =i imagina\ia, pusa la lucru, fabrica metaforele nece sare pentru a-l sarbatori cum se cuvine.
Sn Amintiri (1973), scris in colaborare cu Mircea Ivanescu =i
Florin Puca, Leonid Dimov repeta poeme mai vechi =i publica prima oara c`teva in care, daca in\eleg bine, privirea trece mai departe de coloritul vesperal. Sim\im tonurile =i dialectica psal milor arghezieni:
„A ramas o bucata de suflet ciuntit
Din noaptea in care cineva s-a-ndoit
Acum doua mii de ani
Sn gradina Ghetsemani
Care se-ntreaba la nesf`r=it:
«Doamne, de ce m-ai parasit?»
Nu-i mai mare dec`t o margea
+i nu =tie sa spuie altceva
C`nd patrunde pe nea=teptate
Sn craniile noastre intunecate
+i-ncepem a nu deosebi
Noaptea de zi...“
Sn primul vers din Amintiri poetul scrie: „Totul nu e dec`t realitate“. Sa nu uitam insa ca printre bunurile realita\ii se afla mereu Visul care deschide larg por\ile acestui concept. Sn La capat
(1974) =i Dialectica v`rstelor, lirismul lui Dimov se intoarce in perimetrul acelei miraculoase cur\i interioare =i pare a avea o nota mai accentuat reflexiva. O regasire pe care poetul o celebreaza
intr-un poem cu acest titlu =i in altele in care este vorba de acela=i spa\iu cu „grozame =i mirodenii“, cu trenuri care se furi=eaza printre livezi =i inorogi veni\i sa se cunune. Apare insa in aceasta feerie gospodareasca o mai staruitoare senza\ie de gol:
„Dar sa lasam ritmul, rima
+i sa facem un salt
Acolo-n inalt
Unde-i frig =i-ntunecime
Unde, ma rog, se surpa golul dupa rine“, ideea unui examen final, a unei ireversibile treceri in Gradina lui
Totmereu, alt nume pentru neant (Spectacol). Jovialitatea stilului nu acopera in intregime =i nu mistifica triste\ea insinuata in versuri:
„E noapte =i stau la post:
Au ramas toate c`te-au fost,
+i c`ntece =i amintiri
Aga\ate de plase sub\iri
Printre crocodili =i reptile
Mai domesticite, mai subtile:
Ro=ii, albastre, domoale,
Privind pe fere=ti vesperale
La ce anume voi face
Sn aceste vremi de fericire =i pace.
Eu insa nu fac nimic.
Ma simt redus la cel mai mic
Numitor al acelor rele
Faptuite-n dainuiri paralele...
Dar sa lasam matematica
+i sa ne-ncumentam intru tematica
Unor problemuri mai grele:
Au ratacit cocoarele printre stele,
Dorm miei cenu=ii printre fiare,
Fug prietenii la-nt`mplare,
Trece, peste Por\i, semiluna.
Mi-a spus un copil: e totuna!“
Dimov se apara, in continuare, de orice rela\ie cu divinitatea, anun\`ndu-ne intr-un poem ca Dumnezeu nu exista, =i prime=te cu relativa (=i cam suspecta) u=urin\a invinuirea ca nu se deda la metafizica. Sntr-un Poem al esen\elor el i=i mai explica o data for mula lirica bazata, daca rezumam ce spune poetul, pe ideea de solidaritate cu universul mic =i, in plan stilistic, pe dreptul nara\iunii
=i al ironiei de a patrunde in poem. Franciscanismul lui Arghezi este tradus intr-un limbaj de o =ireata jovialitate. Estetica se pierde printre imaginile glume\e =i asta =i vrea poetul: sa sugereze ca arta este un me=te=ug =i un joc, o potrivire, in cazul lui, de linii:
„Treceau orele, treceau norii, treceau mamelucii,
Iar eu am visat azi-noapte ca mi-am pierdut papucii...
De=i =tiam inca din lene=a tinere\e
Ca nara\iunea, ironia, imaginile glume\e
N-au ce cauta in caden\e:
Ca poezia \ine de esen\e.
Eu insa, elev fiind, ca to\i naucii,
Smi pierdusem — pe coridoare ori in sali — papucii
+i-i cautam, de=i era ora de fizica,
De=i acuzat eram ca nu ma dedau la metafizica
De catre ceilal\i versificatori din urbe,
Ci ca tot umblam prin scaie\i, prin grohoti=uri =i turbe...“
Este greu, apoi, de dedus din poezia lui Dimov o preferin\a temporala. Aici este amintita „amiaza laptoasa“, colo diminea\a
„rozacee“. Sn Spectacol este utilizata de mai multe ori forma pu\in comuna de vespera („Odaia-i scaldata de vespera“). Un „noptatic unghi“, un „livid rastimp“ =i o ratacire a sufletului alb printr-o
„noapte curba“ ar indica o orientare a poemului dimovian spre zonele de tenebre ale existen\ei =i spre marile mituri ale devenirii.
Sunt c`teva semne in acest sens (un poem se nume=te Panta rei, un altul imprumuta o sintagma din Nerval: A la tour abolie...),
insa cine se grabe=te sa traga o concluzie despre evolu\ia poetului este numaidec`t contrazis. Dimov nu renun\a in ruptul capului la vicleimurile lui. „Larma ospa\ului“ ii este mai draga dec`t orice.
Sntr-o poezie de acest fel marile mituri dispar in subtilita\ile limbajului. O singura data, intr-o carte pentru copii (Tinere\e fara batr`ne\e, 1978, parafraza „dupa Petre Ispirescu =i nu prea“),
Dimov are rabdare sa dezvolte un mit =i sa-i dea o interpretare proprie. Snsa basmul (mitul) e tratat in chip umoristic:
„C`nd c`nta muzica, de treci
Printre pira\i ascun=i de sticle,
Sn gang pazit de lilieci
Snca din vremea lui Pericle,
Ajungi acolo unde-a fost
Odata precum niciodata
Cu labirinte fara rost
+i o gradina desenata
Snca de c`nd mai p`rguia
De-a surda, vara, plopul pere
+i-n luna lui Gustar batea
Rachita pl`nsa mic=unele.“
Pira\i printre sticle, gang pazit de lilieci inca din vremea de
inflorire a culturii ateniene, ur=i ce se bat in coade ca intr-un carnaval, in timp ce mieii se infra\esc cu lupii: un debut umoristic care pune in primejdie existen\a mitului tragic. Sn acela=i ton
inveselitor sunt narate =i celelalte etape ale basmului (pactul dintre tata =i fiul nenascut, plecarea lui Fat-Frumos in lume). Snsa mitul, nascut din visul de eternitate a omului, nu-=i leapada cu totul
inveli=urile lui tragice in poem. Ceva imprevizibil =i misterios ram`ne in versurile iste\e, „gatite“ de sarbatoare. Misterul =i gravitatea sunt chiar in interiorul desenului sofisticat, in fantezia inepuizabila a versului. Ghionoaia =i scorpia sunt simboluri benig ne, monstruozitatea lor este aparenta, Fat-Frumos-ul lui Dimov nu int`mpina mari obstacole, drumul spre cetatea radioasa a nemuririi este un voiaj agreabil. Obstacolul va aparea mai t`rziu
=i el este de ordin interior. Locul unde domne=te tinere\ea eterna este, in viziunea orientala a lui Leonid Dimov, „un t`rg de smal\
=i furnicar, / De cavaleri gati\i imparate=te“. Ce urmeaza se =tie din basm. Etapele intermediare sunt sarite. Dimov simplifica, concentreaza, din cetatea cu sclipiri de halima trece direct in Valea
Pl`ngerii =i, de aici, i=i aduce eroul in spa\iul vie\ii curente.
Dezagregat trupe=te, Fat-Frumos se reintoarce, spiritualice=te, in mit, fiind int`mpinat de cele trei Parce, numite mai inainte
„cere=tile amfitrioane“.
Dimov este sedus de laturile formale ale basmului =i, dintr-o calatorie ini\iatica, el face, in cele din urma, o calatorie peda gogica, recomand`nd admiterea in\eleapta a destinului. El parcur ge, in acest fel, drumul invers propus de modelul sau literar. Ion
Barbu porne=te de la o banala aventura infantila pentru a ajunge, prin complica\ia imprevizibila a poemului, la ideea de ordine ini\i atica in univers. Sn Tinere\e fara batr`ne\e Dimov pleaca de la un mare mit pentru a trage din el o aventura simpla =i inc`ntatoare.
Rar, aproape inexistent, in poezia lui Leonid Dimov, este erosul.
Imaginea curenta este aceea cordial =i discret conjugala. Sn pu\ine locuri din aceasta imensa =i stralucitoare tapiserie iubirea este
infa\i=ata sub ve=minte mai grave =i intr-un ton mai direct oracular.
Citim intr-un splendid poem din Spectacol:
„Ajuta-ma. Da-mi m`na. Greu
Mai trage lutul de pe oase.
Tot ploua? Vechiul nostru zeu
A ce\uri vinete miroase.
Doar g`ndul, spui, a mai ramas
Deasupra mla=tinilor. Casca:
Un turn de numere l-a tras
Pe dupa virgula zeiasca.
Hai, scoate-ma! Vom rataci
Prin diminea\a fara soare:
Sub talpa, ape stravezii
De dragoste au sa se-nfioare.“
Sunt =i c`teva imagini mai concupiscente ale erosului. Ni=te fete „sulugeace“ dezbraca pe cel ce nareaza aventura lui la baia comunala (Baia sau eternitatea iterativa) =i una, cel pu\in, il poarta
„prin indigouri =i aniline“. Prin poemele magice trec, apoi, Isolda,
Pentesileea, Grete =i chiar o duzina de fete din vremea merovin giana, =erpuitoare =i \iganoase, c`nt`nd din mandore, \itere =i laute... Sn vis (La jumatatea drumului) se ive=te =i o gospodina trupe=a, descul\a, „marmorata“, imbracata in peplum peticit =i mirosind a busuioc. Provocarea este inevitabila: „O sete de h`r joana =i de-mpreunare / +i-am dat sa-i desfac nodul de la cinga toare“ — numai ca totul se petrece in plan oniric =i, pe deasupra, femeia renun\ase la via\a sexuala. Resemnat, visatorul urca pe o scara =i la capatul ei a=teapta Beatrice:
„Catre portalul cu feronerii =i aplice
Unde goala pu=ca m-a=teapta Beatrice
Era fo=nitoare =i iubea\a
Eu insa i-am spus ca nu mai sunt in via\a...“
Un e=ec, deci, o renun\are m`ndra, o intoarcere la via\a canonica, tulburata insa in continuare — acest fapt trebuie spus
— de viziunea marilor orgii. Sn lectice violete sunt duse in zori trupurile fetelor „z`mbitoare =i injunghiate“, in dimine\i laptoase fecioarele umbla cu candele-n m`ini... (Jale, Pasare)...
Ultimul volum publicat de Dimov (ultimul la data c`nd scriu acest studiu, martie 1983) se cheama Ve=nica reintoarcere. Titlu de mai multe ori simbolic. El trimite la un celebru fragment din
Nietzsche („Dumnezeu este mort. Ram`n singur in univers ca o con=tiin\a lucida. Pot sa joc oare rolul lui Dumnezeu, sa inlocuiesc pe Dumnezeu — adica sa suport eternitatea sub forma ve=nicei reintoarceri /.../? Da, daca accept =i suport ve=nica reintoarcere a existen\ei mele“). Nu cred sa gre=esc vaz`nd in formula citata o idee mai profunda despre lirismul lui Dimov. Citindu-i la r`nd car\ile, se observa u=or recuren\a temelor, o mare mi=care a fante ziei, dar mi=carea nu depa=e=te cercul fixat de la inceput in poezie.
E un caz realmente rar de refuz programatic de innoire a stilului
=i a obiectului liric. O mi=care, a=adar, in cerc, o luare mereu de la capat, o intoarcere — bucuroasa — la un mic univers inepuizabil.
Sn „Argumentul“ ce deschide Ve=nica reintoarcere, Leonid Dimov mai face o marturisire scandaloasa: „ma lepad de romantism, =i suspectez dicteul automat“. Oniricul =i barochistul Dimov se arata, dar, sastisit inca o data de suprarealism =i intoarce cu hotar`re spatele magiei nocturne. Revolta pare a fi provocata de desco perirea unei grave confuzii literare: aceea care identifica fantas ticul cu minciuna pura. Dimov folose=te o vorba aspra („mi-e sc`rba de procedeul inventarii vide“) =i indeparteaza de la sine, cu hotar`re, orice ispita care l-ar putea duce spre gre=eala. Expe rien\a ne spune insa ca pe poe\i nu trebuie sa-i credem pe cuv`nt.
Ei fac adesea ceea ce spun ca nu fac. Fapt =i mai semnificativ: scriu altceva dec`t in chipul cel mai categoric decid sa scrie.
Citind Ve=nica reintoarcere nu mai sunt convins ca poetul acesta aflat in raspar cu toate retoricile timpului nu vede ceva mai departe de lucruri =i n-are un sim\ mai ad`nc al existen\ei. Sn poemele de acum este mereu vorba de ascensiuni =i cobor`ri ciudate, de cala torii spre o destina\ie necunoscuta =i, chiar atunci c`nd tonul lor este jovial =i sunt inspirate de o viziune comica (Lanterna, Exa menul), ceva, o voita indeterminare da acestor fabule o nota misterioasa, interogativa.
Primul poem din volum se cheama Dilema =i in el este vorba de un proverb „pe care — zice Dimov — n-am voie sa-l g`ndesc ori sa-l spun“. De g`ndit il g`nde=te, altfel n-ar mai scrie poemul, dar de spus, adevarat, nu-l spune. Procedeul de a sugera prin mijloace ra\ionale o rela\ie metafizica este folosit de Poe, iar la noi in chip curent de Arghezi in psalmi. Dimov pune mai multa verva =i dezvolta in panouri enorme stenahoriile lui. Dilema, pe care am citat-o, este Corbul sau. O atmosfera de mister =i teama
(ora stingerii, sunetul inspaim`ntatorului pendul, caderea cana turilor de abanos!) intr-un decor somptuos rasaritean:
„Cred ca se facuse de =ase
Seara. Caci la ferestre
Se stingeau culorile terestre
+i-ncepeau a navali naluci
Dinspre nordul de tuci
Pironit departe.
Mi-era o teama de moarte
Ca spiritul datator de lege
Nu va-n\elege
Scrisul meu aplecat =i necite\.
Sn definitiv nu putea fi prea iste\
Caci altminteri n-ar fi intrat pe nea=teptate,
A=a, din eternitate,
Din v`rtejuri, din ape, din vapaie,
Tocmai la mine-n odaie
Ca sa-i tot intind h`rtia =i sa nu =tiu unde
Ma nesocote=te =i se-ascunde.
Ia sa-mi pun ve=m`nt =i sa ma-ncal\,
O fi vasul portocaliu de smal\
De pe dulap?
O fi dopul sticlei cu vi=inata
Pitita pe dupa biblioteca?
O fi calatorul de pe poteca
Zugravit pe capacul cutiei de cafea?
Fluturele de pe perdea?
Holz=urubul cazut pe du=umea?
O fi acul busolei arat`nd Sudul?
Dar de ce ma trece cu udul
+i mi se ridica parul maciuca?
E, o simt, o for\a nauca,
Abia \intuita-n caucul de tinichea
Rostogolit cine =tie cum pe podea
L`nga scrumul cazut din gre=eala
Din \igara hiperboreala
Pe care, ia te uita, o fumez.
O! Neverosimile miez,
Lasa-ma sa-ngenunchez
Jos l`nga tine =i sa ma rog
Sa nu-mi faci vreun pocinog
+i sa pieri fara a zice ceva.
Am =tiut proverbul, nu-i a=a?
Nu mai sclipi de ura,
Sunt o biata faptura
Trecuta de v`rstele privilegiate;
Spune c-am raspuns bine la toate
Sntrebarile. Sf`nta tinichea, sf`nta piua!
Voi bate matanii p`na la ziua
C`nd se vor inchide u=ile
+i ma voi t`ri de-a bu=ile,
Nebun de vibra\ii =i transparen\e,